Cum s-a nascut Republica Populara Romana (RPR)

       

         In 1947 (acum 70 de ani), printr-o lovitură de stat comunistă, Regele Mihai I este forțat să abdice și să renunțe la conducerea statului. Este proclamată Republica Populară Română (RPR).

       Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 (numită in istoriografia comunistă și “Proclamarea Republicii Populare Române”, “Ziua Republicii” sau “Abdicarea Regelui”) reprezintă acțiunea ilegală, de forță, petrecută în perioada 30 decembrie 1947 - 3 ianuarie 1948 prin care comuniștii români, sprijiniți de ocupanții militari sovietici, au impus Regelui Mihai, prin șantaj și amenințare, semnarea unui act de abdicare, au proclamat Republica Populară Română (prin încălcarea “Constituției” în vigoare la acea dată) și au silit Familia Regală să părăsească țara într-un exil forțat care a durat până în anul 1997.

        Ziua de 30 decembrie 1947 a marcat momentul instalării complete a dictaturii comuniste în România, prin înlăturarea ultimelor obstacole care mai îngrădeau abuzurile regimului adus de sovietici: “Constituția democratică” din 1923, forma de guvernământ monarhică și persoana Regelui. Schimbările politice fundamentale aduse de lovitura de stat s-au petrecut fără aprobarea națiunii române, care nu a fost consultată printr-un referendum.

Situația politică a țării în momentul loviturii de stat

         La 23 august 1944, România a ieșit din alianța cu Germania nazistă, schimbând taberele în cel de-al doilea război mondial și realăturându-se aliaților ei vestici tradiționali: Marea Britanie, Franța, Statele Unite Ale Americii. Regimul mareșalului Ion Antonescu, loial politicii lui Hitler, a fost înlăturat brusc, s-a instalat un nou guvern, condus de generalul Constantin Sănătescu, iar politica externă a fost reorientată. Schimbarea s-a făcut la inițiativa Regelui Mihai și a unui grup restrâns de colaboratori apropiați. După înfăptuire, ea s-a bucurat de o susținere masivă din partea partidelor politice (Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Social Democrat și micul Partid Comunist Român), a Armatei și a marii majorități a populației, fiindcă corespundea intereselor majore ale națiunii: ieșirea cât mai rapidă dintr-un război deja pierdut, limitarea pierderilor umane și materiale, obținerea unor condiții de pace mai favorabile, netransformarea teritoriului țării în teatru de război.

         Totuși, actul de la 23 august 1944 a avut drept consecință invadarea țării de către “Armata Roșie” (care nu ar fi putut fi, oricum, evitată). Cel puțin teoretic, sovieticii pătrundeau în România ca aliați și, după 23 august, nu au mai avut loc ostilități între Armata Română și cea sovietică.

            

         Constantin Sănătescu (n. 1885 – d. 8 noiembrie 1947, București) a fost un militar de carieră (general de corp de armată adjutant al Armatei Române) care a îndeplinit funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României în anul 1944, în cadrul a două cabinete succesive. A fost șef al Casei Militare Regale (20 martie 1943 – 24 ianuarie 1944) și apoi mareșal al Palatului (1 aprilie 1944 – 23 august 1944).

          Pe 23 august 1944, Regele Mihai I, l-a demis și l-a arestat pe mareșalul Ion Antonescu, prin actul istoric numit “Lovitura de stat de la 23 august 1944”. Generalul Sănătescu a fost printre organizatorii loviturii de stat, fiind un apropiat al regelui Mihai. În seara aceleiași zile el a fost desemnat președinte al Consiliului de Miniștri, formând un cabinet de militari în care liderii celor patru partide care îl susținuseră pe Regele Mihai aveau câte un reprezentat fără portofoliu. Comunistul Lucrețiu Pătrășcanu deținea în plus ad-interim și postul de ministru al justiției. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com