Powered By Blogger

miercuri, 29 august 2018

Bucureștiul devine a treia capitală europeană (după Paris și Londra) care a fost bombardată de aviația germană, acum 106 ani


1916: Primul Război Mondial: Bucureștiul devine a treia capitală europeană (după Paris și Londra) care a fost bombardată de aviația germană. Zeppelinul LZ101 a primit ordin să execute un atac de noapte asupra Bucureștiului. La o oră după miezul nopții de 28/29 august (15/16 august pe stil vechi) bateriile antiaeriene ale orașului au deschis focul fără să poate atinge dirijabilul care survola la 3000 de metri.
Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. A fost un război global declanșat în Europa , care a durat de la 28 iulie 1914 până pe 11 noiembrie 1918, participând peste 70 de milioane de militari, inclusiv 60 de milioane de europeni, mobilizați într-unul dintre cele mai mari războaie din istorie. Peste nouă milioane de combatanți și șapte milioane de civili au murit ca urmare a războiului, o rată a accidentelor exacerbată de progresul tehnologic și industrial al beligeranților și impasul tactic cauzat de războiul în tranșee . A fost unul dintre cele mai mortale conflicte din istorie și a provocat schimbări majore politice, inclusiv revoluțiile din 1917-1923 în multe dintre națiunile implicate.
Declanșarea războiului a fost asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei , moștenitor al tronului Austro-Ungariei, de către naționalistul iugoslav Gavrilo Princip la Sarajevo la 28 iunie 1914. Această a declanșat o criză diplomatică atunci când Austro-Ungaria a dat un ultimatum Regatul Serbiei și, ca urmare, alianțele internaționale formate de-a lungul deceniilor anterioare au fost invocate. În câteva săptămâni marile puteri se aflau în război, iar conflictul se răspândea în curând în întreaga lume.
Guvernul rus s-a prăbușit în martie 1917 cu Revoluția din februarie , iar Revoluția din Octombrie, urmată de o nouă înfrângere militară, i-a determinat pe ruși să încheie pace cu Puterile Centrale prin Tratatul de la Brest-Litovsk , care i-a acordat germanilor o victorie semnificativă. După uimitoarele ofensive germane de primăvară de-a lungul Frontului de Vest, în primăvara anului 1918, puterile aliate s-au adunat și au condus Ofensivă de 100 de zile împotriva germanilor . La 4 noiembrie 1918, imperiul austro-ungar a acceptat Armistițiul de la Villa Giusti, și Germania, care avea propriile probleme cu revoluționarii, a fost de acord cu încheierea unui armistițiu la 11 noiembrie 1918, încheind războiul în victoria forțelor aliate. (rezumat wikipedia).

vineri, 24 august 2018

1215: Papa Inocențiu al III-lea declară Magna Carta invalidă

Papa Inocențiu al III-lea (Giovanni Lotario, conte de Segni, n. 1160 sau 1161, Gavignano - d. 16 iulie 1216) a fost Papa al Romei în perioada 8 ianuarie 1198 până la moartea sa, la 16 iulie 1216.
Descendent al unei nobile familii romane, cardinalul-diacon Lothar de Segni, ca papă Inocențiu al III-lea, a urmat teologia la Paris și dreptul la Universitatea din Bologna. A fost ales papă în anul 1198, la vârsta de numai 37 de ani. Principalele sale preocupări au fost restabilirea ordinii în statul papal, rezolvarea problemei siciliene, reînsuflețirea ideii cruciadelor și reforma Bisericii in capite et membris.
Poziția papalității a fost întărită și printr-un act de cultură, anume publicarea unei ediții pline de autoritate a legii canonice a Bisericii Catolice, în anul 1140, de către Grațian, un profesor-călugăr de la Bologna. Ediția, cunoscută sub denumirea de Decretum Gratiani, făcea o prezentare completă a legii canonice ce putea fi folosită în toate tribunalele Bisericii Apusene. Mentalitatea veche romană era îmbrăcată în haina cuvioșiei sau cucerniciei eclesiale, căci susținea ideea concentrării autorității într-o singură persoană. Papa nu a lăsat neexploatat acest aspect. În sfera politică, Inocențiu al III-lea a redus prefectura și senatoriatul la simple magistraturi papale, Roma continuând să fie o comunitate autonomă, întâietate ce și-a disputat-o cu orașul Viterbo, și el oraș papal. Statul Papal se reducea la Roma și Viterbo, celelalte posesiuni fiind numai formal în administrația sa. Inocențiu al III-lea a reușit să readucă sub ascultarea Statelor Papale vechile feude ale marchizei Matilda de Toscana, ducatul de Spoleto și teritoriul Anconei, așa numita Pentapoli, unde se instalaseră feudalii imperiali. Și problema siciliană devenise favorabilă papei, care devine administratul legal al regatului, calitate care și-o exercită până în anul 1208. (rezumat wikipedia)

miercuri, 22 august 2018

1941: Ion Antonescu a fost numit mareșal

Ion Antonescu (n. 2/14 iunie 1882, Pitești, România – d. 1 iunie 1946, Jilava, România) a fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului.
Numit președinte al Consiliului de Miniștri de către adversarul său Carol al II-lea în contextul pierderilor teritoriale din 1940, Ion Antonescu l-a constrâns pe rege să abdice în favoarea principelui moștenitor Mihai (sub a cărui domnie nominală a guvernat cu puteri dictatoriale). Nu a primit sprijinul politic al partidelor democrate, motiv pentru care a cooptat în guvern Mișcarea legionară cu Horia Sima în frunte, eliminată de la putere după Rebeliunea legionară din 21–23 ianuarie 1941. După acea dată, Antonescu a girat singur exercitarea puterii de stat, făcându-se responsabil pentru atrocitățile comise împotriva evreilor și romilor în teritoriile controlate de statul român.
Ion Antonescu a decis intrarea României în al Doilea Război Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Adolf Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940 ca urmare a Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi retrocedate României sub presiunile Germaniei. Politica sa externă s-a dovedit, inițial, câștigătoare, România reușind să dobândească pentru scurt timp teritoriile cedate Uniunii Sovietice și Transnistria.
Soarta războiului antisovietic fiind întoarsă la Stalingrad și teritoriile estice ocupate de Armata Roșie, Antonescu a fost demis de la conducerea statului de către rege, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, fiind arestat și predat spre pază comuniștilor, apoi deținut în Uniunea Sovietică. La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de Tribunalul Poporului din București. La 1 iunie 1946 a fost executat prin împușcare la închisoarea Jilava. Antonescu rămâne un personaj istoric controversat și polarizant. (rezumat wikipedia)

marți, 21 august 2018

Acum 73 de ani Regele Mihai I a somat guvernul dr. Petru Groza să demisioneze


1945: Regele Mihai I a somat guvernul dr. Petru Groza să demisioneze. În urma refuzului primit, a hotărât să nu mai semneze decretele de legi („greva regală”).
Petru Groza (n. 7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara – d. 7 ianuarie 1958, București) a fost un avocat și om politic român interbelic și după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952. A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, funcție asimilată celei de șef al statului, în perioada 2 iunie 1952 - 7 ianuarie 1958.
La 6 martie 1945 a fost impus în funcția de prim-ministru de către Uniunea Sovietică, care a amenințat în caz contrar cu neretrocedarea Transilvaniei către România. Deși Groza a mimat apartenența la un partid propriu, în fapt, era un executant docil al deciziilor luate de comuniști și al ordinelor venite de la Moscova. Întrucât guvernul său nu a fost recunoscut de americani și englezi, regele Mihai i-a cerut, în august 1945, demisia. Când Groza a refuzat - fapt unic în istoria regalității în România - regele a intrat în așa-numita grevă regală, perioadă în care guvernul a acționat neconstituțional.
Mihai I (n. 25 aprilie 1921, Sinaia, România - d. 5 decembrie 2017, Aubonne, Elveția) a fost regele României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. A fost unul dintre puținii foști șefi de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial care au trăit și în secolul XXI. Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu).
Mihai a devenit pentru prima dată rege al României în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand, întrucât tatăl său renunțase în decembrie 1925 la tron și rămăsese în străinătate. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, care nu s-a ridicat la nivelul problemelor vieții politice, întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a lui Carol neîntâmpinând rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc de Mare Voievod de Alba-Iulia. Următorul deceniu a fost marcat de exilul mamei sale, pe care putea să o vadă doar câteva săptămâni pe an, când o vizita la Florența. Privat de o veritabilă afecțiune familială, principele Mihai a beneficiat în schimb de o educație aleasă, dar nu a fost pregătit pentru domnie. (rezumat wikipedia)

duminică, 19 august 2018

Acum 39 de ani a fost inventat CD-ul

1979: A fost inventat CD-ul - Revolutia s-a produs intr-o periferie a orasului Hanovra din Germania.
Discul compact (numit și prin termenul englezesc compact disc, scris și compact-disc, sau prin abrevierea CD pronunțată [sidi]) este un disc optic folosit pentru a stoca informații de natură foarte diversă în format digital, creat inițial pentru înregistrări audio. Discul se numește optic după procedeul de înregistrare (scriere) și redare (citire), bazat pe utilizarea unui fascicul de lumină laser focalizat. Spre deosebire de discurile de patefon și discurile dure, CD-urile sunt înregistrate pe o singură față.
Istoric:
CD-urile au apărut nu prea îndepărtat de zilele noastre. Preocupările în acest domeniu s-au consemnat îndeosebi după anul 1980, în urma unei înțelegeri între renumitele companii Philips și Sony. Până la această dată fiecare dintre aceste două companii realizase, după propriile concepții și tehnologii, diferite variante de CD-uri, însă abia în anul 1982, ca urmare a înțelegerii stabilite, ele au definitivat standardul actualelor CD-uri. (rezumat wikipedia)

vineri, 17 august 2018

Acum 146 de ani s-ascut Traian Vuia

Carte poștală cu Vuia și avionul său
Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraș-Severin, Austro-Ungaria - d. 3 septembrie 1950, București, România) a fost un inventator român, pionier al aviației mondiale. Pe data de 18 martie 1906 el a realizat primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul.
Date biografice
Traian Vuia s-a născut în 1872 în satul Surducu Mic (parte a fostei comune Bujoru, astăzi Traian Vuia, județul Timiș) din (fostul comitat) Caraș-Severin, fost în Austro-Ungaria, în prezent în România. Părinții săi au fost preotul Simion Popescu și Ana Vuia; aceasta fiind cea de-a doua lui soție. A urmat cursurile primare la Bujor (azi Traian Vuia) și Făget. Între 1884 și 1892, urmează liceul la Lugoj. Aici petrece mult timp în mijlocul familiei lui Coriolan Brediceanu, care-l va sfătui, ajuta și încuraja mai târziu în cariera sa.
Vuia dovedește de când urma cursurile primare, și apoi secundare, o atracție irezistibilă și o predilecție pentru mecanica aplicată și de fizică. La zece ani asistă la primele manifestări cu caracter aviatic, iar micul Vuia dezvoltă o pasiune pentru zmeie. El urmărește atent detaliile lor și încearcă să construiască altele mai perfecționate. Ajuns la liceu, Vuia își însușește noțiuni de fizică și mecanică și nu se mai mulțumește să construiască zmeie, ci încearcă să explice ce se petrece în jurul aparatului, forțele care acționează la lansarea și menținerea lui în aer, condițiile de echilibru, etc. Voia să înțeleagă zborul și, mai ales, voia să mânuiască zmeie, să le facă a se mișca în văzduh după propriul gând.
După absolvirea bacalaureatului în 1892, Vuia pleacă la Budapesta pentru a se înscrie la Politehnică. A urmat pentru un an cursurile Politehnicii, secția mecanică, la seral. Neavând destui bani, se va înscrie la Drept și va practica în birouri de avocatură din Banat pentru a-și putea asigura mijloacele de trai. Astfel o bună parte din studenția lui Vuia este deviată de la adevăratele lui aspirații și aptitudini. Tânărul reușește însă și în domeniul științelor juridice. La 6 mai 1901, Traian Vuia își ia doctoratul în Științe Juridice cu teza: „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”.
După terminarea facultății Traian Vuia se întoarce la Lugoj. Aici continuă să studieze problema zborului uman și începe să-și construiască primul aparat de zbor, pe care-l numește aeroplan-automobil. Din cauza lipsurilor financiare, nu reușește să-și ducă la capăt proiectul și decide în schimb să plece la Paris, în iulie 1902. Vuia spera că aici va găsi pe cineva interesat să-i finanțeze proiectul, mai ales a pasionaților de aerostate însă s-a lovit de mult scepticism asupra ideii că o mașină zburătoare cu o densitate mai mare decât cea a aerului ar putea zbura. Vuia merge la Victor Tatin,[3] un cunoscut teoretician care construise în 1879 un model experimental de aeroplan. Tatin este imediat interesat de proiect dar încearcă și să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut pentru că-i lipsește un motor adecvat și este instabil. Vuia însă continuă să-și promoveze proiectul și-l trimite Academiei de Științe de la Paris pe 16 februarie, 1903, prezentând posibilitatea de a zbura cu un aparat de zbor mai greu decât aerul cât și procedura de decolare. Academia îi respinge proiectul cu motivația că ar fi prea utopic, cu mențiunea că: 
Problema zborului cu un aparat care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât un vis.
În ciuda acestor obstacole, Vuia nu renunță la proiect și se înscrie pentru un brevet, acordat pe 17 august 1903 și publicat pe 16 octombrie 1903. Invenția brevetată se numește aeroplan automobil.
La 4 august 1919 a fost inițiat, în loja masonică pariziană „Ernest Renan”, împreună cu Alexandru Vaida-Voievod și cu ceilalți membri ai delegației române participanți la Conferința de Pace de la Paris.
În ziua de 1 iulie 1902, el sosea la Paris, aducând în bagajele sale proiectul unui original „aeroplan-automobil”, conceput în perioada studenției, și macheta aferentă, realizată pe parcursul ultimelor douăsprezece luni. În iarna lui 1902/1903, Vuia începe construcția aparatului, perfecționând până în minime detalii planurile originale la care lucrase cu un an înainte la Lugoj. Se lovește din nou de probleme de natură financiară, dar reușește să le depășească, ajutat și de mentorul său Coriolan Brediceanu. În toamna lui 1904 începe să-și construiască și un motor, tot invenție personală. În 1904 obține un brevet pentru această invenție în Marea Britanie. Întreaga parte mecanică e terminată în februarie 1905. Aparatul este gata în decembrie, după ce i se montează motorul, și este numit Vuia I, poreclit Liliacul, din cauza formei sale. Avea prevăzută o greutate totală de 250 kg, o suprafață de susținere de 14 m² și un motor de 20 CP. Primele experimente au început în 1905, ca pe un automobil, cu aripile demontate, pentru a căpăta experiență în manevrarea lui.
Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată. După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 m, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat.
Multe ziare din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare. De atunci a fost scoasă în evidență și propagată ideea că Vuia a reușit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafață plată, folosind numai mijloace proprii, "la bord", fără "ajutor extern" (pantă, cale ferată, catapultă, etc.). Totuși, au fost și mai există multe contradicții și dezbateri asupra definiției de primul aeroplan.
În continuare va mai breveta și construi diferite invenții, spre exemplu un generator de abur în 1925, sau două elicoptere între 1918 și 1922. La 3 septembrie 1950 se stinge din viață la București.
A fost ales membru de onoare al Academiei Române, pe 27 mai 1946.
Este înmormântat la cimitirul Bellu din București. (rezumat wikipedia)

miercuri, 15 august 2018

Acum 71 de ani se adoptă o nouă reformă monetară


1947: În România se adoptă o nouă reformă monetară. În sume limitate, în funcție de profesia deținătorilor, schimbarea banilor s-a făcut la raportul de 20.000 lei vechi pentru 1 leu nou. Familiile de țărani puteau schimba cel mai mult: 5 milioane de lei, iar dacă aveau dovada că au livrat statului cota de produse mai aveau voie să schimbe în plus 2,5 milioane. Urmau apoi salariații, pensionarii și cei cu profesii liberale recunoscute oficial, cu 3 milioane de lei. Restul a avut dreptul să schimbe 1,5 milioane de lei vechi. Sumele neschimbate s-au blocat în conturi.
Denominarea este procedeul prin care se reduce valoarea nominală a unor însemne monetare. Procedeul este numit popular și „tăierea zerourilor”. Acest lucru se practică atunci când sumele de bani devin foarte mari în valoare absolută, datorită inflației.
Denominarea nu trebuie confundată cu stabilizarea monetară, care este o acțiune de stopare a inflației ce presupune încetarea emisiunii de sume bănești excedentare și eliminarea surplusului de bani din circulație. În timp de denominarea este o simplă operațiune aritmetică, stabilizarea este o măsură cu efecte mai profunde, însoțită de obicei de interdicția de a schimba sume de bani în noua monedă peste o limită stabilită de lege.
Leul românesc a trecut prin mai multe etape de stabilizare (o așa-numită „reformă monetară”) imediat după cel de-al doilea război mondial în 1947 și 1952 care au sărăcit populația și au creat un lanț de sinucigași datorită desfășurării acestui proces peste noapte, fără măsuri elementare de protejare a valorii relative. La 1 iulie 2005, după 15 ani de inflație ridicată, leul a fost denominat, astfel încât 10.000 de lei vechi (simbol bancar ROL) au devenit 1 leu nou (simbol bancar RON). (rezumat wikipedia)

marți, 14 august 2018

Acum 125 ani a fost eliberat primul permis de conducere auto din lume

1893: În Franța este eliberat primul permis de conducere auto din lume.
Franța (în franceză [la] France, pronunție franceză: Pronunție audio /fʁɑ̃s/), oficial Republica Franceză (în franceză République française, Pronunție în franceză: /ʁepyblik fʁɑ̃sɛz/), este o republică constituțională unitară având un regim semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii răspândite în toată lumea. Capitala sa este orașul Paris, limba oficială este franceza iar moneda este euro. Deviza națională este „Libertate, egalitate, fraternitate” (în franceză Liberté, Égalité, Fraternité), iar drapelul Franței este format din trei benzi verticale colorate, respectiv în albastru, alb, roșu. Imnul național este La Marseillaise.
Istorie:
Franța este a doua putere economică europeană și a cincea putere economică mondială. Economia sa de tip capitalist o face să fie unul dintre liderii mondiali în sectoarele agroalimentar, aeronautic⁠, al automobilelor, al produselor de lux⁠, al turismului⁠) și în cel al energiei nucleare⁠, aceasta în ciuda unor politici de intervenționism⁠ destul de puternice⁠.
Cu 66,6 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014, Franța este o țară dezvoltată, cu un indice al dezvoltării umane foarte ridicat. (rezumat wikipedia)

luni, 13 august 2018

Acum 423 ani Mihai Viteazul l-a învins pe Sinan Pașa la Călugăreni

(pictura de Theodor Aman)
1595: Bătălia de la Călugăreni (13-23 august). Mihai Viteazul a înfrânt oastea otomană condusă de marele vizir Sinan Pașa.
Bătălia de la Călugăreni a avut loc la 13/23 august 1595. Oastea munteană din 10.000 de oameni, condusă de Mihai Viteazul, întărită cu 6.000 de ardeleni trimiși de Sigismund Báthory, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Pașa, al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc. Operațiunea lui Mihai nu a reușit, ea fiind urmată de ocuparea Bucureștiului de către turci și de retragerea tactică a lui Mihai în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.
Raportul de forțe era net favorabil oștii otomane. Nicolae Bălcescu, citând surse contemporane, arată: „Într-adevăr, armata lui [Sinan] era, cum știm, de 180 mii ostași, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova și Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni și 12 tunuri”[1]
În ceea ce privește efectivele oștirii creștine, se poate aprecia că Mihai Viteazul a avut sub comanda sa cel mult 10.000 de militari și un parc de artilerie compus din 12 tunuri mari de câmp. Cronica oficială vorbește de 8.000 de munteni și 2.000 de unguri.[2] Acest raport de forțe net defavorabil aliaților explică alegerea făcută de voievod pentru terenul de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăștinos, străbătut de râul Neajlov, în care deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere peste podul îngust de peste râu. În acest spațiu, superioritatea numerică a turcilor nu a putut fi valorificată, configurația terenului impunând atacul în valuri, fără a fi cu putință desfășurarea largă pe flancuri. Bătălia de la Călugăreni a cuprins trei faze, cu conținut, desfășurări și trăsături diferite. (rezumat wikipedia)

duminică, 12 august 2018

La mulți ani, Mark Knopfler!


Mark Knopfler (n. 12 august 1949, Glasgow, Scoția) este un solist, chitarist, compozitor și producator muzical britanic.
Knopfler este cunoscut ca vocalistul, chitaristul și compozitorul formației rock britanice “Dire Straits”, pe care a fondat-o în 1977 alături de fratele său David. După ce “Dire Straits” s-a destrămat în 1995, Knopfler și-a continuat cariera ca artist solo. Ocazional, Knopfler a cântat în alte grupuri cum ar fi “The Notting Hillbillies”, fiind de asemenea invitat pe albumele unor artiști ca The Dandy Warhols, Bob Dylan, Bryan Ferry, Eric Clapton, Jeff Healy, John Fogerty, Jools Holland, Steely Dan, Emmylou Harris, Sonny Landreth, Phil Lynott și Chet Atkins. A produs albumele unor artiști precum Tina Turner, Randy Newman și Bob Dylan. De asemenea a compus muzica și pentru câteva filme ca: “Metroland”, “Local Hero”, “Cal, Last Exit to Brooklyn”, “Wag The Dog” și pentru “The Princess Bride”, în regia lui Rob Reiner.
Knopfler se află pe locul 44 în lista "Celor mai buni 100 de chitariști ai tuturor timpurilor" publicată de revista "Rolling Stone". Mark Knopfler și Dire Straits au vândut în total peste 120 de milioane de albume. (rezumat wikipedia)

vineri, 10 august 2018

1913: România anexează Cadrilaterul

      1913: Are loc Pacea de la București, care consfințește sfârșitul războiului și înfrângerea Bulgariei. Grecia și Serbia își împart Macedonia, iar România anexează Cadrilaterul.
Tratatul de la București semnat pe 10 august 1913 a fost un tratat de pace semnat între Bulgaria pe de o parte și România, Serbia, Muntenegru și Grecia, pe de alta.
Context istoric
În anii 1912-1913 au avut loc două războaie balcanice, care au modificat frontierele statelor balcanice în dauna Imperiului Otoman. În primul război balcanic alianța creștină formată din Bulgaria, Serbia, Grecia și Muntenegru au învins armatele otomane și a cucerit majoritatea teritoriilor Imperiului Otoman din Balcani. Trupele bulgare au ajuns aproape de capitala imperiului, Istanbul. Conferința de pace s-a desfășurat la Londra, unde delegații Marilor Puteri au urmărit satisfacerea propriilor interese politice și economice în Balcani.
Nemulțumită de împărțirea teritoriilor cucerite de la turci, Bulgaria și-a atacat foștii aliați, ceea ce a declanșat al doilea război balcanic. Bulgaria a fost învinsă și a acceptat organizarea unei conferințe de pace la București. Marile Puteri amenințau cu intervenția armată în cazul în care nu se ajungea repede la o înțelegere. România, care a păstrat neutralitatea militară în primul conflict, a intrat în război ca factor de stabilitate în regiune, împotriva Bulgariei. Primul ministru al României, Titu Maiorescu, a prezidat această conferință de pace, prin care oficial s-a încheiat al doilea război balcanic.
Dat fiind faptul că Bulgaria fusese complet izolată în al doilea război balcanic, fiind amenințată la frontierele nordice de Regatul României, la cele vestice de armatele aliate greco-sârbe iar la cele sudice de armata otomană, ea a fost obligată să accepte termenii tratatului de pace impus de statele învingătoare. Toate înțelegerile importante privitoare la rectificarea liniilor controversate de frontieră au fost perfectate în întâlnirile comitetelor de specialitate, fiind încorporate în protocoale separate, ratificate oficial de adunarea finală a delegaților la tratative. (rezumat wikipedia)

joi, 9 august 2018

1601: decedează Mihai Viteazul, domnitor al Țării Românești

     Mihai Viteazul (n. 1558, Floci, Țara Românească – d. 9/19 august 1601, Câmpia Turzii, Principatul Transilvaniei) a fost domnul Țării Românești între 1593-1600. Pentru o perioadă (în 1600), a fost conducător de facto al celor trei mari țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova. Înainte de a ajunge pe tron, ca boier, a deținut dregătoriile de bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei.
Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost recuperată de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important jucându-l opul Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu. Astfel voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea să se realizeze în secolul al XX-lea. (rezumat wikipedia)

miercuri, 8 august 2018

Acum 129 de ani s-a înființat Școala Superioară de Resbel


1889: Prin Înalt Decret Regal 2073 s-a înființat, pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române, o Școală Superioară de Resbel, în prezent Academia de Înalte Studii Militare.
Universitatea Națională de Apărare „Carol I” este continuatoarea școlii de stat major fondate în anul 1889, de către generalul Ștefan Fălcoianu cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel (după ortografia vremii). La momentul înființării, era a șasea școală de stat major din Europa, înființată după cele din Berlin, Viena, Paris, Torino și Bruxelles.[1] În anii 1889-1897, Școala Superioară de Război a funcționat în clădirea din strada Știrbei Vodă, unde își are acum sediul Direcția Națională Anticorupție. (scrie wikipedia)
La 8 august 1889, prin Înaltul Decret Regal nr. 2073 al Regelui Carol I, a luat fiinţă Şcoala Superioară de Război, aceasta reprezentând a şasea astfel de instituţie de învăţământ militar din Europa.
Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” oferă numeroase programe de studii la mai multe niveluri şi forme de pregătire universitară: programe de doctorat, programe de masterat, programe de licenţă, specializări de învăţământ deschis la distanţă, precum şi alte cursuri de perfecţionare.
Rezultatele obţinute până în prezent confirmă existenţa premiselor de creştere permanentă a performanţelor educaţionale, continuându-se astfel transmiterea, din generaţie în generaţie, a spiritului înălţător al devizei „LABOR IMPROBUS OMNIA VINCIT!” (scrie www.facebook.com/mapn.ro)

marți, 7 august 2018

1867: S-a născut Mata Hari, dansatoare olandeză, spioană în serviciul Germaniei


1876: Mata Hari, dansatoare olandeză, spioană în serviciul Germaniei în timpul Primului Război Mondial (d. 1917)
Mata Hari a fost numele de scenă a Margarethei Geertruida Zelle (n. 7 august 1876 în Leeuwarden - d. 15 octombrie 1917). Căsătorită la vârsta de 18 ani cu Campbell MacLeord, un ofițer olandez de origine engleză, după divorțul celor doi s-a făcut cunoscută în Europa, în timpul Primului Război Mondial, ca dansatoare, curtezană și spioană în serviciul Franței și apoi al Germaniei.
Acuzată de spionaj a fost judecată de un tribunal militar francez, condamnată la moarte și executată de către un pluton de execuție francez, în 15 octombrie 1917.
Mata Hari și-a dat jos haina de piele în fața plutonului înainte să fie executată. (rezumat wikipedia)

luni, 6 august 2018

1867: S-a înființat Biblioteca Academiei Române

         Biblioteca Academiei Române este o bibliotecă din București, înființată la data de 6 august 1867, care funcționează sub egida Academiei Române. Scopul declarat al bibliotecii este cel de a colecta și conserva în colecțiile sale fondul național de manuscrise și tipărituri, ilustrând istoria și cultura românească, precum și istoria și civilizația universală.
Directorii instituției:
Ioan Bianu : 1884-1931;
Radu R. Rosetti : 1931-1940;
Ioan I. Nistor : 1945-1948;
Barbu Lăzăreanu : 1948-1950;
Mircea Malița : 1950-1956;
Perpessicius (Dimitrie S. Panaitescu) : 1957-1958;
Tudor Vianu : 1958-1964;
Șerban Cioculescu : 1965-1975;
Jean Livescu : 1975-1980;
Victor Emanuel Sahini : 1980-1993;
Gabriel Ștrempel : 1993-2006;
Dan Horia Mazilu : 2006-2008;
Florin Gheorghe Filip, din 2008.
Biblioteca deține, pe lângă importante colecții de publicați monografice și publicații periodice, și o serie de colecții speciale:
Manuscrise - Carte rară;
Grafica;
Numismatică;
Hărți;
Muzică;
Biblioteca Academiei Române este responsabilă cu activitatea bibliografică retrospectivă pentru monumentala bibliografie națională : publicații monografice (1508-1952) și publicații periodice (1790-1952). (rezumat wikipedia)

duminică, 5 august 2018

Acum 96 de ani s-a născut Marin Preda cel ce a scris “Cel mai iubit dintre pământenti”

1922: Marin Preda, scriitor român, membru al Academiei Române (d. 1980)
Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliștea-Gumești, județul Teleorman - d. 16 mai 1980, Mogoșoaia) a fost un scriitor român postbelic și directorul editurii "Cartea Românească". Marin Preda a fost un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid” în anii '70.
Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia.
Istorie:
Plecarea din satul natal
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.) Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatice care vor urma. Cei trei ani de viață transilvană vor fi evocați în „Viața ca o pradă” și în „Cel mai iubit dintre pământeni”. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primește o repartiție pentru o școală similară din București.
În ianuarie 1941 asistă la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare și ale reprimării ei de către Ion Antonescu. Intră în contact cu refugiații ardeleni și se întâlnește cu siliștenii lui stabiliți în București. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii în „Delirul” și în „Viața ca o pradă”.
La sfârșitul anului școlar 1940-1941 (urmat și cu ajutorul directorului școlii), susține examenul de capacitate, însă din cauza greutăților materiale se hotărăște să renunțe la școală.
În timpul verii nu mai revine în sat: „Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o să mai pot pleca”. Nereușind să publice nimic și nici să-și găsească o slujbă, Marin Preda o duce din ce în ce mai greu: „Mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui '41-'42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”.
În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941. (rezumat wikipedia)

sâmbătă, 4 august 2018

Primul Război Mondial 1919: Armata română a intrat victorioasă în Budapesta

        1919: Armata română a intrat victorioasă în Budapesta. Sfârșitul regimului comunist instaurat de Bela Kun la 21 martie 1919 în Ungaria.
Forțele Armate Române sunt formate din trei categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene, Forțele Navale, aflate sub comanda Statului Major General, direct subordonat Ministerului Apărării Naționale. Pe timp de război, Președintele României este comandatul suprem al Forțelor Armatei. Momentan, sunt trupe române în Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Irak și Afganistan. Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007.
Serviciul militar
În România comunistă, serviciul militar era obligatoriu pentru toți cetățenii români, indiferent de sex, îndeplinindu-se în diferite forme (L14 din 28/12/72, art. 28). Bărbații, puteau fi chemați pentru îndeplinirea serviciului militar, de la 20 la 50 de ani, iar femeile de la 18 la 45 de ani (L14 din 28/12/72, art. 29). Admișii și admisele la facultate făceau armata la "termen redus". Băieții - nouă luni înaintea primului an de facultate, iar studentele se inițiau în tainele trasului cu pușca pe durata studiilor. La Universitate, în trei ani din totalul de patru, câte o zi pe săptămână, era alocată milităriei.
Serviciul militar obligatoriu a fost eliminat din 2007.
Ca urmare a aderării României la NATO în 2004, a urmat o perioadă de pregătiri intensive pentru transformarea armatei într-o instituție profesionistă până în anul 2007, urmând a avea 90.000 de angajați, dintre care aproximativ 75.000 de militari și 15.000 civili. Dintre cei 75.000, circa 45.800 vor reprezenta forțele terestre, circa 13.250 forțele aeriene și 6.800 forțele navale, restul de 8.800 având alte sarcini. În prezent Armata Română trece printr-un proces de restructurare în trei stagii. Primul stagiu a fost completat în anul 2007. Anul 2015 marchează sfârșitul celui de-al doilea stagiu, când forțele armate vor fi reduse la 80.000 de oameni. Întregul proces este estimat să fie completat în 2025. Aceste modificări au ca scop modernizarea structurii forțelor armate, prin reducerea personalului și achiziționarea de tehnologie nouă și îmbunătățită, compatibilă cu standardele NATO. (rezumat wikipedia)

vineri, 3 august 2018

Primul Război Mondial: Consiliul de Coroană din 3 august a votat în favoarea neutralității

         1914: România: Consiliul de Coroană din 3 august (stil nou) desfășurat la Castelul Peleș, la inițiativa regelui Carol I, dezbate problema intrării României în Primul Război Mondial. S-a votat cu o majoritate zdrobitoare în favoarea neutralității.
Contextul organizării Consiliului de Coroană
La 15 iunie S.N. 28 iunie 1914 a fost asasinat la Sarajevo arhiducele Franz Ferdinand, prințul moștenitor al coroanei Austro-Ungariei. Aceasta a denunțat implicarea Serbiei în atentat, adresându-i, la data de 10 iulie S.N. 23 iulie 1914 un ultimatum care avea să provoace un război generalizat în Europa, odată ce Austro-Ungaria va declara război Serbiei la 15 iulie S.N. 28 iulie 1914. Continentul era împărțit între două alianțe militare – Puterile Centrale, formate din Germania, Austro-Ungaria și Italia, respectiv Antanta, formată din Franța, Anglia și Rusia.
România era condusă de un guvern liberal, prezidat de Ion I. C. Brătianu, care își începuse mandatul la 4 ianuarie S.N. 17 ianuarie 1914, cu intenția realizării unor reforme agrare și electorale. Pe planul relațiilor externe, țara era legată de alianța cu Puterile Centrale. Astfel, la 18 octombrie S.N. 30 octombrie 1883 se semnase tratatul de alianță cu Austro-Ungaria, conform căruia aceasta se obliga să acorde ajutor ca, în cazul în care România ar fi fost atacată fără provocare. România își asuma obligații reciproce în cazul unui atac asupra Austro-Ungariei. La acest tratat au aderat Germania, apoi și Italia. Prevederile acestui tratat au rămas secrete, el fiind cunoscut numai lui Carol I și unora dintre prim-miniștrii care s-au succedat la conducerea Guvernului.
Regele Carol I considera că România trebuia să-și îndeplinească obligațiile asumate prin alianța cu Puterile Centrale. Pe de altă parte, o asemenea alegere, deși ar fi asigurat bunăvoința Puterilor Centrale cu privire la alipirea Basarabiei la România, avea dezavantajul că era impopulară din cauză că nu asigura unirea cu Transilvania. În schimb, Antanta se arăta gata să ia în considerare o eventuală alipire a Transilvaniei.
În schimb, guvernul, condus de Ion I.C. Brătianu, considera că este mai prudentă o atitudine de așteptare, care era justificată din punct juridic, în opinia sa, de faptul că Austro-Ungaria nu era victimă a unei agresiuni (caz în care România ar fi fost obligată să-i acorde ajutor), ci ea însăși declarase război Serbiei.
Decizia Consiliului și urmările acesteia
În ciuda susținerii de către Carol I a ideii intrării imediate în război alături de Puterile Centrale, cei prezenți la Consiliu au votat cu o majoritate zdrobitoare în favoarea neutralității. Singurul care a susținut punctul de vedere al regelui a fost Petre P.Carp. Deși Consiliul de Coroană nu avea atribuții decizionale, Carol I a respectat voința acestuia. O altă aliată a Puterilor Centrale, Italia a luat și ea decizia păstrării neutralității, pe care o va părăsi însă în 1915, pentru a intra în război alături de Antantă.
Votul Consiliului de Coroană din iulie 1914 a însemnat desprinderea României de alianța cu Puterile Centrale și a pus bazele intrării în război alături de Antantă, care avea să se producă în 1916. Opțiunea Consiliului a marcat însă ultima perioadă a vieții lui Carol, care avea să se stingă din viață la puțin timp, la 27 septembrie S.N. 10 octombrie 1914. (rezumat wikipedia)

joi, 2 august 2018

1929: Se înființează Regia Autonomă a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă

       1929: Se înființează Regia Autonomă a Porturilor și Căilor de Comunicație pe Apă (PCA) care ia în exploatare și administrare căile de comunicație pe apă, porturile, vasele aferente, instalațiile de orice fel ș.a..
Unul dintre conducătorii acestei regii a fost Virgil Madgearu (nume complet: Virgil Traian N. Madgearu; n. 14 decembrie 1887, Galați – d. 27 noiembrie 1940, pădurea Snagov).
Transporturile pe Dunăre sunt o funcțiune ce variază, în strânsă măsură, cu puterea de producție și consum a țărilor riverane fluviului. Bazinul dunărean, a fost teatrul marilor schimbări politice, consecințe ale războiului și, ca urmare, echilibrul economic antebelic, a suferit zdruncinări puternice.
Toate Statele dunărene au trecut și unele trec încă, prin crize economice serioase, cu mult accentuate față de criza mondială.
În anul 1911, considerat ca an tipic pentru perioada antebelică, traficul total pe Dunăre a fost de 6.802.639 tone, repartizat precum urmează între țările riverane, considerate fiind în cuprinsul hotarelor actuale:
România: 2.332.827 tone = 34,30%
Serbia: 1.761.000 tone = 25,90%
Ungaria: 1.323000 tone = 19,44°%
Austria: 741.000 tone = 10,88%
Bulgaria: 403.579 tone = 5,93%
Germania: 144.233 tone = 2,12%
Cehoslovacia: 97.000 tone = 1,43%
Total: 6.802.639 tone = 100,00%
Așadar, România singură satisfăcea cca. 1/3 din traficul total, iar împreună cu Serbia și Austro-Ungaria, cca. 9/10 din acesta.
Cum mărfurile ce folosesc calea apei, sunt îndeosebi cele de valoare specifică redusă, o mare și adânc simțită lipsă, în traficul dunărean, este aceea a cărbunelui, marfă prin excelență destinată transportului pe apă.
Este deajuns să observăm că pe Rin, în 1913, din 57.558.000 tone trafic, cca. 38% îl reprezenta cărbunele.
Pe Dunăre însă, în 1923, totalul traficului s-a ridicat la abia 3.923.919 tone și s-a repartizat astfel:
România: 1.595.691 tone
Jugoslavia: 1.161.594 tone
Ungaria: 480.473 tone
Germania: 334.978 tone
Austria: 205.989 tone
Cehoslovacia: 124.948 tone
Bulgaria: 110.246 tone
Total: 3.923.919 tone
Acum, Ministerul Transporturilor este organul de specialitate al administrației publice centrale care stabilește politica în domeniul transporturilor la nivel național, elaborează strategia și reglementările specifice de dezvoltare și armonizare a activităților de transport în cadrul politicii generale a Guvernului și îndeplinește rolul de autoritate de stat în domeniul transporturilor. Înființat la data de 22 ianuarie 1862, sub denumirea "Ministerul Lucrărilor Publice", a fost condus de Dimitrie Cornea, primul ministru al transporturilor al României moderne
Ministerul Transporturilor reprezintă autoritatea de stat în domeniul transporturilor, pe care o exercită direct sau prin organisme tehnice specializate, instituții publice subordonate, unități care funcționează sub autoritatea ori coordonarea sa sau societăți comerciale autorizate.
În mai 2008, Ministerul Transporturilor a demarat procedura pentru reorganizarea societăților ce vor fi listate la Bursa de Valori București. Cele opt societăți din subordinea ministerului care vor fi listate la Bursă sunt: Compania Națională Aeroportul Internațional Henri Coandă - București, Compania Națională Aeroportul Internațional București - Băneasa - Aurel Vlaicu, Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu - Constanța, Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia, Administrația Canalelor Navigabile Constanța, Administrația Porturilor Dunării Maritime - Galați, Administrația Porturilor Maritime Constanța și Administrația Porturilor Dunării Fluviale – Giurgiu. (rezumat wikipedia)

1979: Trupa rock Pink Floyd lansează opera rock “The Wall” (foto www.wikipedia.com) Pink Floyd a fost o formație britanică de muzică...

Translate

Persoane interesate

stiri rurale Braila

stiri, evenimente, literatura, arta, sport

Faceți căutări pe acest blog