Cum
s-a schimbat U.R.S.S. in Federatia Rusa
1991: Mihail Gorbaciov anunță într–o declarație televizată că
demisionează din funcția de președinte al URSS, având în vedere
situația creată odată cu formarea CSI (Comunitatea Statelor
Independente).
1991: Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice hotărăște schimbarea
denumirii statului din U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste) în Federația Rusă.
Mihail Gorbaciov a fost conducătorul Uniunii Sovietice din 1985
până în 1991. Încercările sale de reformă au dus la încheierea
războiului rece, la încetarea monopolului politic al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice.
A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.
După moartea lui
Constantin Cerneko, Mihail Gorbaciov, atunci în vârstă de 54 de
ani, a fost ales Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii
Sovietice pe 11 martie 1985. El a devenit primul lider al partidului
născut după victoria revoluției bolșevice. Fiind conducătorul
partidului și conducătorul de facto al țării, Gorbaciov a
încercat să reformeze partidul osificat și economia aflată în
recesiune prin introducerea glasnostului ("transparenței"),
perestroicăi ("reconstrucției") și uskorenie
("accelerării" dezvoltării economice), politici lansate
oficial la cel de-al XXVII-lea Congres al Partidului Comunist din
februarie 1986. Gorbaciov a introdus, în cadrul așa-numitului
program “perestroika”, reforme economice, despre care credea că
vor ridica nivelul de trai al populației și productivitatea muncii.
În acele vremuri, numeroase dintre reformele sale au fost
considerate radicale de către birocrații conservatori ai
partidului.
În timp ce inițiativele gorbacioviste vizau întărirea libertății
și democrației în Uniunea Sovietică și în rândurile aliaților
din blocul răsăritean, politica economică a guvernului său a dus
treptat țara către colaps. Pe la sfârșitul deceniului al nouălea,
au apărut crize ale aprovizionării principalelor produse
alimentare, (carne, zahăr, ș.a.), ceea ce a condus la
reintroducerea sistemului cartelelor, abandonat în URSS după
încheierea celui de-al doilea război mondial.
Față de anul 1985, deficitul bugetar a crescut, (în conformitate
cu cifrele oficiale), de la 0 la 109 miliarde de ruble, stocurile de
aur au scăzut de la 2.000 la 200 de tone, iar datoria externă a
crescut de la 0 la 120 miliarde de dolari.
In 1991 conservatorii din conducerea sovietică, autointitulându-se
"Comitetul de Stat de Urgență", au declanșat o lovitură
de stat pentru a-l îndepărta pe Gorbaciov din fruntea statului. El
a fost ținut sub arest la domiciliu în Crimeea între 19 -21
august. După ce a fost eliberat, la reîntoarcerea la Moscova,
Gorbaciov și-a dat seama că nu mai controla Uniunea sau Rusia și
că era singur în față tot mai puternicului Elțin, tocmai cel
care, prin hotărârea sa, ajutase la înfrângerea puciului.
Gorbaciov a înțeles legăturile care se stabileau între reformele
interne și detensionarea relațiilor internaționale și de aceea a
extins principiile "noii gândiri" imediat și peste
graniță. Pe 8 aprilie 1985, el a anunțat suspendarea amplasării
sistemului de rachete SS-20 în Europa, concepută ca o mișcare
îndreptată în direcția rezolvării problemei rachetelor cu rază
medie de acțiune. Mai târziu, în același an, Gorbaciov a propus
ca americanii și sovieticii să-și reducă împreună arsenalele
nucleare la jumătate. În octombrie, el a făcut prima sa vizită ca
lider al Uniunii Sovietice în străinătate, în Franța. În
noiembrie, în timpul summitului sovieto-american de la Geneva, deși
nu s-au făcut nici un fel de înțelegeri speciale, Gorbaciov și
președintele american Ronald Reagan au închegat o legătură
personală foarte strânsă și au căzut de acord asupra unor noi
întâlniri. (rezumat wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!