Răscoala condusă de Horia, Cloșca și Crișan, acum 230 de ani, a fost trădată. De ce?

(Trădare în urmă cu 230 de ani. Horea, Cloşca şi Crişan, prinşi după ce 20 români au „fraternizat“ cu cătanele austriece, foto adevarul.ro)

1785: Horea și Cloșca, conducătorii răscoalei țărănești din Transilvania de la 1784, sunt executați prin tragere pe roată.

Vasile "Ursu" Nicula, cunoscut ca “Nicola”, “Horea” nume cognomene sau, de ce nu, nume conspirative, (n. 1731 la Arada, azi Horea - d. 28 februarie 1785 la Alba Iulia) a fost, alături de Ion Oargă (Cloșca) și Marcu Giurgiu (Crișan), conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania. A fost un țăran ager la minte, încredințat de câteva sate din “Țara Moților” să prezinte plângerile lor în fața împăratului austriac Iosif al II-lea. Horea a jucat un rol important în declanșarea revoltei din 1784. Revolta a început în satele Curechiu și Mestecăniș, extinzându-se apoi în părțile de vest ale Ardealului. Armata austriacă a înăbușit revolta, iar capii răscoalei au fost arestați, fiind trădați. Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia, iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785.

Răscoala

În ziua de 28 octombrie 1784, la târgul săptămânal de la Brad (județul Hunedoara), Crișan, unul dintre cei trei conducători ai răscoalei, i-a convocat pe țăranii români care veneau la târg să se adune duminica următoare în număr cât mai mare la biserica din Mesteacăn. Ascuns sub podul de peste Criș, pentru a nu fi observat de oamenii autorităților, îi chema la sine pe țărani, spunându-le că Horea ar fi primit porunca împăratului ca românii să fie militarizați. Pentru a fi mai convingător, le arăta oamenilor o cruce de aur, despre care spunea că Horea a primit-o ca drept scrisoare de încredințare de la însuși împăratul.

Ca urmare, la data de 31 octombrie 1784, duminică, un număr de câteva sute de țărani (sursele de epocă, cum ar fi Memoriul mare al comitatului Hunedoara sau depoziția din Crișcior a lui Giurgiu Marcu, dau cifre diferite, de la 200 până la 600 oameni) s-au strâns la biserica din Mesteacăn, unde după slujba religioasă Crișan le-a spus că împăratul Iosif al II-lea a hotărât ca iobagii români să presteze de acum înainte numai o singură zi de muncă pe săptămână în folosul domnilor de pământ și chiar și pentru aceasta stăpânii sunt obligați să le plătească 30 creițari pe zi, iar cine nu vrea să mai presteze serviciu iobăgesc, să meargă la Alba Iulia pentru a fi înrolat militar. Pentru că țăranii erau neîncrezători în pretinsa poruncă imperială, Crișan le-a arătat o curce de aur ca dovadă, spunându-le că însuși Horea ar fi primit-o de la împărat, ca întărire a celor zise. După aceea, țăranii au fost puși să jure în biserică cum că vor urma pe Crișan spre Alba Iulia, după ce și preotul satului a întărit că cele spuse de Crișan sunt adevărate. La urmă de tot, Crișan le-a cerut țăranilor să își ia de acasă merinde pentru patru zile și a doua zi să se adune la Curechiu, luând un drum ocolit spre Alba Iulia, pentru a nu fi opriți de către autorități.

Din Brad răsculații s-au împărțit în două cete, una mergând spre Ribița, alta spre Mihăleni.

Ceata care s-a îndreptat spre Ribița a ajuns acolo la 3 noiembrie, dis-de-dimineață. O parte dintre nobili a reușit să se refugieze în casa perceptorului Ribiczei Jozsef, de unde a opus rezistență până spre amiază, în acest timp ucigând nouă dintre țăranii care îi atacau. Rezistența a luat sfârșit când țăranii au dat foc casei în care se apăratu nobilii și i-au ucis pe aceștia pe măsură ce ieșeau din casa în flăcări. Au fost 42 victime în rândul familiilor nobiliare, multe dintre acestea fiind din familia Ribiczei, cu care țăranii și minerii localnici avuseseră multe procese și plângeri în trecut, din cauza abuzurilor mari și repetate ale vicecolonelului Ribiczei Adam, principal acționar la mina 12 Apostoli din Ribița. Au fost și aici devastate și jefuite bunurile nobiliare și biserica reformată.

Cum răscoala s-a răspândit rapid, țăranii au ocupat repede tot Zarandul, au închis drumurile, au luat măsuri proprii de pază, introducând chiar "pașapoarte" românești. Textul unui astfel de "pașaport":

“Passus: Tuturora celor ce se cuvine a ști, cinstiților preoți sau mireni, pentru acest preot pater facem a ști în țară cu porunca celor mai mari c-au căpătat grație împărătească, și avem poruncă de la părintele protopop nimenea să nu îndrăznească a-i face ceva, și cu pace bună încă să-l povățuiți cu om până la domnul Bukova. Prin aceia rămânem de bine voitori noi, ieu Popovici Popa din Crișcior, Popa Costandin din Crișcior iproci. Mesița octo[m]brie în 30 zile (adică 10 noiembrie), Anul Domnului 1784.”

Din cercul Zarandului răscoala se întinde în comitatul propriu-zis al Hunedoarei și se ridică toate satele de pe partea dreaptă a Mureșului. Din jurul Devei cetele de țărani o iau în trei direcții: pe Mureș în jos, trecând apoi și în comitatul Aradului; pe Valea Streiului cu Țara Hațegului; pe Mureș în sus, în comitatul Alba până aproape de Alba Iulia, atingând și comitatul Sibiu. O altă direcție principală au luat-o din Zarand spre Munții Abrudului, spre Câmpeni, Abrud, Roșia Montană, pe Arieș în sus. De aici un grup a luat-o spre comitatul Cluj, altul, mai mare, spre Arieș, Ighiu, Cricău și Galda.

(Execuţia lui Horea şi Cloşca pe „Dealul Furcilor“ din Alba Iulia, foto adevarul.ro)

Condamnat la moarte, Horea a fost tras pe roată pe 28 februarie 1785, alături de Cloșca, pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia. Horea și-a scris testamentul pe 25 februarie 1785, în celula în care era deținut, documentul fiind scris de preotul Nicolae Rațiu.

Aceasta a fost ultima execuție prin tragere pe roată din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, după acest eveniment pedeapsa fiind abolită din codul penal austriac. Pentru rebeliune, motiv pentru care au fost acuzați Horea și Cloșca, codul penal austriac prevedea pedeapsă maximă decapitarea cu sabia, nu tragerea pe roată. S-a vrut însă să se înspăimânte cât mai mult iobagii români, astfel încât s-a apelat la această condamnare extrem de dură, rezervată în mod normal doar tâlharilor și ucigașilor.

Primul a fost executat Cloșca, iar al doilea Horea. Dacă Cloșca a fost torturat cu cruzime extremă, primind multiple lovituri cu roata până când i s-a dat lovitura de grație, Horea a primit doar o lovitură care i-a fracturat unul dintre picioare, apoi a fost ucis imediat cu o lovitură în piept. Corpurile lor au fost mai apoi despicate în mai multe bucăți și au fost expuse în diferite sate și orașe din Ardeal unde s-a manifestat răscoala iobagilor români, cu scopul de a-i teroriza pe aceștia și a-i descuraja de la viitoare acțiuni de acest gen. Fără a putea fi confirmat dintr-o sursă sigură, se spune că mâna dreaptă a lui Horea ar fi fost expusă pe “Gorunul lui Horea de la Țebea”, acesta fiind unul dintre locurile unde Horea ar fi ținut sfat cu răsculații. Mâna ar fi fost ulterior îngropată la rădăcina gorunului. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com