Acum 118 de ani s-a născut geologul brăilean Ion Băncilă, membru titular al Academiei Române!

(Ion Băncilă, foto rador.ro)

Ion N. Băncilă (n. 2 februarie 1901, Scorțaru Nou, Brăila - d. 2001) a fost un geolog român, membru titular al Academiei Române. (scrie wikipedia)

Geologul Ion Băncilă a trăit cât tot secolul XX

„Oferta” generoasă a Munṭilor Carpaṭi care permiteau accesul direct la rocile aflate la mari adâncimi a stimulat la începutul secolului XX formarea unui număr tot mai mare de cercetători români în geologie. Ştiinṭele Pământului erau deja un domeniu atractiv atunci când tânărul Ion Băncilă ṣi-a dat seama că meseria de geolog „se potrivea firii sale”. A făcut-o, cu pasiune, în lunga sa viaṭă de om de ṣtiinṭă ṣi profesor.

Ion Băncilă s-a născut la 2 februarie 1901 lângă Brăila, în satul Scorțaru Nou, într-o familie de ṭărani de origine ardeleană. Facultatea de Geologie a absolvit-o în 1924 la Universitatea din Bucureṣti unde a ṣi rămas ca profesor, până la epurările din 1947 ale „cadrelor burgheze” din Universitate. Activitatea de cercetător a desfăṣurat-o la Institutul de Geologie, începând cu 1936. A studiat Carpaṭii Orientali ṣi Nordici, legăturile dintre ei, a făcut analize litostratigrafice ṣi hărṭi geologice, a devenit doctor în ṣtiinṭe ṣi apoi doctor docent, a fundamentat geologic construcṭia barajelor de la Bicaz ṣi de la Porṭile de Fier. În 1990 a devenit membru al Academiei Române, iar în 2 februarie 2001 a fost sărbătorit de prestigioasa instituṭie, cu prilejul împlinirii vârstei de 100 de ani. A fost atunci o sărbătoare memorabilă, desfăṣurată în prezenṭa centenarului om de ṣtiinṭă care avea să dispară dintre cei vii câteva luni mai târziu.

Iată mesajul geologului Ion Băncilă citit în Aula Academiei la 2 februarie 2001, într-o înregistrare realizată de Nicolae Neagoe, Radio România Cultural: „Niciodată, foarte tânăr fiind, nu mi-am închipuit ṣi nu m-am văzut pe mine ca geolog. Dar am fost un pasionat al pământului ṣi aici în mod sigur ṣi-a spus cuvântul legătura cu strămoṣii. Poate la aceasta a contribuit ṣi apa Buzăului, pe malurile căreia m-am născut, nu departe de vărsarea în Siret. Într-o familie de cojani eram al patrulea prunc, între cei nouă.

Din adolescenṭă m-a încercat pasiunea de a privi natura, pentru a înṭelege integritatea ei. Pe la 20 de ani a început să mă intereseze studiul sistematic al Pământului. În faṭa mea nu a stat însă un model. Cu timpul am simṭit că trebuie să mă integrez cu natura, să o cunosc ṣi să o respect, să-mi construiesc eu însumi modelul. În acei ani ai tinereṭii, întreṭesuṭi cu desfăṣurarea Primului Război Mondial, credeam că voi deveni un meṣteṣugar obiṣnuit, cel mult un preot, nicidecum că voi lucra în ṣtiinṭă. În familia mea nu am avut ascendenṭe sau exemple intelectuale. Mama mea însă avea pasiunea ṣi dragostea pentru pământ, în spiritul lui Rebreanu.

Aici, la ṣtiinṭele naturale, dedicându-mă studiului geologiei sub îndrumarea profesorilor Sava Athanasiu ṣi Ludovic Mrazec am înṭeles care este rostul meu în cercetarea pământului, cale pe care am urmat-o neabătut, atât cât mi-au îngăduit puterile. Mai târziu, când am intrat în meseria de geolog, am înṭeles că se potriveṣte firii mele. De multe ori am avut sentimentul că rezultatele strădaniilor au depins numai în parte de intenṭii ṣi capacităṭi, un rol însemnat avându-l împrejurările.

Soarta a făcut ca îndemnul de a urma ṣtiinṭele naturale să-mi fie dat de fratele meu mai vârstnic, Vasile. Iniṭial, având el o idee mai bună despre mine decât eram eu în realitate, m-a înscris la filosofie. Încercarea de a pătrunde în lumea filosofilor nu a reuṣit, după prezentarea unei aṣa zise lucrări despre Schopenhauer în faṭa lui Nae Ionescu. Nici eu nu eram croit pentru filosofie, nici ea pentru mine.

Vârsta pe care am atins-o îmi îngăduie să o privesc ca diferenṭa dintre – aṣa cum s-a mai spus – dintre suma satisfacṭiilor vieṭii ṣi cea a dezamăgirilor ei, din lungul acestui veac. Istoria a făcut ca pe parcursul acestei vieṭi să se desfăṣoare un film tulburător în care propria mea experienṭă se topeṣte de-a lungul a trei-patru generaṭii tot mai bine pregătite. Povestea vieṭii mele depănată recent, sincer ṣi modest în volumul “Arc peste timpuri” o socotesc, în ciuda elogiilor dumneavoastră, drumul unui om obiṣnuit care a devenit involuntar unelată în mâna destinului. Trecând pragul acestui frământat secol mă supun aceluiaṣi destin ineluctabil.” (articol scris de Silvia Iliescu, preluare de la http://www.rador.ro)

https://rural-braila.blogspot.com