Paul Goma, cel care a înfruntat comunismul, a reușit să trimită, acum 42 de ani, o scrisoare către Radio Europa Liberă
(foto curentul.net)
1977: Postul de radio Europa Liberă a transmis scrisoarea deschisă
prin care scriitorul Paul Goma se solidariză cu protestatarii
anti-comuniști ai Chartei 77 din Cehoslovacia. A fost „actul de
naștere” al dizidenței românești.
În 1977, Goma a reușit să trimită la Radio Europa Liberă o
scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea
drepturilor omului în România, pentru care a fost urmărit, arestat
și maltratat de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident
și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva
încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai
putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în
străinătate.
Paul Goma (n. 2 octombrie 1935, Mana, Orhei, România) este un
scriitor român, stabilit la Paris, militant anticomunist, cunoscut
pentru atitudinile naționaliste și antisemite și ca negaționist
al Holocaustului.
Biografie
Goma s-a născut în Basarabia ca al doilea fiu al unei familii de
învățători români. Odată cu cedarea Basarabiei fostei U.R.S.S.,
în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în
România.
În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr”
din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile,
după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară,
deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și
arestate sub acuzația de anticomunism. A reușit să se înscrie la
liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în
iunie 1953.
În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea
din București la filologie română și la Institutul de literatură
și critică literară „Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă,
dar l-a ales pe ultimul. Între timp Goma devenise membru al Uniunii
Tineretului Comunist și apoi, al Uniunii Tineretului Muncitoresc. În
toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii și cursuri cu
profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafița, Toma George
Maiorescu, Mihail Novicov, iar în iunie 1956 a fost chemat la
rectoratul universității pentru a i se atrage atenția. După
înfrângerea revoluției maghiare din 1956, în luna noiembrie a
aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de
membru UTM după care, în noiembrie 1956 a fost arestat și acuzat
de „tentativă de organizare de manifestație ostilă”.[necesită
citare] În martie 1957 a fost condamnat la doi ani de închisoare
corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava și
Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan,
la Lătești, azi Bordușani, din județul Ialomița, unde a rămas
până în 1964.
Neputându-se reînmatricula în anul III la Institutul „Mihai
Eminescu”, în vara anului 1965 a dat din nou examen de admitere la
facultatea de filologie a Universității din București.
În 1971, a fost propus pentru a fi exclus din PCR, în care se
înscrisese în august 1968, din cauza romanului „Ostinato”,
amplu cenzurat în România și publicat integral în Germania
Federală, la editura Suhrkamp. Un an mai devreme, la Radio Europa
Liberă fuseseră citite fragmente din romanul lui Goma Ușa (noastră
cea de toate zilele).
În martie 1977, a publicat în revista „România literară” un
scurt articol, „Pământ de flori”, în care se referă la
urmările dezastruosului cutremur de pământ de la 4 martie 1977.
În 1977, Goma a reușit să trimită la “Radio Europa Liberă” o
scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea
drepturilor omului în România, pentru care a fost urmărit, arestat
și maltratat de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident
și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva
încălcării drepturilor omului, Amnesty International, Goma nu mai
putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în
străinătate. (rezumat wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!