De ce generarul Ion Antonescu a introdus militarizarea instituțiilor acum 78 de ani?
(Romanian General and
dictator Ion Antonescu, foto wikipedia)
1941: Pentru a asigura ordinea tulburată de rebeliunea legionară
din ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu a inițiat o serie de
decrete printre care și Decretul din 18 februarie 1941 prin care
instituțiile și întreprinderile mai importante din țară au fost
militarizate, indiferent dacă erau proprietate de stat sau privată.
Ion Antonescu (n. 2/14 iunie 1882, Pitești, România – d. 1 iunie
1946, Jilava, România) a fost un militar și om de stat român,
ofițer de carieră, general, șeful Biroului Operațiilor din Marele
Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat
militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de
Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din
4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al
României și Conducător al Statului.
Prin Decretul Regal nr. 314 din 14 ianuarie 1941 a fost abrogată
denumirea „Stat Național-Legionar” și „orice acțiune
politică a fost interzisă”. La 27 ianuarie 1941, Antonescu a
format un nou guvern compus din militari și tehnocrați.
Vicepreședinte al consiliului de miniștri a fost numit profesorul
Mihai Antonescu (prieten, dar nu rudă cu mareșalul; ca avocat l-a
apărat pe Ion Antonescu într-un proces de bigamie, apoi, prin
vizitele săptămânale la mânăstirea Bistrița a fost folosit ca
emisar al generalului la Berlin și pe lângă liderii politici).
Regimul instituit de Antonescu nu poate fi caracterizat drept
fascist. O descriere mai exactă ar fi dictatură militară. Această
dictatură era lipsită de o ideologie, nu era susținută de un
partid politic de masă. Existența dictaturii nu era justificată de
considerații filozofice, ci de ordine și securitate, pe care
Antonescu le considera esențiale. El folosea armata și aparatul de
siguranță pentru a conduce și a suprima disidența.
Pe plan extern, în baza promisiunilor lui Hitler de a retroceda
teritoriile amputate, Antonescu a vasalizat România intereselor
germane. În timpul vizitei sale în Germania, la 23 noiembrie 1940,
Antonescu a semnat actul aderării României la Pactul Tripartit (sau
axa Germania, Italia și Japonia) și a solicitat trimiterea unei
misiuni militare germane în România.
Se presupune că rebeliunea legionară ar fi fost influențată sau
provocată de comuniști, existând argumente în acest sens, precum
faptul că în timpul rebeliunii s-a strigat „Trăiască Rusia
sovietică!”, iar însuși Horia Sima menționază în cartea sa că
Antonescu afirma că există infiltrări comuniste în mișcarea
legionară, idee însă negată de Horia Sima.
Războiul împotriva URSS
Ion Antonescu a decis intrarea României în al Doilea Război
Mondial de partea puterilor Axei, pe baza promisiunilor lui Adolf
Hitler că teritoriile românești pierdute în 1940 ca urmare a
Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov vor fi
retrocedate României sub presiunile Germaniei.
„Ostași! Vă ordon: treceți Prutul!” Cu acest ordin s-a
pornit „războiul sfânt, anticomunist, drept și național”. La
22 iunie 1941, armata română a trecut Prutul, atacând Uniunea
Sovietică, alături de Germania și aliații săi.
Antonescu nu s-a supus niciodată vreunui sufragiu public autentic și
nu există surse obiective care să poată indica poziția reală a
majorității poporului român sau a diferitelor pături sociale față
de hotărârea de a intra în război. În toată perioada regimului
antonescian s-au organizat două simulacre de plebiscit. Primul a
avut loc între 2-5 martie 1941, după rebeliune și abrogarea
„statului național-legionar” („Pentru aprobarea chipului cum
Generalul Ion Antonescu a condus Țara de la 6 septembrie 1940”),
la care a înregistrat pe țară 2.960.298 voturi „da” și 2.996
voturi „nu”. Al doilea și utimul plebiscit a fost organizat după
eliberarea Basarabiei, la 9-15 noiembrie 1941. Prin decretul-lege nr.
3052 din 5 noiembrie, „Națiunea Română este chemată în
Adunarea Obștească Plebiscitară, Duminică, 9 noiembrie 1941,
pentru a-și exprima aprobarea sau dezaprobarea asupra guvernării
dezrobitoare a Mareșalului Antonescu”. Dintre peste 4,7 milioane
de alegători, pentru politica mareșalului Antonescu au votat „da”
3.446.889 (99,99% din voturi) și împotrivă, „nu”, 68. (rezumat
wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!