1875: Are loc prima ședință publică a Societății Studenților în Medicină. De ce?

 

(foto wikipedia)

Societatea Studenților în Medicină din București, cunoscută și sub abrevierile SSM sau SSMB, a fost înființată la 1 ianuarie/13 ianuarie 1875, la șase ani după întemeierea Facultății de Medicină din București și la optsprezece ani după prima societate științifică a medicilor din București (Societatea Medicală Științifică - 1857), din necesitatea și dorința studenților de a se sprijini reciproc, de a se manifesta științific într-un cadru organizat, dar mai ales din necesitatea documentării științifice într-o vreme în care literatura medicală românescă se afla la începuturile sale, iar bibliotecile de stat și cea a Facultății de Medicină nu posedau cărțile și revistele medicale necesare viitorilor medici. Promotorul acestei idei a fost Nicolae Manolescu, atunci student, ulterior profesor de oftalmologie la Facultatea de Medicină din București.

Nicolae Manolescu-Strunga (n. 1850 în Șarânga, județul Buzău - d. 1910, Strunga, Roman, azi județul Iași) a fost un medic, profesor universitar, membru al Academiei Române, senator de Roman.

La 1 ianuarie 1875 a întemeiat Societatea Studenților în Medicină din București[1], prima asociație științifică medicală a studenților din România. În 1978 și-a susținut teza de doctorat și a început practicarea medicinei la Pătârlagele, județul Buzău. În cei doi ani petrecuți aici, Manolescu a realizat cu succes primele sale operații pe ochi. După specializări la Paris și Viena, a devenit medic oftalmolog la Spitalul Brâncovenesc din București, iar mai târziu șef de secție oftalmologică la Spitalul Colțea, unde a practicat medicina până spre sfârșitul vieții. A fost profesor universitar la Facultatea de Medicină București. și membru al Academiei Române. A condus revista Analele medicale române.

Înființarea societății (1875)

Astfel, în 1875, la 1 ianuarie după stil vechi sau 13 ianuarie după stil nou, un grup de studenți a pus bazele acestei societăți.

Iată cum mărturisește profesorul Manolescu greutățile prin care a trecut până să ajungă la ideea înființării acestei societăți: „Sărac cum eram, nu puteam să-mi cumpăr cărțile necesare studiilor și cu atât mai puțin nu-mi puteam plăti luxul de a mă abona la vreo gazetă medicală; și în dorința ce aveam de a citi lucrările noi, îmi veni ideea de a cere de la câțiva prieteni câte zece lei împrumut și cum am făcut 100 de lei m-am abonat la „Archives physiologique”. Cum nu aveam însă nici putința, nici gândul de a da înapoi împrumutul făcut, îndată ce mi-a sosit jurnalul l-am dat și lor să-l citească, anunțându-le totodată dispoziția ce luasem asupra împrumutului. Cu citirea primului număr o mulțime de inconveniente se iviră, și cel mai de căpetenie era că jurnalul se rupea înainte de a-l fi citit toți cei care îl plăteau; atunci se simți necesitatea unui loc unde să ținem jurnalul și unde să vină fiecare să-l citească. Din această cauză se născu ideea unei mici societăți unde fiecare să aducem cărțile ce aveam, ca să le putem citi cu toții. Ideea aceasta o spusei lui Istrati, Boicescu, Argeșeanu, Manicea, Steuceanu, Butărescu, Filibiliu, Pastia, Bejan și alții, astfel că la 1 ianuarie 1875 am pus bazele Societății Studenților în România, prima societate de studenți din România.”

Societatea Studenților în Medicină, compusă inițial din cei zece membri fondatori (Nicolae Manolescu, Constantin Istrati, Sterie Argeșeanu, Alexandru Boicescu, Constantin Steuceanu, George Pastia și Vasile Vasiliu Bejan), plus alți nouă membri înscriși ulterior, a ținut prima ședință publică la 16 februarie 1875, sub președinția provizorie a lui Alexandru Boicescu. În această ședință s-a votat statutul compus din 27 de articole, s-a ales comitetul Societății, iar onoarea de președinte i-a fost conferită lui Nicolae Manolescu.

Potrivit statutului Societății, aceasta se compunea din membri activi, corespondenți și onorifici. Membrii activi erau studenți ai Facultății de Medicină, putând fi admiși și studenți ai Facultății de Științe, ai Școlii Superioare de Farmacie și Veterinărie. Membrii corespondenți erau studenți ai altor facultăți, iar membri onorifici erau declarați foști membri ai Societății și acele persoane care contribuiau la realizarea scopului Societății: ajutorarea și facilitarea mijloacelor de studiu pentru studenții în medicină. Astfel, sunt membri onorifici ai societății: Eforul Ghica, Carol Davila, Nicolae Manolescu, Nicolae Kretzulescu, Gheorghe Grozovici, Constantin Cantacuzino, Alexandru Obregia, George Pastia, Gheorghe Marinescu, C. Marcovici, Mina Minovici, Theodor Ionescu, Ernest Juvara și alții.

În ședința din 9 martie 1875, N. Manolescu își dezvolta dizertația despre „Holera” – inaugurând cu aceasta seria conferințelor Societății; aceasta, împreună cu conferințele studentului Istrate „Asupra României din punct de vedere medical” și despre „Parnasul medical”, formează baza pe care s-a clădit întreg edificiul activității științifice a Societății. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com