Imperiul Austro-Ungar recunoaște, acum 158 de ani, limba română. De ce?

(foto http://jurnalulbucurestiului.ro)

1860: Se înființează, la Paris, un Birou central de corespondență și redacție care avea menirea de a publica articole favorabile cauzei române.

1861: A început Conferinţa naţională românească la Sibiu, în Imperiul Austro-Ungar în cadrul căreia s-a cerut recunoaşterea politică a naţiunii române, independenţa sa şi oficializarea limbii române.

Între 1 şi 4 ianuarie 1861 Conferinţa naţională de la Sibiu va fixa apoi poziţia politică a românilor faţă de noul sistem de guvernare, principiile sale şi normele de reprezentare. Cu aceasta se declanşează o uriaşă activitate politică a întregii naţiuni române din principat, de la organele locale la cele centrale, pentru obţinerea de drepturi şi preluarea administraţiei. (scrie wikipedia)

»Un document din anul 1861 referitor la epoca şi personalitatea lui Mihai Viteazul scrie:

“Fiecare manifestare ştiinţifică din domeniul istoriei ne oferă prilejul de a trece în revistă îndelungatul proces al luptei poporului român pentru libertate socială şi naţională, pentru independenţă şi suveranitate, de a rememora figurile acelor conducători politici ai săi care, identificându-se până la sacrificiu cu interesele sale majore, au contribuit la realizarea acestor deziderate, devenind eroi naţionali.”

“În marea galerie a personalităţilor noastre istorice, fără îndoială, cea a lui Mihai Viteazul ocupă un loc de excepţie, atât pentru calităţile personale deosebite pe care le-a demonstrat, cât şi, mai ales, pentru îndrăzneaţa lui faptă de a fi realizat la 1600 prima unire politică a celor trei ţări româneşti, în condiţii interne şi externe dintre cele mai vitrege. Acest mare ctitor de ţară a rămas în conştiinţa generaţiilor care i-au urmat ca o figură legendară, ca un far călăuzitor spre împlinirea idealului naţional.

Foarte interesantă şi veridică ni s-a părut viziunea asupra marelui erou a generaţiei paşoptiste din Transilvania, exprimată într-un document de la 1861, deci la abia 12 ani de la marea încleştare socială.

Să urmărim puţin în ce condiţiuni a fost redactat acest document.

Se cunoaşte faptul că, la 20 octombrie 1860, împăratul Frantz Iosef a emis diploma prin care a fost abrogată administraţia militaro-civilă instituită după înăbuşirea revoluţiei şi după 11 ani de politică de forţă, suspiciuni şi birocraţie, a proclamat sistemul liberal de guvernare.

Punându-şi mari speranţe în această diplomă, fruntaşii români intră în acţiune imediat şi înaintează curţii imperiale mai multe memorii, prin care cer egalitatea în drepturi cu celelalte naţiuni din Transilvania, reprezentarea românilor în toate organele legislative şi de stat, proporţional cu numărul lor şi cu suportarea sarcinilor statului.” (scrie dacoromania-alba.ro)

https://rural-braila.blogspot.com