26 ianuarie 1952: România declanșează reforma monetară. De ce?

(Reforma monetară, foto historia.ro)

1952: România - Hotărârea Consiliului de Miniștri prin care se declanșează reformă monetară, la un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi. (scrie wikipedia.ro)

La 26/27 ianuarie 1952, guvernul R.P.R. anunța o reformă bănească, odată cu reduceri de prețuri la unele produse alimentare și industriale. Stabilizarea din august 1947 fusese efectuată prin confiscarea a 94,16% din masa monetară existentă.

Treptat însă, circulația fiduciară și prețurile au crescut, ca urmare a unor mari investiții („industrializarea socialistă“), a cheltuielilor determinate de sporirea efectivelor militare (la indicația Moscovei) și a deficitului în balanța de plăți externe, prin exporturi românești necompensate în Uniunea Sovietică. Soluția guvernului democrat-popular a fost o nouă reformă.

Ea a reprezentat o nouă confiscare a masei monetare în circulație. De astă dată, prin cursuri de schimb diferențiate de (a) 1 leu nou pentru 20 lei vechi; (b) 1 la 100; (c) 1 la 400. Cum majoritatea sumelor preschimbate se situau în grupa (b) și (c) de mai sus, operațiunea echivala cu o nouă confiscare. Legația S.U.A. din București a întocmit o analiză a „reformei“ și a înaintat-o Departamentului de Stat, la 29 ianuarie 1952.

Informațiile și evaluările sunt, în genere, exacte. Raportul cuprinde și detalii ce nu se regăsesc în documentele regimului de la București.

Rezumat

Zvonurile repetate despre o reformă monetară în România, s-au confirmat în cele din urmă la 27 ianuarie, după o săptămână frenetică caracterizată prin panica cumpărăturilor, retragerea mărfurilor nonperisabile și în final închiderea magazinelor timp de patru zile efectiv. Reforma a fost explicată ca o parte a maturizării „socialismului“ român și nevoia sa de o monedă puternică, stabilă. Vechea monedă a fost caracterizată a fi fost deteriorată de uneltirilor chiaburilor, speculanților, capitaliștilor și agenților imperialiști. În realitate, reforma a devenit necesară prin efectul cumulat a unui buget neechilibrat, a unor exporturi necompensate către Rusia și a deficitului bugetar prin tiparnița de bani.

Întrucât reforma a fost efectuată prin impozitarea tuturor deținătorilor monezii vechi, ea a constituit, de asemenea, un instrument special de constrângere pentru clasa țărănească și pentru alții, considerați ca dușmani ai poporului. Reforma oferă următoarele avantaje:

1) eliminarea completă a surplusului monetar, reducând astfel presiunile inflaționiste;

2) scăderea și stabilizarea temporară a costului vieții, reducând astfel nemulțumirea muncitorimii industriale;

3) prin mișcarea corelată a masei monetare, a salariilor, prețurilor și schimburilor externe, reforma ar trebui să amelioreze posibilitățile de export ale României;

4) ar putea avea o substanțială valoare pentru propaganda comunistă internațională. Noi considerăm (diplomații S.U.A., nota D.C.G.) următoarele aspecte ca îndeosebi semnificative: legarea (leului) de rublă, care ar anticipa o mișcare de satelit în această direcție; reacția țărănimii în aprovizionarea viitoare cu produse, fapt care va influența în mare măsură (negativ, nota D.C.G.) păstrarea beneficiilor reformei; și posibila valoare propagandistică, prosperitate și nivel de viață în creștere sub comunism. (scrie historia.ro)

https://rural-braila.blogspot.com