De ce a impus generalul Antonescu, 

acum 78 de ani, dictatura?

(foto wikipedia)

1941: Are loc Rebeliunea legionară. După reprimarea ei, Generalul Ion Antonescu impune o dictatură militară.

Ion Antonescu (n. 2/14 iunie 1882, Pitești, România – d. 1 iunie 1946, Jilava, România) a fost un militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, șeful Biroului Operațiilor din Marele Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului.

În legătură cu numirea ca prim-ministru a lui Antonescu de către Carol, în Enciclopedia Britanică se menționează: „Antonescu a fost numit prim-ministru cu puteri absolute la 4 septembrie 1940, după ce România a avut o treime din teritoriu împărțit între Ungaria, Bulgaria și Uniunea Sovietică.”

Prin Legea nr. 510/1940 se hotărăște suspendarea constituției care fusese promulgată în 1938, precum și dizolvarea parlamentului.

În seara aceleiași zile de 5 septembrie, Antonescu i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. După propria mărturie făcută de Ion Antonescu la 22 septembrie 1940 liderului PNȚ Ion Hudiță, generalul ar fi forțat abdicarea regelui , amenințându-l cu un revolver. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său Mihai I. În actul de abdicare nu figurează cuvântul „abdic”; în loc de „abdic” Carol a folosit formula „trecând azi fiului meu… grelele sarcini ale domniei”. În dimineața zilei de 6 septembrie 1940 toată țara asculta o emisiune specială. Regele Mihai depunea jurământul. După Rege, trebuia să ia cuvântul Antonescu, însă acesta a rostit doar o frază: "Dumnezeu să ajute țara, pe Majestatea Voastră și pe mine."

Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete militare trenul regal, asupra căruia legionarii au tras cu mitralierele.

Statul național-legionar

La 14 septembrie 1940 lua ființă „Statul național-Legionar Român”. Horia Sima, șeful Mișcării Legionare, numit vicepreședinte al consiliului de miniștri, se considera creatorul și sufletul acelui guvern. În Decretul Regal nr. 3151, ultimul articol îl desemnează „conducător al Mișcării Legionare” pe Horia Sima, care se considera „factor constituțional, alături de Rege și General”. În guvernul instalat la 15 septembrie 1940, legionarii dețineau patru ministere - Afaceri Interne, Externe, Educația Națională și Sănătate, Muncă și Ocrotiri Sociale (Preda Cristian), precum și mai multe posturi de secretar de stat. Garda de Fier controla presa și serviciul de propagandă și 45 din cele 46 de prefecturi de județ. Singura mișcare politică autorizată era Garda de Fier. (rezumat wikipedia)

“PUTEREA” și jocul ei, sau “JOCUL PUTERII”

Mai întâi definițiile:

PUTEREA - PUTÉRE, puteri, s. f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însușire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva; putință. 2. Mare forță fizică, tărie, puternicie. ◊ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate forțele, cu toată râvna. ◊ Loc. adv. și adj. În putere (sau în puteri) = puternic, sănătos, voinic. în (toată) puterea (vârstei) = în plină vigoare, în floarea vârstei. Cu puterea = cu sila, prin constrângere. ◊ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva în putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experiența (de a face ceva). Sursa: dexonline.

JOCUL - JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca și rezultatul ei: activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într-un grup de persoane care constă din întrebări și răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. (…) A face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație critică, a fi în primejdie. (…) Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți au scopuri, tendințe contrare. (Muz. în sintagma) Joc de clopoței = glockenspiel. – Lat. jocus. Sursa: dexonline.

Pentru exemplificare redau câteva citate:

“Fiecare om este încurajat de o atmosferă a gândirii… Prin această putere, suntem fie atrăgători, fie respingători. Ce se aseamănă se atrage și… atragem exact ceea ce suntem noi înșine în mintea noastră.” – Ernest Holmes.

“Progresul este imposibil fără schimbare și cei care nu-și pot schimba mentalitatea nu pot să schimbe nimic.” – George Bernard Shaw.

“In vreme ce unul ezită din cauză că se simte inferior, altul e ocupat să greșească și devine superior.” – Henry C. Link.

Restul: “Apa trece, pietrele rămân”. - epigramă de Virgil Petcu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007).

https://rural-braila.blogspot.com