Alexandru „Draco” Suțu a constituit Comitetul de Oblăduire acum 198 de ani. De ce?

(foto wikipedia)

1821: S-a constituit Comitetul de Oblăduire, menit să asigure conducerea Țării Românești până la stabilirea succesorului fostului domnitor, Alexandru Șuțu, decedat cu o zi înainte.

Alexandru „Draco” Suțu (n. 1758, Constantinopol – d. 18 ianuarie (sau 19 ianuarie) 1821, București), a fost un domn al Moldovei, caimacam și domn al Țării Românești.

Domnii

A fost domn al Moldovei între (28 iunie / 10 iulie 1801 – 19 septembrie / 1 octombrie 1802) și domn al Țării Românești de patru ori: (20 iunie / 2 iulie 1802) – (13/30 august 1802, caimacam); (12/24 august 1806 – 3/15 octombrie 1806); decembrie 1806; (5/17 noiembrie 1818 – 19/31 ianuarie 1821).

A fost dragoman al Porții otomane (1799–1801).

Numit Domn în Moldova în locul lui Constantin Ipsilanti, care era bănuit de legături cu rușii. Boierii din cele două Țări Române, sub influența ideilor din vest și datorită politicii rusești, cereau cu insistență turcilor stabilirea unui tribut fix și încetarea abuzurilor. Politica lui Napoleon din Egipt a făcut ca relațiile dintre Rusia și Turcia să se îmbunătățească și astfel, s-a ajuns la stabilirea uni tribut fix de 619 pungi pentru Țara Românească și de 135 de pungi pentru Moldova, iar durata unei domnii a fost fixată la 7 ani. Rusia urmărea să aibă un domn devotat în Moldova, astfel că i-a adus lui Suțu unele acuze, printre care și aceea că grecii care îl înconjurau făceau abuzuri. Nu a apucat să răspundă acuzelor, pentru că în iulie 1802 a fost desemnat să domnească în Țara Românească, lăsând în Moldova un caimacam, dar în octombrie este mazilit și înlocuit pe ambele tronuri cu oameni devotați politicii rusești. Aceștia erau: Constantin Ipsilanti în Țara Românească și Alexandru Moruzi în Moldova. Ei trebuiau să domnească timp de 7 ani, conform cu noul tratat.

În preajma noului război ruso-turc (1806–1812), sultanul i-a destituit pe cei doi domni, iar Suțu a primit domnia Țării Românești. Deoarece rușii au intrat în Țările Române, Poarta s-a văzut silită să-i pună în drepturi pe vechii domni.

În timpul ultimei domnii (1818–1821), simțind că tronul îi este amenințat de revoluția grecească care se afla în pregătire, s-a grăbit să-și adune avere fără scrupule. Se presupune că a murit otrăvit de eteriști care îl priveau ca pe o piedică în calea revoluției lor.

Definitie dex: OBLĂDUÍRE, oblăduiri, s.f. Acțiunea de a oblădui și rezultatul ei: guvernare, conducere. Pentru oblăduirea, ținuturilor creștine coprinse de dînșii; “simțise trebuință a se sluji cu oameni cari să vorbească limbile europene”. ODOBESCU. “Toți boierii dușmani oblăduirii mele sînt prinși de acest paingăn în desele-i rețele”. ALECSANDRI. “Cum a fost oblăduirea mea?. Care s-a întors de la ușa mea, fără să cîștige dreptate și mîngîiere?” NEGRUZZI. “Organ de conducere, stăpînire. înalta oblăduire nu simte trebuința de a se amesteca în traiul lighioanelor sălbatice.” ODOBESCU. “Protecție, ocrotire. Femeile mă salutau zîmbind, ca pe un profesor subt oblăduirea căruia doreau ele să-și așeze cîndva acele odrasle.” SADOVEANU. “Rămasă de mică orfană de tată, a ajuns sub oblăduirea unchiului ei.” REBREANU. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com