Regizorul Liviu Ciulei câștigă premiul pentru regie cu filmul “Pădurea Spînzuraților” la Cannes, acum 53 de ani

        “Pădurea spânzuraților” este o ecranizare din 1964 a romanului omonim al scriitorului român Liviu Rebreanu. Regizat de Liviu Ciulei, a fost primul film românesc care a obținut o largă recunoaștere internațională. În anul 1966 a câștigat categoria „Première Oeuvre” a festivalului de film de la Cannes.

        

      “Pădurea spânzuraților” a reprezentat apogeul experienței regizorale filmice a lui Liviu Ciulei, după ce acesta mai realizase și alte filme ca regizor principal, așa cum au fost, “Erupția” și “Valurile Dunării”, respectiv în calitate de regizor secund al lui Victor Iliu în filmul “Moara cu noroc”. Experiența sa de arhitect, actor și scenograf au cântărit desigur decisiv la rezultatul final.

          Prin acest film, Liviu Ciulei se definește a fi un regizor care crede în puterea imaginii. Alegerea decorurilor este semnificativă ca expresivitate, integrându-se firesc în structurile naturale care definesc locuri unde are loc acțiunea, punctând-o. Nimic nu apare întâmplător în decorul acțiunii filmului: stivele de coșciuge, grămezile de scaune, vrafurile de bocanci, nenumăratele obiecte din camera logodnicei, lucrurile aruncate anapoda din castel sau ciudata boală a pădurii, arăturile uscate, lumina lividă a întinderilor. Toate aceste contribuie din plin la definirea acțiunii ca una sumbră, bolnăvicioasă, tensionată și lipsită de orice speranță, cea care era de fapt a războiului și care i-a cuprins și pe participanții.

        

       Acestea sunt cauzele pentru care filmul apare în cinematografia românească postbelică ca un fenomen deosebit, marcând o deschidere spre nou, spre adevărata creație artistică, care se ridică dincolo de orice concept politic. Filmul depășește total acea optică teatrală a punerii în scenă a acțiunii unui film aidoma unei piese de teatru, care este inerentă oricărei cinematografii la începuturi. De fapt, asta a fost realitatea anilor 1960, cinematografia românească din acei ani era, într-un fel, la începuturi, scenariștii, regizorii și actorii fiind în general oameni tineri, dar plini de entuziasm.

       Datorită personalității remarcabile a lui Liviu Ciulei, filmul românesc a făcut un "salt cuantic" de anvergură, concurând nu numai romanul remarcabil a lui Liviu Rebreanu, dar și stabilind un alt set de valori la care filmul românesc era perfect capabil de a ajunge. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com