Legea învoielilor agricole, adoptată acum 152 ani

         1866: Este adoptată Legea învoielilor agricole - legea pentru tocmeli de lucrări agricole și pentru executarea lor. Legea a fost înăsprită în vremea guvernării conservatoare a lui Lascăr Catargiu, când s-a instituit execuția silită a tocmelilor agricole.

        În legislaţia românească din a doua jumatate a secolul al XIX lea, un loc aparte l-a ocupat Legea învoielilor agricole din 1866.

          Această lege, care se aplica ţărănimii, deci majorităţii populaţiei, afecta profund condiţia juridică a acesteia, precum şi starea ei materială. Legea reglementa contractele sau învoielile dintre moşieri şi ţărani, care aveau ca obiect arendarea unor suprafeţe de pământ.

Învoiala încheiată între moşier şi ţăran era transcrisă într-un registru special ţinut de către primăria comunei. Din momentul transcrierii, contractul devenea autentic şi era învestit cu formulă executorie, la simpla cerere a moşierului. Primarul îl punea în executare fără vreo judecată, printr-un sistem care se abătea în mod vădit de la dispoziţiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.

         În anul 1872 s-a adus, prin modificarea legii, o precizare importantă, constând în aceea că, pentru a-i determina pe ţărani să-şi îndeplinească obligaţia de a munci pe moşia boierului, autorităţile administrative locale pot recurge la constrângerea cu forţa armată.

           După marea răscoală a ţăranilor din 1907, au fost aduse Legii învoielilor agricole mai multe modificări.

       Dintre acestea menţionăm:

           - desfiinţarea dijmei la tarla (formă de arendare pe care ţăranii erau nevoiţi să lucreze pentru moşieri o suprafaţă de teren egală cu cea arendată);

           - dreptul ţăranului de a contesta, în termen de 5 zile, la judecătoria de ocol, hotărârea autorităţilor administrative;

           - stabilirea anumitor limite la preţurile plătite pentru pământ şi pentru muncile agricole;

        - controlul respectării dispoziţiilor legale în relaţiile dintre moşieri şi ţărani de către inspectori regionali;

       - încheierea contractelor potrivit unor formulare împărţite de ministerul Agriculturii şi autentificate de către primar, asistat de către executorul comunal.

               Istorie: Lascăr Catargiu sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași - d. 30 martie 1899, București) a fost un om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate. Născut în Iași, în noiembrie 1823, aparținea unei vechi familii muntene, un membru al căreia fiind exilat de Matei Basarab în secolul XVII s-a stabilit în Moldova. A aderat la petiția-proclamație adresată domnitorului Mihail Sturza la 28 martie 1848, ceea ce a dus la surghiunirea sa pe una din moșiile familiei sale din ținutul Neamț. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com