Acum 198 de ani, la Bârlad,
se naște Alexandru Ioan
Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite
Alexandru
Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; născut la 20 martie/1 aprilie 1820,
in Bârlad, Moldova – decedat la 3 mai 1873, Heidelberg, Imperiul
German) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului
național România. A participat activ la mișcarea revoluționară
de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5
ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie
1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor
două principate. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută
activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii
Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și
Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor
Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și
administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și
Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în
1862, numele de România și formând statul român modern, cu
capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.
Istorie: În anul 1848, Moldova și Țara Românească au
fost cuprinse și ele de febra revoluțiilor europene. Revolta
moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Țara Românească
revoluționarii au preluat puterea și au guvernat în timpul verii.
Tânărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se
evidenția înclinațiile liberale, avute în timpul episodului
moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de
unde a fost eliberat cu ajutor britanic.
Revenind în Moldova în timpul domniei Prințului Grigore Alexandru
Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, și a
reprezentat orașul Galați în divanul ad-hoc de la Iași.
Cuza a
fost un proeminent politician și a susținut cu tărie uniunea
Moldovei și Țării Românești. A fost nominalizat în ambele țări
de către Partida Națională, care milita pentru unire, în
defavoarea unui prinț străin. Profitând de o ambiguitate în
textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17
ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) și în Țara
Românească pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul
iulian).
Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă
coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție,
din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au
reacționat astfel față de manifestările autoritare ale
domnitorului. (rezumat wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!