1945: intră în vigoare Legea 271 privind purificarea instituțiilor de presă

         Acum 73 de ani a fost promulgată Legea nr. 271, pentru purificarea administrației publice, învățămîntului, presei, instituțiilor de presă. Această lege a fost folosită pentru a elimina din viața publică numeroși intelectuali de valoare.

      Istorie: Ministrul de Justiție, Lucrețiu Pătrășcanu, a semnat decretul-lege pentru purificarea administrației publice.

          30 martie 1945: A fost promulgată de Regele Mihai Legea nr. 271, pentru purificarea administrației publice, învățământului, presei, instituțiilor de presă.

            Legea a fost folosită pentru a elimina din viața publică numeroși intelectuali de valoare. Poate paradoxal, poate nu, în 2015, Parlamentul României a votat Legea nr. 271 pentru… stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcţionalităţii instituţiilor şi autorităţilor publice centrale şi locale.

         Legea nr. 271 din 1945 a fost un fel de mai târziul și naivul Punct 8 al Proclamației de la Timișoara, dar aplicat de bolșevici.

        Decretul-lege pentru purificarea administraţiilor publice este adoptat la propunerea lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Pe baza lui, au fost epuraţi toţi acei care ”au activat, sub orice formă, în scopul instaurării sau menţinerii regimurilor dictatoriale în România” (N.B.: perioadă de referinţă: 1938 -1944, dictatura carlistă şi antonesciană)…

           Legile nr. 486 din 7 octombrie 1944 si 217 din 29 martie 1945 pentru purificarea administratiei publice, semnate de Regele Mihai si contrasemnate de ministrul justitiei D.D. Negre și respectiv Lucretiu Patrascanu, indepartau definitiv sau temporar din serviciu de la o luna pana la 5 ani functionarii si cei care primeau sub orice forma un salariu sau o remuneratie de la stat, judet, comuna, regie publica, administratie comerciala de orice fel, institute stiintifice sau de cercetari, camere profesionale, corpuri constituite, serviciile Adunarilor Legiuitoare si in general, de la orice servicii publice sau de la institutiile al caror buget era aprobat de autoritatile de stat care au colaborat sub orice forma pentru realizarea intereselor si scopurilor hitleriste sau fasciste in Romania, precum si cei care din proprie initiativa au participat la manifestatiuni de orice fel pentru determinarea noii opinii politice, favorabile scopurilor fasciste sau hitleriste. (scrie Viorel Dogaru, jurnalist la banatulazi.ro - 29 martie 2016)

          În calitate de ministru al Justiției, Lucrețiu Pătrășcanu a fost promotor al epurărilor și proceselor de tip stalinist în spațiul românesc. În 1945, după ce prim-ministru devenise Petru Groza, a înființat Tribunalele Poporului, promovând în cadrul lor procurori precum Avram Bunaciu, Constanța Crăciun sau Alexandra Sidorovici (cea din urmă a fost soția lui Silviu Brucan). După instaurarea comunismului, ziarul american The New York Times aprecia că „industriașii, oamenii de afaceri (...) vor fi pedepsiți ca și criminalii de război”. Articolul critica totodată democrațiile populare ale Europei de Est și spunea că România are un „caracter birocratic și militarist”. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Trataul de pace de la Adrionolpol readuce raiaua Brăila în Țara Românească, acum 188 de ani, cum?

         1830: Conform Tratatului de pace ruso-turc de la Adrianopol, au început lucrările Comisiei pentru delimitarea granițelor dunărene dintre Principatele române și Imperiul otoman. Fostele raiale Brăila, Giurgiu, Turnu, împreună cu 30 de insule din Dunăre au fost efectiv reanexate Țării Românești. Lacul Brateș a revenit Moldovei.

           Istoric:

      Edirne (învechit Adrianopol, în greacă Αδριανούπολις, transliterat Adrianoupolis, în bulgară Одрин, transliterat Odrin) este un oraș în Turcia europeană.

      Orașul a fost întemeiat de împăratul roman Hadrian. În 378, goții au nimicit aici o armată romană, iar în 1205, armatele româno-bulgare au înfrânt aici pe cruciații Imperiul Roman de Răsărit. Cucerit de turci în 1362, a devenit capitala Imperiului Otoman (1365 – 1453).

     Aici s-a încheiat Pacea de la Adrianopol, tratatul ruso-turc din 1829 prin care s-a recunoscut independența Greciei, autonomia Serbiei și s-a desființat monopolul turcesc asupra comerțului Țării Românești și Moldovei. „Actul osăbit pentru principatele române” preciza domnia pe viață și fixarea hotarului dintre Țara Românească și Imperiul Otoman pe talvegul Dunării, restituirea raialelor Brăila, Giurgiu și Turnu Măgurele. Prin acest tratat se consfințea scăderea considerabilă a puterii Porții asupra Țărilor Române în favoarea celei țariste.

     Prin tratatul de la Adrianopol, care cuprinde 16 puncte, Rusia obţine de la turci ţărmul caucazian al Mării Negre şi gurile Dunării, până la vărsarea Prutului. Rusia primeşte din partea Turciei o despăgubire în valoare de 1.500.000 de galbeni pentru pierderile suferite de comerţul său după 1806. Navigaţia a fost declarată liberă pe Dunăre şi în Marea Neagră, strâmtorile Bosfor şi Dardanele devenind libere pentru comerţul tuturor statelor. De asemenea, prin tratat este recunoascută autonomia Greciei, care peste un an se va proclama independentă. Serbiei îi este recunoscută autonomia internă şi îi sunt oferite 6 districte.

                      Rezoluţii privind Principatele Române

     Pentru organizarea Principatelor, a fost elaborat un act separat, “Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Ţara Românească”. Declarat ca dezvoltare a articolului V din tratatul de pace şi parte integrantă a acestui tratat, actul stipulează că cetăţile turceşti de pe malul stâng al Dunării (Turnu, Giurgiu şi Brăila), împreună cu insulele ce aparţin acestui mal, vor fi restituite Ţării Româneşti (vor deveni parte integrantă a acesteia în 1830). Graniţa dintre Turcia şi Ţara Românească urma să fie stabilită pe thalweg-ul Dunării. Poarta se angaja să respecte drepturile Principatelor Române prevăzute în tratatele anterioare (cele din 1812 şi 1826) dintre Rusia şi Turcia, să nu iniţieze acţiuni militare de pe malul drept al Dunării şi să nu permită înfiinţarea vreunui aşezământ turcesc pe malul stâng. (rezumat wikipedia si historia.ro)

https://rural-braila.blogspot.com

Consiliul de Stat, condus de Ion Iliescu, acum 29 de ani, a adoptat Decretul privind declararea animalelor, de ce?

       1983: Consiliul de Stat a adoptat Decretul privind declararea animalelor, înstrăinarea și tăierea bovinelor și cabalinelor, prin care se interzice crescătorilor de animale sacrificarea acestora pentru consumul propriu.

        

  Istorie: Consiliul de Stat reprezinta un organ colegial, care a deținut funcțiile și atribuțiile unui șef de stat al Republicii Populare Romîne și al Republicii Socialiste România în perioada 1961-1989, înlocuind Prezidiul Marii Adunări Naționale.

Înființat în martie 1961, Consiliul de Stat era format inițial dintr-un președinte, trei vicepreședinți și 13 membri. Consiliul de Stat a fost menținut și de Constituția RSR din 1965. Numărul membrilor a fost mărit la 15 în decembrie 1967 și la 22 în martie 1969. În anul 1974, Constituția a fost modificată, creându-se funcția de președinte de republică, îndeplinită de o singură persoană, iar numărul de vicepreședinți ai Consiliului de Stat a fost mărit la 4.

        Înființat în martie 1961, Consiliul de Stat era format inițial dintr-un președinte, trei vicepreședinți și 13 membri. Consiliul de Stat a fost menținut și de Constituția RSR din 1965. Numărul membrilor a fost mărit la 15 în decembrie 1967 și la 22 în martie 1969. În anul 1974, Constituția a fost modificată, creându-se funcția de președinte de republică, îndeplinită de o singură persoană, iar numărul de vicepreședinți ai Consiliului de Stat a fost mărit la 4.

                 Conducerea Consiliului de Stat

      De-a lungul timpului, Consiliul de Stat a avut drept conducători pe următorii lideri politici comuniști:

        Președinți:

            - Gheorghe Gheorghiu-Dej - președinte al Consiliului de Stat al RPR (21 martie 1961 - 19 martie 1965)

        - Ion Gheorghe Maurer, Ștefan Voitec și Avram Bunaciu - vicepreședinti al Consiliului de Stat al RPR (19-24 martie 1965)

         - Chivu Stoica - președinte al Consiliului de Stat al RSR (24 martie 1965 - 9 decembrie 1967)

          - Nicolae Ceaușescu - președinte al Consiliului de Stat al RSR (9 decembrie 1967 - 28 martie 1974)

             

       Prin Decretul – Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale se creează funcția de președinte al Consiliului. Acest Decret – Lege încredințează exercitarea atribuțiilor de șef de stat președintelui consiliului, care a fost Ion Iliescu. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Șerban Țițeica – fizician român, a descoperit rezistența materialelor, acum 84 de ani

          Șerban Țițeica s-a nascut la 27 martie 1908, in București, si a decedat la data de 8 mai 1985 in București. A fost un fizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române (1955) și vicepreședinte al acesteia (1963-1985). Este unanim considerat drept fondatorul școlii române de fizică teoretică.

          Istorie: Este al treilea și ultimul copil al matematicianului Gheorghe Țițeica și al soției sale Florica. După absolvirea liceului Mihai Viteazul, a studiat la Facultatea de Științe a Universității din București, obținând în 1929 două licențe: științe fizico-chimice și științe matematice. A făcut studii de doctorat la Universitatea din Leipzig (1930-1934), sub îndrumarea profesorului Werner Heisenberg, obținând în 1935 titlul de “Doktor der Philosophie”. Disertația de doctorat, intitulată “Despre modificarea rezistenței metalelor în câmp magnetic” (Über die Widerstandsänderung von Metallen im Magnetfeld), a fost publicată integral în Annalen der Physik (Leipzig) și a cunoscut o largă notorietate: era, și a rămas, o lucrare fundamentală, sursa multor cercetări ulterioare.

         A făcut cercetări în domeniul termodinamicii, a fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice și în fizica particulelor elementare.

        Contribuții: A adus contribuții originale în domenii variate ale fizicii teoretice: rezistența metalelor în câmp magnetic, absorbția razelor corpusculare grele în materie, teoria pozitronului și polarizarea vidului, radiația electromagnetică multipolară, termodinamică și mecanică statistică, dezintegrarea pionilor în muoni și neutrini, reprezentările algebrelor Lie ale grupurilor unitare și ortogonale. În colaborare cu Costin D. Nenițescu, a publicat și lucrări de cinetică chimică organică. Studiind mișcarea unui colectiv de particule punctuale încărcate cu sarcini electrice, aflate sub influența unor câmpuri electrice și magnetice create prin însăși mișcarea particulelor, a dat o formulare relativist invariantă ecuațiilor de evoluție a acestor colective și o formulare covariantă legilor statisticii. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Domnitorul Carol I – primul rege al României,

prima Constituție, acum 137 ani

   

      În 1881 Domnitorul Carol I al Principatelor Române a fost proclamat primul rege al României.

           Istorie: Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.

          Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

         Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani. După suirea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze serios, pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică continuu nivelul de exploatare al țărănimii. Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației României din acea perioadă era în plus aproape o excepție în regiune, fapt care totuși nu l-a stimulat pe suveran să inițieze un program de reformă agrară, situație care a condus la repetate explozii sociale în mediul rural la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Rezultatul a fost că principalul sector al economiei românești în epocă, în care era antrenată majoritatea covârșitoare a populației, a rămas într-o stare primitivă.

                              Prima Constituție a României

          În aprilie 1866 au avut loc alegeri pentru o nouă Cameră a Deputaților ce urma să fie și Adunare Constituantă, iar noua Adunare și-a început lucrările la 10 mai 1866. Între 14 și 20 aprilie 1866 s-a organizat plebiscitul prin care a fost aprobată alegerea lui Carol ca domn al României.

        Imediat după sosirea în țară, parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima constituție a țării cu votul unanim al celor 91 de deputați din Adunarea Electivă, una dintre cele mai avansate constituții ale timpului, aceasta fiind inspirată din constituția Belgiei, care dobândise independența din 1831. Constituția din 1866 îi conferă domnului României dreptul de a numi titularii tuturor funcțiilor publice, de a conferi gradele militare, de a comanda armata, de a bate monedă, de a sancționa legile sau de a le refuza semnarea, de a amnistia condamnați sau de a le comuta pedepse. Aceasta era liberală, însă nu și democratică. Constituția a permis dezvoltarea și modernizarea țării. S-a decis ca aceasta să ignore dependența curentă a țării de Imperiul Otoman (în practică acest fapt a fost transpus în omiterea constituționalizării obligațiilor față de Poartă), acțiune care s-a constituit într-un prim pas spre independență.

            Articolul 82 specifica: „Puterile conducătorului sunt ereditare, pornind direct de la Majestatea Sa, prințul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, pe linie masculină prin dreptul de primogenitură (primului-născut), excluzând femeile. Descendenții Majestății Sale vor fi crescuți în spiritul religiei ortodoxe”.

        Prin Constituție s-a oficializat schimbarea denumirii din "Principatele Unite" în "România". (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Fundaşul de aur al echipei naţionale, acum 38

de ani, brăileanul Nicolae Tilihoi a decedat

 

           A fost unul dintre cei mai buni fundaşi din istoria fotbalului românesc, Nicolae Tilihoi a fost unul dintre cei mai importanţi oameni din echipa Craiovei care a scris istorie la mijlocul anilor 1980. A jucat în Bănie între 1976 şi 1987 şi a făcut pereche în centrul defensivei cu un alt fotbalist regretat de toată lumea, Costică Ştefănescu.

 

       Istorie: A debutat în prima ligă sub culorile celebre alb-albastru, într-un meci al oltenilor cu Poli Timișoara, în 1976. La Universitatea s-a consacrat și a fost titular la Craiova Maxima, echipa care a cucerit două titluri, patru Cupe ale României și a ajuns în semifinala Cupei UEFA în 1983. În sezonul 1987-1988 a jucat pentru Metalul Bocșa. Din 2003 este cetățean de onoare al Craiovei.

       Nicolae Tilihoi (nascut la 9 august 1956, in Brăila) a fost un fost fotbalist român care a jucat pe postul de fundaș central pentru Universitatea Craiova.

        Cu 294 de meciuri jucate pe prima scenă a fotbalului românesc, Tilihoi a câştigat de două ori titlul de campion al României şi şi-a mai trecut în palmares patru Cupe ale României, toate cu Universitatea Craiova. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Serviciul Român de Informații  

se înființează acum 28 de ani, cum, de ce?

 

        Serviciul Român de Informații (abreviat SRI) a luat ființă pe 26 martie 1990 și este unul dintre serviciile secrete române, alături de Serviciul de Informații Externe. Este o autoritate care se ocupă cu culegerea și valorificarea informațiilor exclusiv pe teritoriul României. Directorul actual al serviciului este Eduard Hellvig, membru al partidului PNL, numit la conducerea instituției la data de 2 martie 2015, la propunerea președintelui Klaus Iohannis. Unitatea de învățământ a SRI este Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul".

        Istoric: În anul 1865, Marele Stat Major a creat, după modelul francez, „Secția a II-a”, unitate care se ocupa cu culegerea și analizarea informațiilor cu caracter militar. La data de 19 aprilie 1892 s-a înființat „Biroul Siguranței Generale”, o unitate în cadrul Ministerului de Interne. În martie 1908, aceasta a devenit „Direcția Poliției și Siguranței Generale”, însă nu era singura instituție a statului care se ocupa cu culegerea informațiilor, activități asemănătoare având și Prefectura Poliției Capitalei și Inspectoratul General al Jandarmeriei.

     În martie 1917, Mihail Moruzov a creat „Biroul de Siguranță al Deltei Dunării”, prima structură informativă civilă dar care avea personal provenit din „Siguranța Generală” și care lucra exclusiv pentru Marele Cartier General. Această structură a fost desființată în vara anului 1920.

      La data de 1 mai 1925, Mihail Moruzov a fost angajat în cadrul Secției a II-a a Marelui Stat Major, la Biroul de căutare a informațiilor. Acesta a reușit, după eforturi intense, să convingă conducerea Marelui Stat Major să accepte înființarea unui Serviciu Secret, care să lucreze numai cu cetățeni civili, „pentru culegerea verificarea și completarea informațiilor care interesează armata”.

     Prima schemă de organizare a Serviciului Secret (care cuprindea o „Secție de Informații Externe”, o „Secție de Contrainformații”, un „Birou Juridic” și un „Birou Tehnic”) a fost realizată în anul 1934. Moruzov a continuat încercările de a scoate Serviciul Secret din structura armatei și să-l plaseze sub autoritatea Palatului Regal. Acestă acțiune s-a concretizat de facto în anul 1938.

       La data de 1 ianuarie 1937 a intrat în vigoare „Codul de Justiție Militară” prin care se majorau pedepsele pentru spionaj, ajungându-se până la aplicarea pedepsei cu moartea pentru crimele de înaltă trădare iar la 12 noiembrie 1940 a fost emis decretul nr. 3818, cu privire la organizarea Serviciului Special de Informații, instituție care funcționa pe lângă „Președinția Consiliului de Miniștri”.

      La 15 septembrie 1944, prin decretul nr. 1695, Serviciul Special de Informații și-a schimbat numele în Serviciul de Informații și a fost trecut în subordinea Ministerului de Război. Prin decizia ministerială nr. 79 din 27 aprilie 1945, Serviciul de Informații a fost trecut în subordinea Președinției Consiliului de Miniștri și a fost redenumit Serviciul Special de Informații. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Tudor Vladimirescu, acum 197 de ani, 


face ințelegere cu boierii, de ce?

         

     Revoluția de la 1821: Se ajunge la un acord cu boierii rămași în București (jurămîntul reciproc de credință). În virtutea acestuia, Tudor Vladimirescu recunoaște vremelnica stăpânire a țării, alcatuită din boierii patrioți acceptând să conducă țara împreună cu ei. Boierii declară că pornirea slugerului Tudor nu este rea. Are loc legitimarea acțiunilor lui Tudor de către clasa politică.

     Istorie: În Țările Române, puterea suzerană – Imperiul Otoman – impusese la începutul secolului al XVIII-lea înlocuirea domniilor pămantene cu cele ale fanarioților. Revoluția română de la 1821 nu a fost o izbucnire spontană, generată de anumiți factori conjucturali, ci a fost expresia nemulțumirilor acumulate la nivelul tuturor structurilor și claselor sociale de-a lungul secolelor al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, generate de grava criză economică și politică în care se aflau Țările Române. Toate clasele și păturile sociale românești – cu excepția unei minorități boierești – erau interesate de schimbarea, în primul rând, a regimului fanariot, care nu era decât o formă deghizată de ingerință a otomanilor în treburile interne ale Munteniei și Moldovei.

      O dezvoltare nouă a evenimentelor a apărut după intrarea în acțiune a Eteriei și după dezavuarea oficială de către țarul Alexandru I al Rusiei a mișcării grecești și a celei românești.

      În ceea ce privește relațiile cu celelalte provincii românești, Tudor îndemna Divanul să coopereze cu frații de dincolo de Milcov, ca „fiind la un gând și la un glas cu Moldova, să putem câștiga deopotrivă dreptățile acestor prințipaturi, ajutorându-se unii pre alții”. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Societatea Scriitorilor Români 

  

aprobată acum 106 ani

         

        1912: Au fost aprobate legea și statutele pentru înființarea „Societății Scriitorilor Români”.

         Istoric: Primele încercări de a crea organizații de scriitori în România datează după unele surse din 1821, 1827, 1831. Începutul propriu-zis se face cu Asociația literară Română din 1848 dar aceasta nu funcționează. O Societate Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română și ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile științei, culturii și artei. Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 și a fost pusă în funcțiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăți i-a avut ca președinte pe Mihail Sadoveanu și ca vicepreședinte pe Dimitrie Anghel. 

         În 1911, noul președinte, Emil Gârleanu a obținut recunoașterea SSR ca „Persoană morală”. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului război mondial SSR a funcționat în refugiu la Iași. În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu ales an de an timp de șapte ani consecutiv. A fost în opinia istoricilor literari cea mai bună perioadă a S.S.R. După 1944 s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri, epurări etc. Conferința de fuziune între S.S.R. și societatea Autorilor dramatici din martie 1949 marchează înființarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior "din R.S.R.", devenită U.S.R. în 1990.

       Societatea Scriitorilor Români (S.S.R.) a fost creată în anul 1909 și a funcționat sub această denumire pînă în martie 1949. Succesoarea ei este Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.). Ultimul președinte al S.S.R. a fost Victor Eftimiu. U.S.R. a apărut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. și Societatea Autorilor Dramatici. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Frații Lumière – prima demonstrație a 

cinematografului, acum 123 de ani

 

       1895: Auguste și Louis Lumière au făcut, la Paris, prima demonstrație a cinematografului, utilizând un film din celuloid. Ei sunt copiii industriașului francez Antoine Lumière, proprietarul unei uzine de aparate de fotografiat. Cei doi erau fotografi de meserie. Cei doi sunt considerați inventatorii primului aparat de filmat și a primului aparat de proiecție cinematografică.

         Primul aparat „cinematograf” al fraților Lumière folosit la filmat și la proiecție (alăturându-i-se o sursă de lumină). De fapt, primul aparat era folosit atât la filmare, cât și la proiecție prin adaptarea unei surse de lumină. Pentru atragerea unui număr mai mare de spectatori, se ajunge la concluzia că aceștia ar veni în sala de cinema dacă filmele ar fi în culori. Alternativa este de a colora imagine cu imagine filmele făcute până atunci, lucru posibil relativ ușor dat fiind lungimea lor mică. Realizează acest lucru cu muncitorii uzinei lor. Rezultatul sunt niște filme colorate, diferit de cea ce se va numi peste ani film color.

                                      Afișul primelor spectacole de cinematograf Lumiére

        La 17 decembrie 1903, pun la punct un sistem de film color, numit „Autochrome”, sistem pe care l-a aplicat și fotografiei. Frații Lumière pun la punct, în anul 1933, proiecția filmului în relief.

Totuși, frații au declarat la început că „cinematograful este o invenție fără viitor” și au refuzat să-i vândă invenția lui Georges Méliès, însă viitorul a fost altul. Cinematograful s-a dezvoltat devenind atât o nouă artă, cât și o nouă industrie.

        În acest zbucium al căutărilor în dezvoltarea tehnicii cinematografice, îi vom mai găsi pe cei doi contribuind la dezvoltarea sistemului de transport sacadat al filmului în aparatul de proiecție, prin îmbunătățirea complexului de malta.

       Toată viața lor cei doi au perfecționat și îmbunătățit descoperirea lor, cinematograful.

 https://rural-braila.blogspot.com

Acum 73 de ani, se naște Academia “Ștefan Gheorghiu”

      

       1945: A luat ființă Universitatea Muncitorească a PCR, devenită ulterior Academia de învățământ social-politic “Ștefan Gheorghiu” de pe lângă CC al PCR.

Între 1947 și 1989, PCR a fost singurul partid politic oficial care a activat pe scena politică din România.

        În articolul 3 al Constituției României din 1965, PCR era numit „forța politică conducătoare a întregii societăți din Republica Socialistă România”. Sub conducerea P.C.R. în România a fost instaurată Dictatura Proletariatului, în economie s-a instituit dirijismul, societatea civilă a fost alterată de principiile dictatoriale ale P.C.R., iar cenzura a inhibat libertatea de exprimare.

                   Înființarea:

         În mai 1921, la Congresul general al Partidului Socialist, desfășurat la București, aripa de extremă stângă a PSdR, (așa numiții maximaliști, conduși de Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Boris Ștefanov și Alecu Constantinescu) profitând de faptul că majoritatea liderilor socialiști erau în pușcărie și în incapacitate de a-și exercita funcțiile, au votat pentru transformarea partidului în Partidul Socialist-Comunist, redenumit apoi Partidul Comunist din România (PCdR). Acest Congres din 8-12 mai 1921 va fi cunoscut ca primul congres al Partidului Comunist Român. PCdR era profund atașat principiilor fundamentale ale Internaționalei a treia. Așadar, la 8 mai 1921, din transformarea Partidului Socialist a luat ființă Partidul Comunist din România, afiliat la Internaționala a III-a comunistă. Raidurile poliției și arestările au forțat abandonarea Congresului la 12 mai, la o zi după votul în favoarea afilierii la Internaționala Comunistă. În viziunea părinților întemeietori ai comunismului românesc existau toate condițiile pentru o convulsie care ar fi instaurat, după model sovietic, "dictatura muncitorimii și a țărănimii". Printre cei care stimulau activ crearea unei "avangarde" leniniste în România se afla și bulgarul Cristian Racovski, figură proeminentă a Cominternului și, anterior, activist socialist în România. Partidul Comunist a participat la guvernare începând cu guvernul format după lovitura de stat[14] organizată de Regele Mihai la 23 august 1944, prima dată la ministerul de (afaceri) interne (Lucrețiu Pătrășcanu, singurul civil din cabinetul regelui) în guvernul Sănătescu (23 august - 3 noiembrie 1944), la insistența sovieticilor care voiau să se asigure că efortul lor de război nu este subminat de probleme legate de ce se întâmplă în spatele frontului.

       Puterea a fost încredințată definitiv reprezentanților PCR ca urmare a alegerilor din noiembrie 1946. Oficial, formațiunea politică din care făceau parte comuniștii (Blocul Partidelor Democrate) a câștigat alegerile cu o largă majoritate, ceea ce le-a permis să domine Adunarea Deputaților, să formeze singuri guvernul și să-și impună politicile pentru următorii 43 de ani. După Cristian Preda, Blocul Partidelor Democrate (BPD) a obținut 69,68 % din voturi, PNȚ-Maniu 12,87 % din voturi, Uniunea Forțelor Maghiare 8,3 %, PNL-Brătianu a obținut 3 mandate, Partidul Țărănesc Democrat al doctorului Lupu, o disidență țărănistă - 2 mandate.

Academia Ștefan Gheorghiu a fost o universitate politică din București, din perioada comunismului. Instituția și-a avut sediul pe Bulevardul Armata Poporului (în prezent Bulevardul Iuliu Maniu din București), nr. 1-3. A fost înființată la 21 martie 1945 de Partidul Comunist Român, la inițiativa Anei Pauker, sub denumirea de Universitatea Muncitorească a PCR. Barbu Lăzăreanu a condus-o în calitate de rector în perioada 1945-1948.

         Prin Hotărârea nr. 474/1968 a Consiliului de Miniștri, privind unele măsuri referitoare la Academia de științe social politice “Ștefan Gheorghiu” de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român se decidea că absolvenții cu diplomă ai Academiei de științe social-politice "Ștefan Gheorghiu" de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român, care îndeplinesc condițiile de studii cerute pentru admiterea în învățământul superior de stat, beneficiază de drepturile conferite absolvenților cu diplomă ai instituțiilor de învățământ superior de stat. În acest scop, Ministerul Învățământului a stabilit examenele de diferență de la fosta Școală superioară de partid "Ștefan Gheorghiu" cu durata de 3 ani la Academia de științe social-politice "Ștefan Gheorghiu" de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Acum 198 de ani, la Bârlad, se naște Alexandru Ioan 

Cuza, primul domnitor al Principatelor Unite

        

       Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; născut la 20 martie/1 aprilie 1820, in Bârlad, Moldova – decedat la 3 mai 1873, Heidelberg, Imperiul German) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

        Istorie: În anul 1848, Moldova și Țara Românească au fost cuprinse și ele de febra revoluțiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Țara Românească revoluționarii au preluat puterea și au guvernat în timpul verii. Tânărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenția înclinațiile liberale, avute în timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic.

            Revenind în Moldova în timpul domniei Prințului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, și a reprezentat orașul Galați în divanul ad-hoc de la Iași. 

           Cuza a fost un proeminent politician și a susținut cu tărie uniunea Moldovei și Țării Românești. A fost nominalizat în ambele țări de către Partida Națională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinț străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) și în Țara Românească pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul iulian).

           Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Când, și de ce, a fost promulgată prima lege

 a pașaportului, acum 106 ani

           1912: Carol I al României a promulgat prima lege modernă cu privire la pașapoarte din România.

     Istorie: Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen - d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și, apoi România, după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.

      Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

      În cei 48 de ani de domnie (cea mai lungă din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Legea învoielilor agricole, adoptată acum 152 ani

         1866: Este adoptată Legea învoielilor agricole - legea pentru tocmeli de lucrări agricole și pentru executarea lor. Legea a fost înăsprită în vremea guvernării conservatoare a lui Lascăr Catargiu, când s-a instituit execuția silită a tocmelilor agricole.

        În legislaţia românească din a doua jumatate a secolul al XIX lea, un loc aparte l-a ocupat Legea învoielilor agricole din 1866.

          Această lege, care se aplica ţărănimii, deci majorităţii populaţiei, afecta profund condiţia juridică a acesteia, precum şi starea ei materială. Legea reglementa contractele sau învoielile dintre moşieri şi ţărani, care aveau ca obiect arendarea unor suprafeţe de pământ.

Învoiala încheiată între moşier şi ţăran era transcrisă într-un registru special ţinut de către primăria comunei. Din momentul transcrierii, contractul devenea autentic şi era învestit cu formulă executorie, la simpla cerere a moşierului. Primarul îl punea în executare fără vreo judecată, printr-un sistem care se abătea în mod vădit de la dispoziţiile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.

         În anul 1872 s-a adus, prin modificarea legii, o precizare importantă, constând în aceea că, pentru a-i determina pe ţărani să-şi îndeplinească obligaţia de a munci pe moşia boierului, autorităţile administrative locale pot recurge la constrângerea cu forţa armată.

           După marea răscoală a ţăranilor din 1907, au fost aduse Legii învoielilor agricole mai multe modificări.

       Dintre acestea menţionăm:

           - desfiinţarea dijmei la tarla (formă de arendare pe care ţăranii erau nevoiţi să lucreze pentru moşieri o suprafaţă de teren egală cu cea arendată);

           - dreptul ţăranului de a contesta, în termen de 5 zile, la judecătoria de ocol, hotărârea autorităţilor administrative;

           - stabilirea anumitor limite la preţurile plătite pentru pământ şi pentru muncile agricole;

        - controlul respectării dispoziţiilor legale în relaţiile dintre moşieri şi ţărani de către inspectori regionali;

       - încheierea contractelor potrivit unor formulare împărţite de ministerul Agriculturii şi autentificate de către primar, asistat de către executorul comunal.

               Istorie: Lascăr Catargiu sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași - d. 30 martie 1899, București) a fost un om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate. Născut în Iași, în noiembrie 1823, aparținea unei vechi familii muntene, un membru al căreia fiind exilat de Matei Basarab în secolul XVII s-a stabilit în Moldova. A aderat la petiția-proclamație adresată domnitorului Mihail Sturza la 28 martie 1848, ceea ce a dus la surghiunirea sa pe una din moșiile familiei sale din ținutul Neamț. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com