Elena Farago, poetă româncă care a compus poezii pentru copii, s-a născut acum 141 de ani

(Elena Farago a fost o poetă româncă care a compus poezii pentru copii, foto wikipedia)

Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă română care a compus poezii pentru copii. Creațiile cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.

Date biografice

S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează “Fatma”. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, “Versuri”, la îndemnul lui Nicolae Iorga, a cărui prietenă și confidentă a fost. Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.

Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele “Șoapte din umbră” (1908) și “Traduceri libere” (1908), iar apoi pentru volumele “Șoaptele amurgului”, “Din traista lui Moș Crăciun”, apărute în 1920.

Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.

Una dintre creatiile sale „Era o fântână“, a fost introdusa in melodii cantate de Margareta Paslaru si Celelalte Cuvinte (recitata de Florian Pittis). link https://youtu.be/BDnMBLdWQHw

Iata versurile:

Pe-o lungă și aspră și stearpă șosea,

Ca toate șoselele lumii.

Pe-o lungă și aspră și stearpă șosea,

Era o fântână cu ciutura grea.

Căci apa-și clădise, trecând peste ea,

În straturi, pojghițele humii.

Era o fântână cu cumpăna grea,

Ca toate fântânile vieții.

Era o fântână cu cumpăna grea,

Cu apa sălcie și caldă și rea.

Dar furca cu brațele-ntinse pândea,

Momind de departe drumeții.

Zoreau însetații s-ajungă să bea,

Ca toți însetații din viață.

Trăgeau cu putere de cumpăna grea

Dar apa sălcie și caldă-i gonea.

Și-ades câte unul mai tânăr pleca

Cu lacrimi de ciudă pe față.

Și-ades câte unul mai vârstnic râdea

Ca toți ce-o cunosc: APA VIEȚII.

Era o fântână cu cumpăna grea

(rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com