Echipa de handbal masculin a României a devenit campioană mondială, acum 58 de ani. Cum, și de ce?

(foto: https://cristianchinabirta.ro)

1961: Echipa de handbal masculin a României a câștigat campionatul mondial din RFG după ce a învins în finală echipa Cehoslovaciei cu scorul de 9-8 și a devenit pentru prima dată campioană mondială.

Campionatul Mondial de Handbal Masculin este organizat de Federația Internațională de Handbal începând cu anul 1938.

Primul Campionat Mondial a avut loc în Germania în 1938, care implică patru echipe din Europa. De-a lungul istoriei lor, Campionatul Mondial a fost dominată de echipe europene, orice medalie a fost încă să fie câștigată de non-europeni.

De-a lungul anilor, organizarea Campionatelor Mondiale s-a schimbat. Inițial, au existat jocuri de grup, atât în rundele preliminare și principalele, dar mai recent un sistem knock-out a fost aplicată după runda preliminară.

A 4-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin s-a desfășurat în perioada 1 martie-12 martie 1961 în RFG. Echipa României a câștigat campionatul după ce a învins în finală echipa Cehoslovaciei cu scorul de 9 - 8 și a devenit pentru prima dată campioană mondială. (rezumat wikipedia)

Povestea titlului mondial din 1961 începe mult mai devreme. Naționala masculină a suferit un amplu proces de întinerire, astfel că la Campionatul Mondial în 11 jucători, cel din Austria 1959, s-a abordat competiția cu o echipă nouă, cu metode de pregătire și cu scheme tactice specifice jocului în 7. Tendința de renunțare la jocul cu echipe de 11 jucători era clară, așa că Federația Română de Handbal a luat o decizie ”futuristă”. Surpriza plăcută a fost că în aceste circumstanțe, la mondialul austriac am luat medalia de argint, după o finală pierdută cu echipa Germaniei unite.

România se prezentase în premieră, la un Mondial masculin de handbal în 7, în 1958, când performanța, locurile 13-16, fusese foarte modestă.

La Dortmund am început grupa preliminară cu o victorie facilă, 21-11 cu Japonia, după care Cehoslovacia ne-a bătut cu 12-8. În grupa semifinală am mers ceas, cu trei victorii din tot atâtea posibile: 15-13 cu Danemarca, 12-9 cu Germania unită și 16-14 cu Norvegia. Ce rezultate! Să bați asemenea forțe, acum pare totalmente neverosimil.

După revanșa contra Germaniei unite, care ne ”suflase” titlul mondial în 1959, a venit finala, în care ne-am confruntat cu câștigătoarea de pe cealaltă parte a tabloului. Cehoslovacia a intrat pe data de 12 martie 1961, în celebra Westphallen Halle, în postura de primă favorită. În tribune au fost 15 000 de spectatori, care au creat o atmosferă infernală.

Jocul în sine a fost extrem de echilibrat, primul gol fiind marcat abia în minutul 6, când Covaci, centrul nostru, a spart gheața după o pătrundere individuală printre apărătorii adverși. La pauză tabela a indicat egalitate, 4-4, iar la final remiza a persistat, 7-7.

S-a recurs la următorul criteriu de departajare, două reprize de câte 5 minute fiecare. Rezultatul prelungirilor a fost alb, așa că din nou s-a citit regulamentul, iar arbitrii au rechemat echipele pe teren, pentru alte 10 minute suplimentare. În minutul 75, scorul era tot 7-7, apărările fiind ermetice. În cazul în care în ultimele 5 minute nu se decidea o învingătoare, atunci la 24 de ore distanță, finala s-ar fi rejucat.

Moser a transformat o aruncare de la 7 metri scoasă de Ivănescu, dar cehii a egalat tot de la linia de fault, prin golgheterul Rada. Era a opta situație de egalitate consemnată de statistica meciului. Electrizantul verdict ne-a fost favorabil, după golul marcat de pivotul Mircea Costache II (foto stânga), care a plonjat la sacrificiu pe semicerc, reușind golul decisiv.

România s-a impus apoteotic cu 9-8, echipa noastră fiind frenetic susținută din tribună, deoarece reprezenta ”buturuga mică”. Zic că nu consumăm degeaba hârtia digitală, dacă amintim lotul triumfător de la Dortmund: Mihai Redl și Ion Bogolea portari, Otto Tellman, Petre Ivănescu, Gheorghe Covaci, Ioan Moser, Aurel Bulgariu, MIrcea Costache II, Geo Bădulescu, Mircea Costache I, Cornel Oțelea, Gheorghe Coman, Olimpiu Nodea și Virgil Hnat, jucători de câmp.

Antrenori au fost Oprea Vlase și Niculae Nedef, iar medicul cu care echipa s-a aflat în pregătiri se numește Wilhelm Wagner. Lesne de înțeles de ce doctorului nu i s-a aprobat deplasarea pe tărâm nemțesc.

Imediat după finală, Mihai Redl a primit o superbă cupă de cristal, pentru cel mai bun portar al competiției, iar Petre Ivănescu, marcator de 34 de ori, a fost desemnat golgheter. (scrie https://cristianchinabirta.ro)

https://rural-braila.blogspot.com