Acum 132 ani, s-a născut, la Brăila, Perpessicius (Dimitrie Panait) – un critic dedublat

(Perpessicius: foto www.infobraila.ro)

Noua generație nu a auzit prea multe despre marele critic postbelic Perpessicius.

Perpessicius se trăgea dintr-o familie de greci din Brăila, după tată, și de răzeși bucovineni după mamă. Născut la 21 octombrie 1891 în Brăila, atunci porto franco, un areal multicultural al comerțului global, tânărul Dimitrie Panait, fost Panaiot, se va bucura de farmecul îmbinării orentului și occidentului de la gurile Dunării. A cunoscut de mic sărăcia cruntă, tatăl său fiind contrabandist este ucis în plină stradă de gangsterii concurenți. E crescut doar de mamă, împreună cu cei doi frați, cunoscând din copilărie renunțări cumplite.

Tânărul Dimitrie Panait și-a dat seama că numai prin școală și educație poate răzbi în viață. Devine un elev eminent și premiant la liceul "Nicolae Bălcescu" din localitate. Cochetează cu poezia publicând versuri în revista școlii. E secretar literar la asociația culturală "Avântul". În urma unei excursii la mănăstirea Agapia se întâlnește cu Dinu Titu, care era elevul lui Ovid Densușianu. Se hotărăște în 1910 să plece la București unde intră la Facultatea de Litere. Cu o memorie fabuloasă și o râvnă pe măsură, tânărul brăilean uimește elita universitară dâmbovițeană. Se întreține prin meditații oferite singur în București. Lucrează ca pedagog la pensionul Schewitz-Thieren, având sarcina de a împărți elevilor mâncarea. A luat parte la cursurile ținute de Ovid Densusianu, Nicolae Iorga, Ion Bianu, Ion Bogdan, Mihail Dragomirescu. În anul al treilea de facultate a primit o bursă lunară în urma unui concurs, iar cu sprijinul și recomandarea lui Ion Bianu, devine meditatorul nepoților lui Ion Ghica. În 1914 s-a căsătorit cu Alice Paleologu, o colegă de facultate. În 1914 obține licența în filologie romanică a Universității din București. Debutează cu schița „Omida — Din lumea celor care se târăsc", o replică la volumul "Din lumea celor cari nu cuvântă" a lui Emil Gârleanu. Schița a fost semnată cu pseudonimul Victor Pribeagu și a apărut în revista brăileană Flori de câmp, nr. 5 din 20 iulie 1911. Debutează ca poet cu poezia „Reminiscență" în revista „Versuri și proză" a lui I.M. Rașcu în nr.7-8 din aprilie 1913, semnată cu pseudonimul D. Pandara. Semnează cu pseudonimul Perpessicius în Cronica (1915), revistă condusă de Gala Galaction și Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, este rănit în 1916 și rămâne invalid de mâna dreaptă. El a fost împușcat în cot cu un glonț dum-dum. Trece prin numeroase spitale și e operat. Se îndrăgostește de asistentele medicale și le dedică poezii. Vezi "Portret semit", o frumoasă poezie de dragoste. Rămâne infirm de mâna dreaptă și învață să scrie cu stânga.

După 1918 devine profesor în Ardeal la Arad și în alte localități din țară. Este autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti și Jacques Byck. Colaborează la "Cuvântul", unde devine discipolul lui Nae Ionescu, până în 1933, când se retrage deoarece profesorul devine ideologul Mișcării Legionare. Totuși acest fapt nu-l împiedică să colaboreze cu acesta pe scurt timp și în 1938. Mai publică la Lumea, Universul literar, România, Revista Fundațiilor Regale, Letopiseți, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacăra, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară, Steaua, Luceafărul și a ținut cronica literară la Radio între 1934-1938. Prin publicarea mai multor volume din "Mențiuni critice" Perpessicius devine o voce distinctă și neiertătoare a vieții literare românești. După el se "trăgea ceasul" ierarhiei literare. Structural Perpessicius a fost un om de stânga și ateu, iar după 1944 are speranța că comunismul va aduce fericirea, lucru de care s-a îndoit mai apoi, dar doar în intimitate și în jurnal. Până la urmă începe să creadă în Dumnezeu, dar doar ca o formă transcendentă. Perpessicius devine o vedetă a regimului RPR ca și Sadoveanu și Arghezi.

Abia spre finalul vieții se liniștește, unde se retrage la băi la Călimănești, de unde este văzut de tinerii confrați ca un zeu al literaturii aflat la crepuscul. Reușește să editeze opera lui Mihai Eminescu, cercetând manuscrisele poetului national, devenind unul dintre cei mai apreciați eminescologi. (rezumat https://ro.sputnik.md)

https://rural-braila.blogspot.com