Inginerul electrotehnician român Avramescu, precursor al industriei electronice a decedat acum 33 de ani
Aurel A. Avramescu (n. 17
iunie 1903, Radna, Arad - d. 29 octombrie 1985, București) a fost un
inginer român.
A studiat pentru un an
matematica la Cluj Napoca, în 1922 (unde i-a avut ca profesori pe
Nicolae Abramescu și Gheorghe Bratu), apoi a devenit student al
politehnicii din Dresda obținând titlul de inginer electrotehnician
în 1928. A obținut titlul de doctor în inginerie la Dresda, 1937
sub indrumarea lui Heinrich Barkhausen cu o teorie a difuzării
căldurii în conductoare și contacte.
A lucrat la Direcția Generală
PTT, la Societatea de Gaz și Electricitate, la Întreprinderea de
Rețele Electrice, a fost asistentul profesorului Dimitrie Leonida la
Politehnica din București, apoi a lucrat la Institutul de Energetică
din București. A fost președinte al Comisiei de Automatizări a
Academiei Române și un precursor al industriei electronice și a
elementelor de automatizare din România.
A efectuat cercetări asupra
difuziei informației științifice și a tratat noțiune de energie
informațională, introdusă de Octav Onicescu. A fost membru titular
al Academiei Române (din 1963), fiind numit și președinte al
Centrului de Documentare Științifică al Academiei.
A fost redactor responsabil al
revistelor Eletrotehnica și Progresele științei.
A fost membru corespondent al
Academiei de Științe din România începând cu 31 mai 1940.
Opere: 1937:
Necesitatea reorganizării rețelei telegrafice; 1960: Introducere în
documentarea științifică, co-autor Virgil Cândea; 1961: Un nou
criteriu integrat cumulativ de optimizare a sistemelor automate;
1971: Echipamente periferice ale calculatoarelor electronice; 1972:
Metode de automatizare a culegerii și tratării informației; 2007:
Quantifying Scientific Information Diffusion, Editura Academiei
Române. (rezumat wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!