Gara Fluvială Brăila - 106 ani de la înființare

           Acum 106 ani, când drumul de apă al Dunării era cea mai sigură și rapidă cale, de la Hârșova până la Turnu Severin și chiar mai departe, la Moldova Nouă, Brăila avea nevoie de o gară fluvială pentru sutele de pasageri care așteptau să se îmbarce la bordul vapoarelor cu zbaturi. Din acea necesitate a luat ființă, între 1904 și 1906, clădirea ce avea sa devină, de-a lungul timpului, un adevărat simbol al portului brăilean.

       

        Când a fost dată în folosință, avea importanța unui aeroport din zilele noastre, iar timp de jumătate de veac s-a aflat în centrul activității portuare brăilene. Apoi, odată cu dezvoltarea rețelei de cale ferată și de sosele, importanța transportului fluvial de pasageri a început să scadă. De prin anii ’50, lungimea și frecvența curselor au fost reduse treptat, pentru ca, prin 1994–1995, ultima cursă regulată, Brăila – Galați, să fie anulată, din lipsă de călători.

           În prezent, fosta gară fluvială îndeplinește două funcțiuni: sediu de firmă privată și locuință particulară. Privilegiul de a locui cu familia în una dintre cele mai reprezentative clădiri a Brăilei îi aparține lui Gheorghe Antistescu, patronul “Romnav” Brăila. În urmă cu nouă ani, familia Antistescu s-a mutat în cele cinci camere de la etajul clădirii. Nu înainte, însă, de a investi câteva sute de mii de euro pentru a-i recupera spiritul clădit în cărămida și piatra de Dobrogea de celebrul Anghel Saligny.

         În anii de început, sălile de așteptare ale gării fluviale făceau cu greu fată afluxului de pasageri. Erau oameni de toate categoriile sociale, de la țăranii cu papornițe pline, plecați cu cățel și purcel la rudele aflate în localitățile din aval sau amonte de Dunăre, până la domnii cu obraz subțire, abonați ai cabinelor de clasa I. În epoca trăsurilor și căruțelor, când păienjenișul căilor de fier și al drumurilor de piatră încă nu pătrunsese în cele mai greu accesibile locuri, călătoria cu vaporul pe Dunăre era o necesitate.

      

     Aparent s-a ales praful de această ambiție, însă tot este bine ca încă mai avem clădirea în picioare și bine întreținută. (foto și informații de la brailaveche.wordpress.com)

https://rural-braila.blogspot.com