Nicu Alifantis sărbătorește 64 de ani.

La mulți ani!

                  Istorie:

        Născut la 31 mai 1954, la Brăila din părinți greco-macedonieni, face studii muzicale particulare și debutează scenic în 1973. Este angajat în 1975 la “Teatrul Maria Filotti” din Brăila și devine destul de cunoscut și iubit de public pentru ca în 1976 Electrecord-ul să-i editeze primul single, “Cântec de noapte”. În același an se înscrie în ATM.

        După armată devine membru al “Cenaclului Flacăra”, condus de poetul Adrian Păunescu, și participă la majoritatea „întâmplărilor artistice”, melodii ale sale figurând pe compilațiile “Folk 1 și 2” apărute la Electrecord în 1977 și, respectiv, în 1978. În 1983, la apariția casetei de discuri care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album.

          Între 1973 – 2002 a susținut 4036 concerte.

        În teatru a colaborat cu regizorii: Constantin Dinulescu, Mircea Crețu, Alexandru Tocilescu, Zoe Anghel Stanca, Mihai Radoslăvescu, Sassy Brahim, Eugen Motrici, Cristian Pepino, Cornel Todea, Eusebiu Ștefănescu, Nicolae Scarlat, Sanda Manu, Gheorghe Marinescu, Alexandru Colpaci, Nae Cosmescu, Silviu Purcărete, Eugen Mercus, Liudmila Szekely Anton, Cristian Hadgi Culea, George Bănică, Iulian Ursulescu, Mihai Lungeanu, Dragoș Galgoțiu, Mihai Perșa, Constantin Dicu, Harry Eliad, Anca Ovanez, Gelu Colceag, Dana Dima, Marian Negrescu, Mihai Mălaimare, Gabi Iencek, Radu Dinulescu, Ion Lucian, Mircea Cornișteanu, George Motoi, Daniela Anencov, Alexandru Darian, Ioan Ieremia, Ion Ardeal Ieremia, Cătălina Buzoianu, Emil Mîndru, Vlad Mugur, Silviu Purcarete, Mihai Mănuțiu, Alexandru Hausvater, Mara Pasici, Cornel Mihalache și Alice Barb.

         De asemenea a colaborat cu foarte multe teatre din orașele: Brăila (Maria Filotti şi Teatrul de Păpuşi), Pitești, Piatra Neamț, Bacău, București, Ploiești, Galați, Rîmnicu Vîlcea, Oradea, Brașov, Baia Mare, Satu Mare, Sibiu, Botoșani, Tîrgu Jiu, Craiova, Tîrgu Mureș, Timișoara, Bîrlad ,Constanța, Cluj.

        În 1995 fondează grupul “Alifantis & ZAN”, ca trupă de studio pentru albumul său „Voiaj”. În 1996, după înregistrarea albumului Alifantis „Nichita”, ZAN devine o trupă de proiecte din care mai fac parte: Virgil Popescu (chitară bass, voce), Sorin Voinea (keyboars, voce), Răzvan Mirică (chitare el. ac., sitar, mandolină, voce), Relu Bitulescu (tobe).

     În aprilie 1999 înființează “Fundația Nicu Alifantis” cu scopul de a promova „proiecte artistice în care valoarea, forța și autenticitatea vor fi primordiale”. (rezumat wikipedia)

       Este unul dintre cei mai cunoscuți artiști români, îi dorim viață lungă și multe melodii care să ne încânte ca de fiecare dată!

https://rural-braila.blogspot.com

Pictorul Petre Alexandrescu a renunțat la penel pentru o brăileancă!

       Petre Alexandrescu s-a născut in 1828 la Craiova si a decedat în 1899 la Brăila, el a fost elev al lui Constantin Lecca, si a pictat fresce.

                     Istorie:

       A urmat Școala Centrală din Craiova unde l-a avut profesor pe pictorul Constantin Lecca. Domnitorul Barbu Știrbei l-a remarcat pe tânărul Petre Alexandrescu, care la numai 17 ani era suplinitor la o catedră de desen din orașul lui natal. Domnitorul, impresionat de talentul acestuia a hotărât în 1851 să-l trimită în străinătate pentru aprofundarea studiilor.

       A plecat întâi în Italia, unde s-a înscris la Accademia di San Luca din Roma. Aici a studiat până în anul 1856, după care a plecat la Paris ca să continue studiile cu Léon Cogniet (1794-1880). 

 

                 Cariera artistică:

      

Petre Alexandrescu - Coborârea de pe cruce, copie după pictura cu acelaşi nume a pictorului Daniele da Volterra (1509–1566)

             În 1856, fiind la Paris a lucrat, în colaborare cu Carol Popp de Szathmáry, o pictură ce reprezintă Unirea Principatelor Române. În 1858, pictura Unirea Principatelor, a fost litografiată și difuzată în tiraj de masă. Litografia, tipărită la Wonneberg, din care un exemplar se afla la Palatul Patriarhal (fost și Palatul Camerei Deputaților) din Dealul Mitropoliei, este o alegorie: la partea superioară Sfânta Treime, protectoare; jos, pe pământ, un înger încoronat, care strânge mâinile celor două țărănci, simbolizând cele două principate unite. Pe o treaptă, mai jos, alte două femei: Justiția și Istoria, sunt martore la acest act solemn.

          După 1859, Alexandrescu s-a întors la Craiova, la părinții săi, unde a pictat portretele membrilor familiilor boierești din oraș: Oteteleșeni, Vărvoreni, Filișeni. În ianuarie 1860 a plecat la București, devenind profesor de desen la gimnaziul Lazăr, unde a rămas până la 1867. Aici l-a avut ca elev pe viitorul pictor de renume Ion Andreescu. Cât a fost profesor, a executat o serie de portrete de episcopi și arhierei la cererea lui Dionisie Romano, episcopul Buzăului.

Renunțarea la pictură

Originalul lui Daniele da Volterra (1545)

             În timp ce picta Biserica „Sfântul Nicolae” din Brăila, a fost admirat de fiica lui Rally, un mare bogătaș grec din Brăila, proprietar al teatrului și al hotelului cu același nume, precum și al multor prăvălii. Când grecul a aflat că fiica sa nu mai are somn din pricina unui „zugrav” de biserici, a trimis-o departe, la Messemvria. Petre Alexandrescu a continuat să picteze Biserica “Sf. Nicolae”. Când fresca era uscată, pictorul, sub înflăcărarea iubirii, s-a înfățișat la părinții fetei hotărât să-i ceară mâna. Inițial, grecul Rally nu prea s-a lăsat înduplecat de insistențele tânărului spiritual. Dar, ca să fie sigur, a chemat-o pe fiica sa pentru a-i cere încuviințarea. Într-un final a fost de acord să-și dea fata după Petre Alexandrescu, dar i-a interzis acestuia să mai pună mâna pe "vopsele". Petre Alexandrescu a consimțit și a mai pictat doar chipul soției sale, Athina, după care a renunțat definitiv la pictură. Considerând că viața pe care o trăia la București era lipsită de perspective, deși era apreciat de contemporani ca pictor, a rămas la Brăila, unde a practicat negustoria până la sfârșitul vieții. Contemporanii remarcau că, pentru a se putea căsători cu femeia iubită, Petre Alexandrescu a renunțat la penel și a devenit un „om serios”. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Atleta braileancă Anișoara Cușmir-Stanciu ne-a adus pe primul loc drapelul României acum 38 de ani

            1980: Campionatul internațional de atletism. Anișoara Cușmir cucerește locul întâi la săritura în lungime, realizând una din cele mai bune performanțe mondiale la această probă: 7 metri.

                    Istorie:

          Anișoara Cușmir-Stanciu (n. 28 iunie 1962, Brăila) este o atletă română, laureată cu aur la Los Angeles 1984 la săritură în lungime. Sportivă la Clubul "Steaua" în anul 1984 a primit gradul de locotenent, ulterior în 1988 a devenit locotenent major. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare la Secția de atletism a Clubului Steaua.

           “Pentru mine, în general, nu au existat adversare “nume”, au existat adversare “cifre”. Eu permanent am încercat să mă autodepăşesc, să-mi propun anumite cifre, pe care să le depăşesc, şi automat a ieşit şi performanţa.” declara campioana acum 34 de ani.

            La doar 22 de ani, marea atletă a fost nevoită să se retragă, deplasarea mai multor vertebre i-a determinat pe medici să-i interzică să mai concureze.

            Născută la Brăila, în 1962, Anișoara Cușmir Stanciu a început atletismul la vârsta de 10 ani, dar adevăratele performanțe au venit abia după ce a fost preluată de antrenorul Ioan Moroiu. El i-a șlefuit calitățile de săritoare în lungime și, la scurt timp, au apărut şi rezultatele.

          Şi, dacă activitatea ei ca sportiv a fost curmată brusc la numai 22 de ani, contribuţia sa în sportul românesc continuă şi astăzi. (rezumat wikipedia, eualegromania.ro)

https://rural-braila.blogspot.com

Acum 26 de ani, România semna “Tratatul româno–american”, de ce?

        Acordul între Guvernul României şi Guvernul SUA privind stimularea investiţiilor a fost semnat la Bucureşti, la 30 iunie 1992.

                       Relaţii bilaterale - Scurt istoric

         România şi Statele Unite ale Americii au stabilit relaţii diplomatice la 14 iunie 1880, la nivel de agenţie diplomatică, pentru ca două luni mai târziu acestea să fie ridicate la nivel de legaţie. Relaţiile diplomatice au fost întrerupte la 12 decembrie 1941 şi au fost reluate, la 7 februarie 1946, la nivel de legaţie. La 1 iunie 1964, relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost ridicate la nivel de ambasadă.

          După redobândirea, la 8 noiembrie 1993, a "clauzei naţiunii celei mai favorizate", cadru de facilitare şi promovare a relaţiilor economice bilaterale, rezultat al interesului politic al SUA de consolidare a relaţiilor cu România, în august 1996, Congresul SUA a aprobat permanentizarea clauzei pentru “Romania”, ca urmare a progreselor înregistrate în procesul de reformă economică şi crearea condiţiilor de dezvoltare a economiei de piaţă.

          

      La 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui SUA, William Jefferson Clinton, a fost lansat “Parteneriatul Strategic Bilateral”, cadru extins de colaborare vizând consolidarea relaţiilor bilaterale, susţinerea procesului de reformă şi a demersurilor de integrare euro-atlantică ale ţării noastre, promovarea rolului României de factor de stabilitate şi securitate în Europa de sud-est.

       După 11 septembrie 2001, România a acordat un sprijin semnificativ coaliţiei internaţionale conduse de SUA împotriva terorismului, concretizat în susţinerea operaţiunilor din Afganistan şi Irak, precum şi în intensificarea colaborării bilaterale în acţiuni specifice de combatere a terorismului. Rezultatele pozitive în planul reformei economice şi contribuţia României la războiul împotriva terorismului au constituit elemente majore în conturarea sprijinului SUA pentru integrarea României în NATO.

Nivelul ridicat al colaborării bilaterale în combaterea riscurilor neconvenţionale (trafic de droguri, de persoane, criminalitate financiară etc.) şi importanţa pe care cele două părţi o acordă acestei colaborări au determinat deschiderea la Bucureşti, la 20 mai 2001, a Biroului FBI în România.

         La 10 martie 2003, autorităţile americane au acordat României statutul de "economie de piaţă", element important în promovarea obiectivului de amplificare a relaţiilor economice româno-americane, atât în planul schimburilor comerciale, cât şi al investiţiilor americane în România. (sursa https://washington.mae.ro)

https://rural-braila.blogspot.com

Acum 72 de ani România a fost atenționată de către guvernele SUA si Marea Britanie pentru încălcarea democrației, de ce?

          1946: Guvernele SUA și Marii Britanii au adresat o notă guvernului român, semnată de reprezentanții lor la București, Burton Y. Berry, respectiv Adrian Holman, în care se protestează împotriva încălcării democrației. Cele doua guverne atrag atenția asupra abuzurilor, a încălcării libertaților și frecvenței violenței și sunt nemulțumite de nepromulgarea legii electorale și de restrângerea libertății de exprimare.

                           Contextul politic general

           După ieșirea din Axă la sfârșitul anului 1944, România a fost supravegheată de Aliați prin intermediul Comisiei Aliată de Control. După Conferința de la Ialta din februarie 1945, autoritățile sovietice și-au mărit presiunile și prezența în România, în vreme ce Aliații occidentali nu și-au manifestat în mod consecvent interesul pentru reglementarea situației de la București. După Conferința de la Potsdam, guvernele occidentale au refuzat să recunoască guvernul Groza, impus de sovietici.

        Ca urmare, regele Mihai I a refuzat să semneze decretele-lege emise de guvern prin așa numita Grevă regală. Pe 8 noiembrie 1945, o demonstrație în sprijinul regelui, convocată cu ocazia zilei Sfântului Mihail, a fost reprimată de autorități. Decretând că evenimentul era nici mai mult nici mai puțin decât o tentativă de lovitură de stat, autoritățile au hotărât să deschidă focul asupra mulțimii adunate în fața Palatului Regal, ucigând până la 10 demonstranți. În ianuarie 1946, "Greva regală" a încetat după ce premierul Groza a fost de acord să includă în cabinetul său doi politicieni din partidele de opoziție (liberalul Mihail Romniceanu și țărănistul Emil Hațieganu) ca miniștri fără portofoliu (gest politic care a atras și recunoașterea guvernului de către Aliații occidentali).

       La mijlocul lunii decembrie a anului 1945, reprezentanții celor trei mari Puteri Aliate, Andrei Vîșinski din partea Uniunii Sovietice, W. Averell Harriman din partea Statelor Unite și Archibald Clerk-Kerr din partea Regatului Unit, au vizitat Bucureștiul și au căzut de acord cu organizarea de alegeri generale pentru luna mai a anului următor, pe bazele înțelegerilor semnate în timpul discuțiilor de la Ialta. Cu toate acestea, și în ciuda protestelor opoziției, guvernul prosovietic al lui Groza și-a permis să amâne alegerile, promulgând pe 17 iunie un decret pentru stabilirea noii proceduri electorale.

       În aceeași zi, primul ministru a semnat un decret de desființare a Senatului, transformând Parlamentul bicameral în Adunarea Deputaților, legislativ unicameral. Ultimul legislativ, care funcționase ca expresie a Frontului Renașterii Naționale, fusese dizolvat în 1941. PCR-ul considera Senatul în mod tradițional ca reacționar, iar desființarea lui a fost considerată ca un pas spre ușurarea controlului asupra procesului legislativ.

              Abuzuri generale

       Perioadele campaniei electorale și a alegerilor propriu zis au fost marcate de violențe și acțiuni de intimidare generală executate de detașamente ale BPD-ului. Într-un caz, la Pitești, membrii BPD au ucis un lider local al PNȚ-ului.

       

     Mai înainte de alegeri, libertatea de asociere a fost drastic redusă printr-o serie de legi. Burton Y. Berry amintea că Groza recunoștea caracterul limitativ al decretelor cu putere de lege inițiate de guvern, dar le considera ca fiind necesare pentru asigurarea ordinii și liniștii în țară. Dezvoltând ideea, premierul român ar fi afirmat că guvernul încerca să prevină "provocările" extremiștilor de dreapta și în egală măsură a celor de stânga, dezordinile din timpul alegerilor putând duce la îndepărtarea lui din fruntea guvernului de către comuniști. În legătură cu arestarea mai multor angajați români ai Ambasadei Statelor Unite ale Americii din București, se spune că Groza ar fi pretins că el a încercat să-i elibereze, dar comuniștii s-au opus inițiativei sale. Într-un context semioficial, premierul român a mai afirmat în februarie 1946: "Dacă reacționarii câștigă, credeți că noi îi vom lăsa să trăiască [încă] 24 de ore? Vom reacționa imediat. Vom apuca în mâini ce putem și vom ataca".

        Berry amintea că premierul afirmase că evalua angajamentul României față de organizarea de alegeri libere diferit de cererile Aliaților occidentali, bazându-se pe "interpretarea rusească a «libere și neîngrădite»".

         Un efect al măsurilor legislative a fost reducerea intervenției autorităților judiciare în supravegherea procesului electoral. Aceasta a căzut în sarcina autorităților locale, cele mai multe dintre ele controlate deja de sprijinitorilor comuniștilor. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Constantin Brâncuși, la “Festivalul Dada” manifest acum 98 ani, de ce?

               1920: Constantin Brâncuși a participat, la Paris, la „Festivalul Dada", împreună cu André Gide, Paul Valéry, F. Léger etc., fiind unul dintre semnatarii manifestului intitulat „Contre Cubisme, contre Dadaisme". 

           Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franța) a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.

          Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată la “Société Nationale des Beaux-Arts” și la “Salon d'Automne din Paris” în 1906. Creează, în 1907, prima versiune a “Sărutului”, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu “Poarta Sărutului” parte a Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. A început lucrul la “Rugăciune”, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău. În 1909 revine pentru scurt timp în România și participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat de “Spiru Haret” acordă premiul “II ex aequo lui Brâncuși”, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă, Anastase Simu, îi cumpără sculptura “Somnul” iar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice. 

         Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile “Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany”.

                            Despre opera lui Brâncuși:

               Anii 1897 – 1906:

    La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă de cunoștințe și îndemânare, dar și de căutarea a diferite soluții de modelare a materialelor. După 1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică. Ca o consecință imediată, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă, astfel încât, începând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu, acela care va urma să intre în conștiința universală.

             Din această perioadă datează operele:

                   1897 - Craiova - Bustul lui Gheorghe Chițu;

                   1898 - București - Bustul Vitellius;

                   1900 - București - Capul lui Laocoon;

                   1902 - București – Ecorșeul. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Charles Darwin: istoria maimuțelor, sau "Procesul maimuțelor" acum 93 de ani, de ce?

          1925: “Procesul Maimuțelor”: Profesorul John T. Scopes este pus sub acuzare pentru predarea teoriei evoluției a lui Charles Darwin.

                    Istoricul procesului:

           Pe 13 mai 1925 a fost, în statul Tennessee, a fost elaborată o lege ("actul Butler") care interzicea ca în școlile publice să fie predate teorii care vin în neconcordanță cu textele biblice referitoare la actul creației divine. "Uniunea pentru Libertățile Civile Americane" se oferă să suporte cheltuielile de judecată pentru orice persoană reclamată pe baza acestei legi. Omul de afaceri George Rappleyea, care conducea mai multe exploatări miniere locale, își dă seama că o asemenea controversă ar putea aduce mai multă publicitate zonei Dayton. Acesta, având și acordul altor afaceriști din zonă, efectuează demersuri ca prietenul său John Scopes să predea biologia și chiar evoluționismul.

          Rappleyea susținea că, deși "Actul Butler" interzicea predarea teoriei evoluției, statul cerea profesorilor să utilizeze cartea "Civic Biology" a lui George Hunter, care evoca teoria lui Darwin.

       "Scopes" a devenit participant activ la această înscenare ajungând pâna la a se autoacuza, cerând și studenților să depună mărturie împotriva lui.

        Pe 24 aprilie a fost adus în fața instanței, iar trei studenți au depus mărturie împotriva sa. Pe 7 mai a fost acuzat de încălcarea Actului Butler. Evită arestarea deoarece Paul Patterson, proprietarul ziarului Baltimore Sun, plătește cauțiunea: $500.

       În 1925, profesorul de biologie John Scopes a fost judecat de Tribunalul din Dayton, Tennessee (SUA), pentru că a îndrăznit să predea elevilor săi un curs despre evoluția speciilor, abătîndu‑se astfel de la poziția oficială a vremii, care spunea că omul era creația lui Dumnezeu. În urma unui proces îndelung mediatizat, profesorul a fost condamnat să plătească o amendă simbolică, de 110 dolari! Ulterior, însă, Curtea Supremă a anulat‑o și pe aceasta, confirmînd, practic, dreptul tinerilor americani de a studia teoria evoluției speciilor în școli. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Acum 110 ani a fost inaugurată noua clădire a Muzeului de Istorie Naturală “Grigore Antipa”

           1908: A fost inaugurată noua clădire a Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București, în prezența regelui Carol I.

                  Biografie:

         Grigore Antipa (n. 27 noiembrie 1867, Botoșani - d. 9 martie 1944, București) a fost un naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, ecolog, oceanolog și profesor universitar român. Este savantul care a renovat total și instalat în 1906 “Muzeul Național de Istorie Naturală”, care acum îi poartă numele, în actualul său lăcaș din București.

   

        Antipa a înființat în 1932 “Institutul Biooceanografic” din Constanța, cu cele două rezervații și stațiuni de cercetări, cea de la Agigea (creată de Ioan Borcea) și cea de la capul Caliacra (prima este azi departe de mare, iar rezervația a fost distrusă, a doua este în ruine, dar rezervația mai există). “Institutul Biooceanografic” din Constanța a fost transformat în 1949 în “Stațiunea de Cercetări Maritime și Proiectări Piscicole”, înglobată în 1970 în “Institutul Român de Cercetări Marine”.

           Grigore Antipa a pus la cale, cu sprijinul regilor Carol I și Ferdinand, un plan de exploatare rațională a pescăriilor din lunca și delta Dunării, și de la limane (limanele Basarabiei și ale Dobrogei de la nordul și sudul gurilor Dunării). Conform principiilor ecologice ale lui Haeckel, acest plan a dublat în zece ani producția de pește și de icre negre, fără să distrugă mediile și îndeosebi locurile de înmulțire ale peștilor. Cherhanalele cooperative au înbunătățit situația pescarilor, astfel că sistemul “Antipa”, foarte avansat pentru timpul său, a fost preluat de regimul comunist în 1947 și dezvoltat până în anii 1965. Dar ulterior a fost înlocuit cu sistematizarea desecărilor, a îndiguirilor și a canalizărilor. Politica ecologică de optimizare a fenomenelor naturale, numită de Grigore Antipa geonomie a fost înlocuită cu una de contrariere a lor, care a dus logic la accelerarea curentelor pe canale, la eutrofizarea zonelor stagnante, și la prăbușirea productivității peștelui (parțial compensată astăzi prin piscicultură).

                   Activitate:

         A fost director al Muzeului Național de Istorie Naturală (1892-1944). Principiile și inovațiile sale muzeologice, privind organizarea acestui muzeu, modul de expunere, aranjamentul și explicarea colecțiilor, au stârnit interesul specialiștilor străini, care i-au solicitat o lucrare referitoare la organizarea muzeelor de istorie naturală, care a fost publicată în 1934, purtând titlul “Principes et moyens pour la réorganisation des musées d'histoire naturelle”. Pornind de la reorganizarea muzeului bucureștean, în 1907 apar, pentru prima dată, dioramele biologice, care au reprezentat o nouă etapă în evoluția și organizarea muzeelor de istorie naturală. Primele diorame prezentau viața de pe piscurile munților Carpați, din regiunea colinelor, din Bărăgan, precum și din zona inundabilă a Deltei Dunării. De asemenea, în Muzeul de Istorie Naturală există și numeroase diorame care înfățișază fauna din regiunile de tundră, prerie, savană sau din deșertul Sahara. Datorită acestei prezentări deosebite, numeroase muzee europene și americane au solicitat sprijinul savantului român pentru organizarea colecțiilor lor muzeistice.

          Grigore Antipa a fost membru al Academiei Române și a mai multor academii din străinătate. A întemeiat școala românească de hidrobiologie și ihtiologie. L-a recomandat ca șef de secție pe oceanologul și biologul Mihai C. Băcescu.

              Dintre lucrările lui Grigore Antipa amintim:

               - Despre necesitatea introducerii unei pisciculturi sistematice în apele României (1892);

                     - Studii asupra pescăriilor din România (1895);

                    - Proiect de lege a pescuitului (1896).

(rezumat wikipedia).

La mulți ani! Gabriel Liiceanu

            Gabriel Liiceanu s-a născut la 23 mai 1942, în Râmnicu Vâlcea și este un filozof, interpret și scriitor român. Discipol al filozofului Constantin Noica, în perioada comunistă s-a făcut remarcat ca interpret al filozofului german Martin Heidegger. Din 1990 este directorul Editurii Humanitas, una dintre cele mai importante instituții culturale române, proiect formulat în anii Școlii de la Păltiniș.

             După Revoluția din 1989 a participat la principalele dezbateri publice din spațiul cultural și politic românesc, dobândind statutul de intelectual public important, dar stârnind în același timp și critici acerbe. În 1995 a apărut filmul documentar “Apocalipsa după Cioran”, după un scenariu de Gabriel Liiceanu, conținând singurul interviu românesc filmat al filozofului Emil Cioran. După 2000, a realizat împreună cu Andrei Pleșu emisiuni culturale de televiziune (“Altfel”, la Realitatea TV și “50 de minute cu Pleșu și Liiceanu” la TVR1). În prezent este membru al Societății Române de Fenomenologie și al Grupului pentru Dialog Social.

                     Activitate:

         În 1990 Liiceanu a devenit director al Editurii Humanitas, iar din 1992 este profesor la Facultatea de Filozofie a Universității din București.

         În calitate de conducător al Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu a reeditat după Revoluția din 1989 o multitudine de autori români interziși (în totalitate sau parțial) în perioada comunistă. Spectrul acestora acoperă diferite domenii, precum filozofia (Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu), literatura (Eugen Ionescu, Lucian Blaga) și istoria (memoriile lui Constantin Argetoianu, I. G. Duca). Un eveniment editorial de excepție a fost publicarea în 1996 a ediției princeps a jurnalului scriitorului român cu origini evreiești Mihail Sebastian, carte care supraviețuise în manuscris de la moartea autorului (în 1945). Jurnalul a avut un impact foarte mare, întrucât reprezenta prima mărturie din interior a fascizării și antisemitismului generației '27. Au avut loc numeroase dezbateri și polemici despre modul în care ar trebui să se raporteze lumea intelectuală la operele indubitabil valoroase al vârfurilor generației criterioniste (cât și alte teme aferente). Gabriel Liiceanu, alături de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca s-a situat în permanență în tabăra care pleda pentru recuperarea operelor unor Mircea Eliade și Emil Cioran, în virtutea valorii lor estetice. În acest context, Liiceanu și-a atras critici precum cea a fostului dizident Gabriel Andreescu, care îl califică drept facilitant al extremismului, deoarece a promovat naționaliștii și iraționaliștii interbelici, care ar fi fost „ideologi ai extremismului de dreapta”.

          Gabriel Liiceanu s-a situat în centrul unei alte dezbateri publice în 1999, în timpul bombardării Serbiei de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Atunci a susținut poziția ministrului de externe Andrei Pleșu de permitere a survolării teritoriului românesc de către avioanele NATO, împotriva majorității opiniei publice, care favoriza o poziție neutră a României. Majoritatea analiștilor de politică internațională sunt de părere că atitudinea României în această problemă a contribuit la aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord în 2004.

                 Ordine și decorații:

      Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (1992); Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarieta italiana (2005); Crucea de merit Clasa I a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania (2006); Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2006); Steaua României în grad de Ofițer, 30 mai 2012. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Microsoft lansează în 1990 (acum 28 de ani) sistemul de operare Windows 3.0

    

        Microsoft Corp., este o companie americană, cea mai mare producătoare de software din lume, cu peste 90.000 de angajați în mai mult de 100 de țări. Deseori numele firmei se prescurtează „MS”. Are sediul în Redmond, Washington, SUA. Este o companie care dezvoltă, produce, licențiază și face întreținerea la o gamă largă de servicii în principal legate de calculatoare. Fondată la 4 aprilie 1975, Microsoft a avut la început scopul să dezvolte și să vândă interpreterul BASIC pentru calculatorul Altair 8800. Compania a fost fondată de către Bill Gates și Paul Allen, după ce, cu 3 ani în urmă, aceiași înființaseră compania Traf-O-Data, cu care însă nu au avut succesul scontat. Directorul general este în momentul de față Steve Ballmer.În decursul anilor Microsoft a devenit din ce în ce mai mare: la mijlocul anilor 1980 domina piața cu sistemul de operare MS-DOS, care a fost apoi urmat de Windows.

       De asemenea Microsoft domină piața cu pachetul de software birotic “Microsoft Office”. Compania a activat în ultimii ani și în industria de jocuri video (consolele Xbox, Xbox 360 si Xbox One), precum și pe domeniul serviciilor digitale (dispozitivul mobil multimedia Zune, servicii web MSN și sistemul de operare Windows Phone)

În anul 1975 Bill Gates și Paul Allen înființează compania numită Microsoft.

        Pe 10 noiembrie 1983 la Hotelul Plaza din New York City, Microsoft Corporation a anunțat oficial Microsoft Windows, un sistem de operare de ultimă generație care ar oferi o interfață grafică de utilizator (GUI) și un mediu multitasking pentru computerele IBM. Microsoft a introdus suita sa de birou Microsoft Office în 1990. Aplicațiile incluse office software separate pentru productivitate cum ar fi Microsoft Word și Microsoft Excel. Pe 22 mai 1990 a fost lansat Windows 3.0 a avut un manager de program de îmbunătățit și sistemul de icoane, un manager de fișier nou, sprijin pentru șaisprezece culori, viteză îmbunătățită și fiabilitate. Windows 95 a fost lansat în 24 august 1995 care a inclus un TCP integrat / IP stack, Dial-Up Networking și suport pentru nume lungi de fișiere.

https://rural-braila.blogspot.com

Queen lansează în 1982 (acum 36 de ani) albumul “Hot Space”

           “Hot Space” este al zecelea album de studio al formației Queen, lansat pe 21 mai 1982. Îndepărtându-se destul de evident de direcția muzicală a compozițiilor anterioare, formația a introdus foarte multe elemente de disco, pop, R&B și dance, fiind parțial influențați de succesul hitului lor din 1980, “Another One Bites The Dust”. Aceste schimbări au făcut ca albumul să nu fie atât de popular printre fanii care preferau stilul de rock tradițional care era asociat cu formația, deși “Hot Space” nu a întrerupt tradiția Queen de a încorpora o multitudine de genuri muzicale și influențe în muzica lor.

          Cele optsprezece luni dintre “The Game” și “Hot Space” au fost foarte plăcute și triumfătoare din punct de vedere creativ pentru formație. Nu numai că au avut două single-uri pe prima poziție a chart-urilor și succes mondial cu “The Game”, dar au și plecat în turneu în America de Sud, cântând unor mase impresionante de oameni, care erau fani Queen, însă care nu au avut ocazia să-și vadă trupa preferată.

            

                 Istorie:

         Queen este o formație muzicală britanică de muzică rock activă în anii 1970, 1980 și începutul anilor 1990 formată din Freddie Mercury, Brian May și Roger Taylor, în 1970, din ceea ce rămăsese din formația Smile, cărora li s-a alăturat John Deacon completând structura formației în 1971.

       Queen a devenit extrem de cunoscută și iubită în mijlocul anilor 1970, păstrând până astăzi o remarcabilă bază internațională de suporteri. Deși a fost inițial puternic criticată, mai apoi ignorată, în special de criticii de specialitate, și mai ales în Statele Unite ale Americii, formația Queen a fost ulterior larg apreciată și elogiată, recunoscându-i-se forța creatoare, inovativitatea și pionieratul într-o serie de subcurente rock așa cum ar fi arena rock, glam rock, hard rock, heavy metal și rock progresiv.

        Queen a fost adesea citată ca exercitând o influență puternică asupra multor artiști de mai târziu. A fost târziu, doar în 2001, când formației i s-a acordat faima de a face parte din galeria dedicată celor mai buni artiști "rock'n'roll" din toate timpurile, Rock and Roll Hall of Fame, care se găsește în Cleveland, Ohio.

       În 2004, cu ocazia alegerii formației și în instituția similară britanică, United Kingdom Music Hall of Fame s-a menționat video-ul promoțional al celor patru membri ai Queen, "Bohemian Rhapsody", una din piesele lor cele mai celebre, ca fiind factorul declanșator al erei video (conform originalului din engleză, "[the] jump-starting [of] the video era".

         Queen a fost, de asemenea, aleasă în RockWalk of Fame de la Guitar Center de pe Bulevardul Sunset din Hollywod, California și în Hollywood Walk of Fame.

Queen a avut de-a lungul timpului un total de 18 locuri întâi la categoria „album, 17 locuri întâi la categoria single și 8 locuri întâi la categoria DVD.

       După decesul lui Mercury din 1991 și retragerea lui Deacon din 1997, May și Taylor au continuat să cânte frecvent împreună folosind numele Queen. Între 2004 și 2009 au colaborat cu Paul Rodgers, sub numele de Queen + Paul Rodgers. După 2009 colaborează cu Adam Lambert, alături de care se află în turneu în 2014 și 2015. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Sistemul Internațional de Unități de Măsură promovat acum 143 de ani la “Convenția Metrului” la Paris

        

     1875: A fost semnată, la Paris, “Convenția Metrului”, tratat prin care s-a promovat “Sistemul Internațional de Unități de Măsură” (tratat la care România va adera la 10/22 martie 1883).

                      Istorie:

             Sistemul metric este un sistem zecimal de măsurare convenit la nivel internațional. El s-a bazat la început pe mètre des Archives⁠ și kilogramme des Archives introduse de Prima Republică Franceză în 1799, dar de-a lungul anilor definițiile metrului și kilogramului au fost rafinate, și sistemul metric a fost extins pentru a încorpora multe alte unități. Deși apăruseră unele variante de sistem metric la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, termenul este acum adesea folosit ca sinonim pentru „SI” sau "Sistemul Internațional de Unități"— sistemul oficial de măsurare în aproape toate țările din lume.

             Deși inițiatorii intenționau să elaboreze un sistem care să fie la fel de accesibil tuturor, s-a dovedit necesar să se utilizeze ca standarde prototipuri de unități aflate în custodia autorităților naționale sau locale. Controlul prototipurilor unităților de măsură a fost exercitat de guvernul francez până în 1875, când a fost transferat unei organizații interguvernamentale, “Conferința Generală de Măsuri și Greutăți⁠” (CGPM).

        Sistemul internațional conține șapte unități fundamentale: metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul, molul și candela. Aceste unități sunt neredundante din punct de vedere al domeniilor mărimilor fizice măsurate. Din cele șapte unități de măsură fundamentale se pot deriva un număr nelimitat de unități derivate, care pot acoperi tot domeniul fenomenelor fizice cunoscute. Unitățile SI derivate sunt coerente, adică la derivarea lor nu trebuie folosit niciun factor de scară. Unitățile SI pot fi folosite și împreună cu unități ale altor sisteme, însă se pierde principalul avantaj, coerența.

            Definiție: “Unitățile de măsură reprezintă un standard de măsurare a cantităților fizice.”

    

      În fizică și în metrologie, e necesară o definiție clară și univocă asupra aceeași cantități, pentru a garanta utilitatea și reproductibilitatea rezultatelor experimentale, ca bază a metodei științifice.

Sistemele de măsură științifice sunt o formalizare a conceptului de greutăți și măsuri, care s-au dezvoltat inițial cu scopuri comerciale, în special pentru a crea o serie de instrumente cu care vânzătorii și cumpărătorii să poată măsura în manieră univocă o cantitate de marfă tranzacționată.

Există diverse sisteme de unități de măsură, bazate pe diverse suite de unități de măsură fundamentale. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com

Nedelcu P. Chercea construiește, în 1928, prima școală în cartierul care-i poartă numele

          Cartierul Chercea este cel mai mare cartier al Brăilei, purtând numele lui Nedelcu P. Chercea, fondatorul acestui cartier. Zonele prin care se poate ajunge în cartier sunt: Șoseaua Focșani, Șoseaua Râmicu Sărat, Șoseaua Baldovinești, traversarea podului de la singura gară a Brăilei. Principalele artere ale cartierului sunt: Comuna din Paris și Șoseaua Focșani. Este cel mai vechi cartier al orașului, existând din secolul XIX. Aici se află biserica „Sfântul Mina”, în subsolul căreia se află busturile a doi cetățeni de vază ai Brăilei – Nedelcu și Ana Chercea – realizate de sculptorul Frederic Storck în 1928. În fața bisericii se află un monument executat de C. Vinarette în 1936, în memoria eroilor din primul război mondial.

                     Istoric:

         Din documentele existente în arhivele statului filiala Brăila, reiese că numele actualului cartier a fost acela Islaz. Astfel în anul 1885 orașul Brăila s-a întregit cu comuna rurală Islaz care cuprindea gara și oborul de vite. Peste câtva timp, în 1890, la această comună au fost integrate cătunele Piscu și Comorofca. După primul război mondial așezarea își schimbă denumirea în aceea de Vatra Veche. La data de 1 aprilie 1923 a devenit comună rurală de sine stătătoare primind numele de Nedelcu Chercea, în cinstea proprietarului și filantropului cu același nume născut în această comună în anul 1857. Prin decretul nr. 323/1939 localitatea Nedelcu Chercea a devenit comună suburbană a municipiului Brăila, iar după instaurarea regimului comunist în 1953 devine cartierul “1 Mai” ca parte componentă a municipiului Brăila.

         După Revoluția din 1989, cartierul și-a recăpătat denumirea Chercea.

                   Instituții de învățământ

       Până la construirea primei școli noi – actuala Scoala Generală nr. 24 (ridicată în 1962) în cartierul Nedelcu Chercea funcționau doar două școli elementare: Școala Elementară nr. 1 (actuala Școala Generală nr. 13), construită în 1928 de filantropul care a dat și numele cartierului și Școala Elementară Mixtă nr. 2 din str. Cuza Vodă nr. 19 (actuala Școala nr. 22 - clădirea veche).

Din anul 1956 denumirea celor două școli s-a schimbat, ele fiind integrate în rândul școlilor din orașul Brăila, astfel Școala nr. 1 a devenit nr. 13 care în prezent se numește Școala “Nedelcu Chercea“, iar Școala nr. 2 a devenit Școala nr. 22 , ambele fiind “școli de 7 ani“ iar din 1962 “școli de 8 ani “.

              Regăsim astăzi următoarele școli:

        Școala Generală “Nedelcu Chercea“;

        Școala Generală nr. 22;

        Școala Generală nr. 24.

    Cartierul Chercea are în componența sa 138 de străzi dintr-un total de 512 care există în Municipiul Brăila.

https://rural-braila.blogspot.com

Mihai Cretu, muzicianul român care a creat proiectul “Enigma” sărbătorește 61 de ani

         Mihai Crețu, cunoscut ca Michael Cretu și Mihai Cretu (n. 18 mai 1957, București, România), este un muzician și producător muzical român, activ muzical în Germania și Europa de Vest, domiciliat în insula spaniolă Ibiza, cunoscut mai ales ca fiind creatorul proiectului muzical “Enigma”.

            Mihai Crețu a studiat muzica clasică la liceul numărul 2 din București și la Paris, începând din 1968. În perioada 1975-1978, a urmat cursurile Academiei de muzică din Frankfurt, obținând licența în muzică. De formație pianist Crețu a lucrat ca producător și interpret la instrumente cu clape pentru Frank Farian, germanul care s-a aflat în perioada anilor 1970-1980, în spatele marilor succese comerciale numite “Boney M” și “Milli Vanilli”.

         Cunoscut sub pseudonimul artistic de Curly M.C., a lucrat, înaintea proiectului său muzical “Enigma”, cu numeroși producători, muzicieni și artiști, printre care se numără Sandra Crețu, Frank Farian, Boney M, Goombay Dance Band, Peter Cornelius, Manfred "Tissy" Thiers și Mike Oldfield. În timpul rulării proiectului “Enigma” a colaborat cu alți muzicieni precum sunt Jens Gad, Frank Peterson, David Fairstein, ATB, Jam & Spoon, Peter Ries, Ruth-Ann Boyle și Andru Donalds.

         Axat pe producere și aranjament muzical, Crețu lucrează în propriul său studio muzical, numit Studioul A.R.T., situat chiar la reședința personală a cuplului Michael și Sandra Cretu, din insulele Baleare, pe insula Ibiza.

         Conform propriului său web site, până la finele anului 2001, Mihai Crețu ar fi vândut peste 100 de milioane de albume.

                             Proiectul Enigma

          După ce s-a căsătorit cu Sandra în 1988, Crețu a avut o idee bazată pe sugestiile lui David Fairstein, pentru un proiect muzical "new age dance", sub numele - sugerat de Fairstein - “Enigma”. Împreună cu Frank Peterson și David Fairstein, Crețu a creat primul lor single, o melodie inovativă intitulată “Sadness”, care a avut un succes neașteptat. Albumul “MCMXC a.D.”, lansat în 1990, a avut un succes uriaș. Se presupune că s-au vândut cam 20 de milioane de exemplare în toată lumea. Unul dintre scopurile proiectului “Enigma” era de a oferi muzică nemaiauzită până atunci, și care nu se mai producea nicăieri, ceea ce l-a obligat pe Crețu să caute mereu noi direcții muzicale și să nu se lase depășit de imitatori.

       

        “MCMXC a.D.” a rămas pentru 282 de săptămâni în topurile Billboard, și a ieșit doar la doi ani după lansarea celui de-al doilea album “Enigma”: “The Cross of Changes”, în 1993. Peterson avusese deja neînțelegeri cu Crețu și a părăsit proiectul în 1991. Enigma folosise până acum cânturi gregoriene, dar Crețu a decis să se axeze pe cântece tribale pentru al doilea album. Așa a apărut “Return to Innocence”, care va deveni hit mondial.

          Paramount Pictures i-a propus lui Crețu să compună coloana sonoră pentru filmul “Sliver”, și astfel, în 1993 a apărut încă un single “Enigma” - “Carly's Song”, numit după personajul principal din film.

          Crețu nu mai era convins să continue proiectul, dar totuși a compus “Voyageur” în 2003. Sunetele de flaut Shakuhachi și cânturi gregoriene și tribale cu care își obișnuise ascultătorii au fost înlocuite de ritmuri mai pop. În martie 2006, un nou single numit “Hello & Welcome” a fost lansat, în așteptarea următorului album.

         Ultimul său album, al șaselea din istoria Enigma, se numește “A Posteriori”. A fost lansat pe 22/25 septembrie 2006. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com