Rosia Montanã - o minã de aur

           “Roșia Montană” (în germană “Goldbach”, în maghiară “Verespatak”, în latină “Alburnus Maior”) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 137), localitatea apare sub numele de „Veres Patak” (traducere în limba română „Pârâul Sângeriu Roșu”).

         Geografie: Este situată în Valea Roșiei, străbătută de râul “Roșia”. Râul “Roșia” este bogat în minerale, în special fier care îi dă o culoare roșiatică, de unde și denumirea comunei în română și maghiară. Culoarea roșiatică a apei se datorează mineritului excesiv ce durează de peste 2000 de ani.

Patrimoniul din “Roșia Montană” se bucură, începând din 5 februarie 2016, de recunoașterea oficială din partea statului român a valorii sale excepționale localitatea fiind inclusă pe “Lista Indicativă” a României pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.

   

      “Roșia Montană” este atestată documentar din anul 131 (înființată de către romani în timpul domniei lui Traian sub numele de “Alburnus Maior”).

        Localitatea are o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea cuceririi “Daciei”, amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu și este una din cele mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa.

        În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte, galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba latină și greacă și 50 de tăblițe cerate. Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în “Muzeul Mineritului” din “Roșia Montană”.

         

       Din istoria mineritului se mai poate aminti că pe valea Roșiei erau șteampuri care funcționau asemănător morilor de apă, fiind folosite pentru măcinarea minereului, în perioada anului când pe valea Roșiei debitul apei era insuficient pentru șteampuri, se deschidea stăvilarul unui lac artificial. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com