8
februarie 1859 Alexandru Ioan Cuza – ajunge în Bucuresti si
initiaza reforme
1859:
Intrarea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza în București, după
dubla sa alegere ca domn al Principatelor Române.
Alexandru Ioan Cuza a fost primul
domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A
participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova
și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a
fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării
Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate.
Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și
diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării
Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi
pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea
înfăptuirii unității constituționale și administrative, care
s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească
au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de
România și formând statul român modern, cu capitala la București,
cu o singură adunare și un singur guvern.
Cuza a fost obligat să abdice în
anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită
și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite
ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de
manifestările autoritare ale domnitorului.
Reformele lui Cuza
După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și
colaboratorul său cel mai apropiat, Mihail Kogălniceanu (ministru,
apoi prim-ministru al României), inițiază importante reforme
interne: secularizarea averilor mânăstirești (1863), reforma
agrară (1864), reforma învățământului (1864), reforma justiției
(1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării.
Întâmpinând rezistență din partea guvernului și a Adunării
Legiuitoare, alcătuite din reprezentanți ai boierimii și ai marii
burghezii, precum și a bisericii, în înfăptuirea unor reforme,
Cuza formează, în 1863, un guvern sub conducerea lui Mihail
Kogălniceanu, care realizează secularizarea averilor mânăstirești
(decembrie 1863) și dizolvă Adunarea Legiuitoare (lovitura de stat
de la 2 mai 1864). În același an, Cuza supune aprobării poporului,
prin plebiscit, o nouă constituție și o nouă lege electorală,
menită să asigure parlamentului o bază mai largă, și decretează
(14 august 1864) legea rurală concepută de Kogălniceanu. În
timpul domniei lui Cuza a fost conceput codul civil și Codul penal
de inspirație franceză, legea pentru obligativitatea învățământului
primar și au fost înființate primele universități din țară,
respectiv cea de la Iași (1860), care azi îi poartă numele, și
cea de la București (1864). Tot în această perioadă a fost
organizată și armata națională.
Reforma fiscală
Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea impozitului
personal și a contribuției pentru drumuri, generalizată asupra
tuturor bărbaților majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin
instituirea impozitului funciar și alte măsuri care au făcut ca la
sfârșitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări
administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu
un sistem fiscal modern. Ar putea fi adăugată, pe plan cultural,
„importanta inițiativă a guvernului moldovean al lui Mihail
Kogălniceanu, care a instituit, în toamna anului 1860, prima
universitate a țării, cea ieșeană.”
Analizând suita de evenimente, unele cu caracter realmente
revoluționar, se poate spune că sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza
au fost puse bazele statului unitar român modern. Practic, nu există
domeniu de activitate economică, social-politică, culturală,
administrativă sau militară din țară, în care Cuza să nu fi
adus îmbunătățiri și înnoiri organizatorice pe baza noilor
cerințe ale epocii moderne. (rezumat wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!