Marea Adunare Națională adoptă Legea nr. 24, a cetățeniei române acum 47 de ani

(Palatul Camerei Deputaților (în prezent Palatul Patriarhiei) foto wikipedia)

1971: Marea Adunare Națională adoptă Legea nr. 24, a cetățeniei române, care prevedea pierderea cetățeniei române de către cei care pleacă din țară în mod clandestin sau fraudulos și de către cei care, aflându–se în străinătate, se fac vinovați de "fapte ostile". (scrie wikipedia)

Legea nr. 24/1971 a cetățeniei române

Text publicat în M.Of. al României.

În vigoare de la 16 ianuarie 1972 până la 04 aprilie 1991, fiind abrogat și înlocuit prin Lege 21/1991.

Republica Socialistă România - stat suveran, independent și unitar - asigură și garantează tuturor cetățenilor săi exercitarea deplină a drepturilor și libertăților, participarea lor conștientă și activă la întreaga viață economică, socială, politică și culturală a țării. Stabilirea drepturilor și îndatoririlor cetățenilor români, a modului de dobîndire și de pierdere a cetățeniei, constituie un atribut exclusiv al statului socialist român.

Cetățenii României socialiste, legați trup și suflet de glia străbună, de tradițiile și idealurile poporului nostru, uniți prin interese și aspirații comune, ca fii ai aceleiași patrii, sînt membri egali ai societății, statul ocrotindu-i deopotrivă, fără nici o îngrădire sau deosebire pe temeiul naționalității, rasei, sexului sau religiei, ori a modului de dobîndire a cetățeniei. Înaltul titlu de cetățean român impune devotament și fidelitate nezdruncinată față de patria socialistă, slujirea cu abnegație a intereselor poporului, a cauzei socialismului, îndatorirea de a-și pune întreaga energie și capacitate de muncă în folosul societății, precum și îndeplinirea cu simț patriotic a tuturor obligațiilor înscrise în Constituție și legile țării.

Toți cetățenii români au aceleași drepturi și îndatoriri și sînt deopotrivă răspunzători pentru dezvoltarea economică și socială a României, pentru apărarea cuceririlor revoluționare ale clasei muncitoare, ale întregului popor, a suveranității și independenței naționale.

Deținători ai puterii, stăpîni ai tuturor bogățiilor țării, cetățenii români participă la conducerea treburilor de stat și obștești, își exprimă liber opinia asupra problemelor fundamentale ale politicii interne și externe, au dreptul de a alege și a fi aleși în organele supreme și locale ale puterii de stat.

Cetățenilor români li se garantează în mod real dreptul la muncă și odihnă, la învățătură și obținerea unei pregătiri profesionale, culturale și științifice, libertatea, demnitatea și afirmarea multilaterală a personalității umane.

Afirmarea energiei creatoare, a capacității și talentului fiecărui cetățean este strîns legată de munca și aspirațiile clasei muncitoare, ale întregului popor, de progresul material și spiritual al societății românești, de înflorirea continuă a României socialiste.

Marea Adunare Națională a Republicii Socialiste România adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziții generale privind cetățenia română

Art. 1.

În Republica Socialistă România, stat suveran, independent și unitar, cetățenia română reprezintă expresia relațiilor social-economice, politice și juridice dintre persoanele fizice și statul socialist român, constituind un atribut de onoare, de mare responsabilitate civică. Cetățenia română dovedește apartenența cetățeanului la statul socialist român.

Cetățenii români, continuînd legătura statornicită din generații în generații cu pămîntul strămoșesc, tradițiile sacre de luptă ale poporului român pentru apărarea ființei sale naționale, pentru neatîrnare, libertate și progres social, participă prin întreaga lor activitate la dezvoltarea și înflorirea patriei socialiste, la apărarea independenței, suveranității și integrității sale. (…)

CAPITOLUL III Pierderea cetățeniei române

Art. 19.

Cel care, rupîndu-se de țară, își încalcă îndatorirea de fidelitate față de patrie, trădează interesele poporului, acționează împotriva unității, suveranității și independenței statului sau săvîrșește orice alte acte dușmănoase sau de natură a știrbi bunul renume al României devine nedemn de a purta înaltul titlu de cetățean român.

Ca urmare, Consiliul de Stat poate retrage cetățenia română aceluia care: Practică judiciară (1)

a) aflîndu-se în străinătate, se face vinovat de fapte ostile față de Republica Socialistă România sau de natură a aduce știrbire bunului ei renume; Practică judiciară (1)

b) aflîndu-se în străinătate, se înrolează în forțele armate ale unui stat străin ori, fără autorizarea organelor competente ale Republicii Socialiste România, ocupă o funcție publică în serviciul unui alt stat;

c) pleacă din țară în mod clandestin sau fraudulos;

d) a obținut cetățenia română în mod fraudulos;

e) este considerat, prin efectul legii străine, că a dobîndit o cetățenie străină și nu a făcut, potrivit art. 22, cerere de aprobare a renunțării la cetățenia română sau, făcînd o asemenea cerere, ea nu i-a fost aprobată.

Art. 22.

În mod excepțional, pentru motive temeinice, Consiliul de Stat poate aproba renunțarea la cetățenia română cetățeanului român care a împlinit vîrsta de 18 ani și care:

a) se obligă, prin declarație autentică, să nu săvîrșească, după pierderea cetățeniei române, fapte de natură să aducă atingere intereselor statului și poporului român;

b) nu este învinuit sau inculpat într-o cauză penală ori nu are de executat o pedeapsă penală;

c) nu are obligații patrimoniale față de stat sau față de persoane juridice ori fizice din țară sau, avînd asemenea obligații, le îndeplinește ori prezintă garanții corespunzătoare pentru îndeplinirea lor.

Cererea de aprobare a renunțării la cetățenia română se face individual, cu arătarea motivelor și dovezilor ce se invocă în sprijinul ei.

Prevederile art. 20 se aplică în mod corespunzător și în cazul aprobării renunțării la cetățenia română.

Art. 23.

Pierderea cetățeniei române prin aprobarea renunțării la cetățenie nu produce nici un efect asupra cetățeniei soțului sau copiilor.

Cu toate acestea, în cazul cînd ambii părinți obțin aprobarea renunțării la cetățenia română, iar copilul minor se află împreună cu ei în străinătate ori părăsește împreună cu ei țara, copilul pierde cetățenia română odată cu părinții sau, dacă aceștia au pierdut cetățenia română la date diferite, pe ultima dintre aceste date. Copilul minor care, pentru a domicilia în străinătate, părăsește țara după ce ambii părinți au pierdut cetățenia română pierde cetățenia română pe data plecării sale din țară.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător și în cazul în care numai unul dintre părinți este cunoscut sau în viață.

C. Alte cazuri de pierdere a cetățeniei române

Art. 24.

Copilul minor cetățean român, înfiat de un cetățean străin, pierde cetățenia română dacă înfietorul solicită aceasta în mod expres și dacă înfiatul este considerat, potrivit legii străine, că a dobîndit o cetățenie străină.

În cazul declarării nulității sau anulării înfierii, copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani este considerat că nu a pierdut niciodată cetățenia română, dacă domiciliază în țară sau dacă se reîntoarce pentru a domicilia în țară.

În cazul desfacerii înfierii, copilul care nu a împlinit vîrsta de 18 ani redobîndește cetățenia română pe data cînd înfierea a fost desfăcută, dacă domiciliază în țară sau dacă se reîntoarce pentru a domicilia în țară.

Art. 25.

În cazul prevăzut de art. 6 alin. 2, copilul găsit pierde cetățenia română dacă, mai înainte de a împlini vîrsta de 18 ani, filiația sa a fost stabilită față de ambii părinți, iar aceștia sînt de cetățenie străină și dacă, potrivit legii naționale a acestora, copilul este considerat ca avînd aceeași cetățenie cu părinții sau cel puțin cetățenia unuia dintre ei. În aceleași condiții, copilul pierde cetățenia română dacă filiația sa a fost stabilită numai față de un părinte cetățean străin, iar celălalt părinte a rămas necunoscut.

Cetățenia română se pierde, în condițiile alineatului precedent, pe data stabilirii filiației copilului. (scrie https://lege5.ro)

https://rural-braila.blogspot.com