1949: Are loc premiera dramei "Bălcescu" de Camil Petrescu
(Camil Petrescu, foto
wikipedia)
Biografie
S-a născut la București, în 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil
Petrescu (mort, se pare, înainte de nașterea scriitorului) și al
Anei Cheler. A fost crescut de o doică din familia subcomisarului de
poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor. După gimnaziu,
continuă studiile la Colegiul „Sfântul Sava” și la Liceul
„Gheorghe Lazăr” din București. Rezultatele bune la învățătură
îl transformă în bursier intern, iar din 1913 urmează cursurile
Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București.
Își ia cu brio licența, cu calificativul „magna cum laude“, în
fața unei comisii prezidată de profesorul de filosofie P.P.
Negulescu. Devine mai apoi profesor de liceu la Timișoara. Își ia
doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată
„Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiu în
lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonată de N. Bagdasar, legat
de un câmp nou, fenomenologia în opera lui Husserl.
Debutează în revista “Facla” (1914), cu articolul “Femeile și
fetele de azi”, sub pseudonimul „Raul D”.
Moare la 14 mai 1957, la București. Astfel, masivul roman social
închinat lui Nicolae Bălcescu “Un om între oameni” rămâne
neterminat. Ion Negoițescu îi va caracteriza sec romanul, drept „o
întreprindere jalnică” pe motiv că autorul îmbrățișase
principiile realismului socialist și devenise unul dintre
susținătorii noului regim comunist. O opinie diametral opusă
asupra romanului “Un om între oameni” aparține profesorului și
criticului literar Șerban Cioculescu, exprimată în volumul
“Varietăți critice” (1966): "Lucrare de vastă documentare
și de pătrunzătoare reconstituire a momentului istoric, romanul
[Un om între oameni] este poate capodopera lui Camil Petrescu și
una dintre culmile literaturii noastre epice". Este de remarcat
adverbul poate din afirmația lui Ș.Cioculescu, care atenuează
întrucâtva calificarea superlativă "una dintre culmile
literaturii noastre epice".
Opera literară
Crezul literar al lui Camil Petrescu este exprimat în mod sugestiv
în volumul de “Versuri. Ideea. Ciclul morții”, care are ca
moto: Jocul ideilor e jocul ielelor:
Dar eu,
Eu am văzut idei...
(...)
Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinați și mistuiți lăuntric,
Cu sufletul mărit
Căci am văzut idei.”
(rezumat wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!