ONU adoptă, la inițiativa României, rezoluția privind Anul Internațional al Tineretului

(Festivalul Mondial al Tineretului 1953 - foto historia.ro)

1985: Adunarea Generală a ONU adoptă, la inițiativa României, rezoluția privind Anul Internațional al Tineretului.

În afara celor 192 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite, există mai multe agenții internaționale, entități și non-state care au calitatea de observatori. Observatorii au dreptul de a vorbi în cadrul întâlnirilor Adunării Generale a Națiunilor Unite, dar nu și de a vota cu privire la rezoluțiile și alte chestiuni de fond.

Statutul de observator este acordat printr-o rezoluție a Adunării Generale a Națiunilor Unite, la un moment dat în timp. (rezumat wikipedia)

Cei mai vârstnici își amintesc, desigur, de cel de al IV-lea Festival Internațional al Tineretului și Studenților, desfășurat la București, în zilele de 2-16 august 1953. Astfel de manifestări se integrau unei ample acțiuni propagandistice, inițiate și controlate de Uniunea Sovietică, prin organizații-paravan de tipul Federației Mondiale a Tineretului Democrat și Uniunea Internațională a Studenților.

Un semn al „dezghețului”?

Sub supravegherea sovieticilor, a unor activiști din țările satelite ale URSS și a unor comuniști sau „tovarăși de drum” din Occident, cele două organizații se străduiau să câștige adeziunea unui număr cât mai mare de tineri, care – conștient sau nu – serveau interesele Moscovei. Festivalurile internaționale erau un mijloc excelent de propagandă, axată, cu precădere pe „lupta pentru pace”, dând posibilitatea tinerilor (muncitori, studenți, etc.) să se întâlnească și să discute, mulți fără să știe că, în realitate, erau simple marionete ale nevăzuților patroni sovietici.

Primul festival a avut loc la Praga, în zilele de 25 iulie-16 august 1947, reunind circa 17.000 de tineri, din 71 de țări; cel de al patrulea s-a ținut la București, în perioada 2-16 august 1953, numărul participanților ridicându-se la circa 30.000 din 111 țări. Prezența unui număr atât de mare de străini în Capitala României era un fapt neobișnuit, după izolarea de ani de zile, care fusese impusă țării de ocupantul sovietic. Chiar dacă politica de destalinizare – fie și limitată – lansată de N.S. Hrușciov avea să vină abia în 1956, în vara lui 1953 se simțeau deja în atmosferă primele semne ale „dezghețului” (termenul avea să fie lansat de nuvela cu același titlu, scrisă de Ilia Ehrenburg), dezgheț adus de moartea marelui han de la Kremlin.

Organizarea românească și nemulțumirea sovietică

Pentru români, festivalul a însemnat însă și o povară grea din punct de vedere economic. În „bună” tradiție românească și socialistă, pregătirile au fost lăsate până în ultimul moment. Clădirea Operei Române a fost „terminată” în pripă pentru ca, ulterior, „definitivarea” să fie reluată, după festival. Și alte clădiri au fost restaurate în mare grabă, cu mai multă sau mai puțină pricepere. Partea cea mai neplăcută a fost așa-numitul „post al festivalului”, adică penuria de alimente, provocată de hotărârea autorităților de a stoca alimente în vederea „hrănirii” celor 30.000 de participanți.

Cu vreo 2-3 luni, înainte de sosirea oaspeților, magazinele au început să se golească, iar în ajunul festivalului, nu mai era aproape nimic de cumpărat. Începerea festivalului a adus cu sine obișnuitele „poteomkiniade”, învățate de la ruși. Patronii sovietici nu au fost mulțumiți de modul în care a fost organizat festivalul. În convorbirea din 10 august 1953 (așadar, în plină desfășurare a festivalului) dintre Iosif Chișinevschi, secretar al CC al Partidului Muncitoresc Român și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, și ambasadorul Uniunii Sovietice la București, L.G. Melnikov – potrivit notei de conversație, întocmită de cel din urmă – reprezentantul URSS i-a vorbit interlocutorului său „despre existența unui șir de lipsuri serioase în desfășurarea Festivalului Tineretului, mai ales existența cozilor la diverse cantine, unde mâncau delegații, despre situația sanitară nesatisfăcătoare din diverse cantine și cămine, unde sunt cazați delegații, despre cozile la autobuze, despre lipsa de organizare în desfășurarea unui șir de acțiuni de masă etc. (scrie historia.ro)

https://rural-braila.blogspot.com