Cum, și de ce România a devenit membru cu drepturi depline în mișcarea francofonă (acum 25 de ani)

1993: România a devenit membru cu drepturi depline în mișcarea francofonă.

Organizația Internațională a Francofoniei (în franceză Organisation internationale de la francophonie) este o organizație internațională care, pornind de la afinitatea pentru limba franceză, reunește state și guverne de pe cinci continente: 53 de state și guverne cu statutul de membru cu drepturi depline, 2 cu statutul de membru asociat și 13 cu statutul de observator. Între inițiatori s-a numărat Léopold Sédar Senghor.

Nucleul interguvernamental al Francofoniei a fost creat la 20 martie 1970, odată cu înființarea Agenției de Cooperare Culturală și Tehnică (ACCT). Începând de la această dată, ziua de 20 martie marchează "Ziua Internațională a Francofoniei".

ACCT, ale cărei titulatură și portofoliu au evoluat pe parcurs, a devenit "Agenția Interguvernamentală a Francofoniei" (AIF) în 1999. Pentru o mai bună vizibilitate și coerență pe scena internațională, din ianuarie 2006, AIF s-a transformat în "Organizația Internațională a Francofoniei" (OIF), ca singur organism interguvernamental al Francofoniei.

Francofonia a decis să-și aprofundeze dimensiunea politică și să se transforme dintr-o agenție de cooperare interguvernamentală cu un fundament profund cultural, într-o organizație internațională, cu toate implicațiile și transformările necesare acestui scop. Astfel, OIF a jucat un rol determinant în mobilizarea statelor și guvernelor membre pentru ratificarea în cadrul UNESCO a Convenției pentru protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, care a intrat în vigoare la 18 martie 2007.

România a devenit membru observator al comunității statelor și guvernelor având în comun limba franceză în cadrul Sommet-ului de la Versailles în 1991. În 1993, la Sommet-ul de la Mauritius, România a obținut statutul de membru cu drepturi depline al acestei structuri. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com