Primul ATLAS geografic romanesc

     In 1839 (acum 179 ani), Gheorghe Asachi publică la Iași, în tipografia Albinei Românești, lucrarea "Atlas românesc geografic", format din 8 hărți, primul de acest gen în literatura de specialitate.

        Gheorghe Asachi s-a nascut in martie 1788. A fost un poet, prozator și dramaturg român care s-a născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina). Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg, din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul “Țiganiadei”, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru, școală, presă, activitate tipografică. Asachi a fost și unul din întemeietorii “Academiei Mihăilene”.

      A fost o personalitate complexă, îndrumător și animator al vietii artistice și culturale, organizator al “Scolilor Naționale” din Moldova, unul din pionierii picturii românești și inițiatorul învățământului artistic în școlile moldovenești. Studiază astronomia și matematicile superioare la Viena (1805-1808) cu celebrul astronom Johann Tobie Bürg, precum și pictura, fiind susținut de o bursă acordată de mitropolitul “Veniamin Costache” din partea “Eforiei Școalelor”, apoi arheologia și epigrafia la Roma (1808-1812), unde citește literatură italiană și scrie sonete.

        Publică primul său sonet în limba italiană, intitulat “În ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard”, în “Giornale del Capidoglio” din 26 decembrie 1811, sub semnătura Giorgio A. Moldavo. Primul poem în limba română, „Cătră Italia” a fost scris în același an. Criticul Șerban Cioculescu a apreciat „versul clasic, magistral din oda Cătră Italia.”

A organizat și sprijinit înființarea “Academiei Mihăilene” (inaugurată la 16 iunie 1835), strămoașa Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași.

           A făcut cercetări în biblioteca Vaticanului unde descoperă manuscrisul lui Dimitrie Cantemir, Istoria imperiului Otoman, în traducere engleză, din care a luat motivul „Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamțu”. Marile teme ale istoriei naționale l-au preocupat intens, de la simbioza daco-romană, exprimată în scrierea Dochia și Traian, în care G. Călinescu recunoștea chiar sorgintea mitului nostru etnogenetic, până la Mihai Viteazul, ca simbol al demnității românești. Încă din 1812, el saluta într-o odă pământul natal al strămoșilor săi, îi plăcea, spunea el, să contemple cu orgoliu coloana lui Traian, moment al triumfului romanilor în Dacia. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com