1952
– prima reforma monetarã
În 1952 prin “Hotărârea
Consiliului de Miniștri” se declanșează reformă monetară, la
un raport de 1 leu nou = 20 lei vechi.
La 26/27 ianuarie 1952, guvernul R.P.R. (Republica Populara Româna)
anunța o reformă bănească, odată cu reduceri de prețuri la
unele produse alimentare și industriale. Stabilizarea din august
1947 fusese efectuată prin confiscarea a 94,16% din masa monetară
existentă.
Treptat, însă, circulația fiduciară și prețurile au crescut,
ca urmare a unor mari investiții („industrializarea socialistă“),
a cheltuielilor determinate de sporirea efectivelor militare (la
indicația Moscovei) și a deficitului în balanța de plăți
externe, prin exporturi românești necompensate în Uniunea
Sovietică. Soluția guvernului democrat-popular a fost o nouă
reformă.
Ea a reprezentat o nouă confiscare a masei monetare în circulație.
De astă dată, prin cursuri de schimb diferențiate de (a) 1 leu nou
pentru 20 lei vechi; (b) 1 la 100; (c) 1 la 400. Cum majoritatea
sumelor preschimbate se situau în grupa (b) și (c) de mai sus,
operațiunea echivala cu o nouă confiscare. Legația S.U.A. din
București a întocmit o analiză a „reformei“ și a înaintat-o
Departamentului de Stat, la 29 ianuarie 1952.
În continuare, partea I-a a Raportului Legației S.U.A.
Confidențial
Din București, (nr.) 271, 28 ianuarie 1952
Telegramele Legației (S.U.A.), nr. 271, ianuarie 28, 1952 și nr.
296, ianuarie 29, 1952
Rezumat
Zvonurile repetate despre o reformă monetară în România, s-au
confirmat în cele din urmă la 27 ianuarie, după o săptămână
frenetică caracterizată prin panica cumpărăturilor, retragerea
mărfurilor nonperisabile și în final închiderea magazinelor timp
de patru zile efectiv. Reforma a fost explicată ca o parte a
maturizării „socialismului“ român și nevoia sa de o monedă
puternică, stabilă. Vechea monedă a fost caracterizată a fi fost
deteriorată de uneltirilor chiaburilor, speculanților,
capitaliștilor și agenților imperialiști. În realitate, reforma
a devenit necesară prin efectul cumulat a unui buget neechilibrat, a
unor exporturi necompensate către Rusia și a deficitului bugetar
prin tiparnița de bani.
Întrucât reforma a fost efectuată prin impozitarea tuturor
deținătorilor monezii vechi, ea a constituit, de asemenea, un
instrument special de constrângere pentru clasa țărănească și
pentru alții, considerați ca dușmani ai poporului. Reforma oferă
următoarele avantaje:
1) eliminarea completă a surplusului monetar, reducând astfel
presiunile inflaționiste;
2) scăderea și stabilizarea temporară a costului vieții, reducând
astfel nemulțumirea muncitorimii industriale;
3) prin mișcarea corelată a masei monetare, a salariilor,
prețurilor și schimburilor externe, reforma ar trebui să
amelioreze posibilitățile de export ale României;
4) ar putea avea o substanțială valoare pentru propaganda comunistă
internațională. Noi considerăm (diplomații S.U.A., nota D.C.G.)
următoarele aspecte ca îndeosebi semnificative: legarea (leului) de
rublă, care ar anticipa o mișcare de satelit în această direcție;
reacția țărănimii în aprovizionarea viitoare cu produse, fapt
care va influența în mare măsură (negativ, nota D.C.G.) păstrarea
beneficiilor reformei; și posibila valoare propagandistică,
prosperitate și nivel de viață în creștere sub comunism.
Cât privește misiunile diplomatice din România, schimburile (de
monedă, nota D.C.G.) nu au produs inechități privind tranzacțiile
pe luna ianuarie. Altminteri, rezervele monetare ale acestor Misiuni
au fost expropriate la fel ca ale naționalilor români. Legația
americană și personalul ei nu au suferit asemenea pierderi.
Întrucât reforma privește aspectele de suprafață ale problemelor
economice ale României, iar reformele de bază necesare nu sunt
luate în considerare, efectele ei paleative vor începe a se uza în
scurt timp.
Motivările reformei
În justificarea reformei, guvernul a subliniat că intervalul 1947
până în prezent, a fost unul de tranziție în care s-a
statornicit statul socialist. A susținut că, de vreme ce acest țel
a fost îndeplinit, devenise necesară stabilirea unei monede
sănătoase și stabile. Nevoia pentru aceasta a fost întărită din
cauza speculanților, capitaliștilor și agenților imperialiștilor
americani și britanici, care au uneltit să submineze stabilitatea
leului și au dezorganizat distribuirea mărfurilor.
Autor Dinu Giurescu” (rezumat Historia.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!