MIHAIL SADOVEANU - ISTORIE

         Mihail Sadoveanu s-a nascut la 5 noiembrie 1880, in Pascani, intr-o comuna, care atunci se numea Vanatori-Neamț. Fiind un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. A devenit unul dintre cei mai importanți si prolifici prozatori romani din prima jumatate a secolului al XX-lea, avand o cariera ce se intinde pe parcursul a cincizeci de ani.

Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice si de aventuri, desi autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea taraneasca din Moldova, despre natura Romaniei si a scris, de asemenea, reportaje si pagini memorialistice.

Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei traditionaliste “Samanatorul”, inainte de a deveni un scriitor realist si adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară “Viata Romaneasca”.

       Opera sa se poate grupa in cateva faze: prima etapa samanatorista, cea de inceput, a primelor incercari, nuvele si povestiri.

A doua etapa este cea mitico-simbolica, din perioada interbelica. Aceasta etapa, reflectata in romane precum “Creanga de aur” sau “Divanul persian”) actiunea operelor sale are loc in general in regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievala si moderna timpurie a Romaniei, in romane precum “Neamul Soimarestilor”, “Fratii Jderi” si “Zodia Cancerului”.

Prin intermediul operelor precum “Venea o moara pe Siret...,” “Baltagul” si alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioada de timp, ajungand pana in istoria contemporana, in care abordeaza si alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, in acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.

A fost reprezentantul României la Consiliului Mondial al Păcii, primind, în 1951, Premiul Internațional pentru Pace. Din postura de parlamentar, Sadoveanu face parte din comitetul insarcinat cu elaborarea noii constituții din 1952, care, in formă finala, reflecta influentele sovietice si asimilarea stalinismului in discursurile politice romanesti. In martie 1953, la putin timp după moartea lui Stalin, scriitorul conduce mai multe sedinte ale “Uniunii Scriitorilor”, discutand despre noile directive culturale ale URSS date de Georgy Malenkov, si manifestandu-se impotriva tinerilor autori care nu au renuntat la “proletcultism”. In noiembrie 1955, la putin timp dupa ce implinește varsta de 75 de ani i se conferă titlul de Erou al Muncii Socialiste. Dupa 1956 regimul a anuntat o usoara destalinizare, continuand sa-l recomande pe Mihail Sadoveanu ca unul din cele mai importante modele culturale ale regimului.

     Scriitorul doneaza in 1950 “Casa cu turn” statului roman, si se muta inapoi in Bucuresti, unde detinea o casa in apropierea Muzeului Zambaccian.

Intre 7 si 11 ianuarie 1958, Sadoveanu, Ion Gheorghe Maurer si Anton Moisescu sunt presedintii interimari ai Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcție care il propulseaza, vremelnic, pe scriitor, in pozitia de sef al statului.

      După ce Societatea Scriitorilor a fost reorganizată în Uniunea Scriitorilor din Romania in 1949, Sadoveanu devine presedintele de onoare al acesteia. Apoi, in 1950, este numit președintele ei, inlocuindu-l pe Zaharia Stancu. Conform scriitorului Valeriu Rapeanu, această numire a fost un semn al marginalizării lui Stancu după excluderea sa din Partidul Comunist Roman, Uniunea Scriitorilor fiind in acea perioadă, condusa, de fapt, de Primul Secretar, poetul comunist Mihai Beniuc. Sadoveanu și Beniuc au fost realesi la primul congres al uniunii (1956).

In aceasta perioada, Sadoveanu este implicat in campaniile culturale sustinute de noul regim. In luna iunie a anului 1952, devine presedinte al Consiliului Stiintific al Academiei, cel care va modifica alfabetul limbii romane. Astfel, se renunță la litera “â”, fiind înlocuita cu “î” (scriere preferata de Sadoveanu in primele sale lucrari).

Se implica in miscarea pentru pace din Blocul Estic, conducand Comitetul Național pentru Apărarea Păcii într-o perioadă în care Uniunea Sovietică dorea să portretizeze inamicii din Războiul rece ca instigatori de război și vinovați unici pentru proliferarea armelor nucleare.

Contribuțiile literare, dar și afinitatile sale politice, fac să i se acorde, în 1961, “Premiului Lenin pentru Pace”.

   In 1958 sufera un infarct care ii afecteaza vorbirea si il lasă aproape orb. Este ingrijit de o echipa de medici, condusa de Nicolae Gh. Lupu. Familia Sadoveanu se retrage in zona Neamtului, locuind intr-o vila aflata in apropierea Schitului Vovidenia si a localitatii Vanatori-Neamt. Este vizitat periodic de prieteni din literatură și politică, printre care și Alexandru Rosetti.

    Mihail Sadoveanu se stinge din viata pe data de 19 octombrie 1961 si a fost inmormantat pe 21 octombrie, la Cimitirul Bellu din București. Casa din apropierea Schitului Vovidenia este astazi un muzeu dedicat scriitorului. (sursa wikipedia)

  Pentru o mai buna informare, pentru cei care nu cunosc, acest om este, si va ramane deosebit pentru Romania. Cititi! Istoria nu este o fila de poveste!!!

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”