La multi ani! Carmen Topciu - mezzosoprana din Braila

        Carmen Adriana Topciu s-a nascut la 30 noiembrie 1981, in Braila este o mezzosoprana romana, solista a Operei Brasov.

       »Istoria ei incepe cu studiiele de canto la Liceul de Arta din Braila, avand ca indrumator pe prof. Mariana Iordache. Calitatile sale interpretative sunt remarcate inca din timpul liceului, cand, in anul 2000, mezzosoprana cucereste Marele Premiu la Concursul National de canto pentru elevii de liceu de la Braila (cunoscut si ca Darclée-ul mic). Dupa absolvirea liceului, urmeaza cursurile de canto la Academia de Muzica “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde studiaza canto sub indrumarea lectorilor universitari Ramona Eremia si Marius Budoiu. Ulterior urmeaza si absolva studiile de masterat in cadrul aceleiasi Academii de Muzică. In 2006 participa la “Cursurile de maiestrie” sustinute de Mariana Nicolesco la Braila.

      Cariera sa artistica: Debuteaza intr-un spectacol de opera in cadrul Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, in rolul “Cherubino”, din opera “Nunta lui Figaro” de Wolfgang Amadeus Mozart. Va urma o colaborare cu Opera din Cluj Napoca, pe scena careia debuteaza pe 2 iunie 2005, cu rolul principal din opera “Cenusareasa” de Gioacchino Rossini. Anul 2006 ii aduce al doilea rol pe scena operei clujene, “Rosina”, din spectacolul “Barbierul din Sevilia”, si o colaborare cu Opera Nationala din Bucuresti pentru realizarea unor concerte.

     Anul 2007 va fi unul incarcat pentru activitatea artistică a mezzosopranei. La începutul anului, pe 6 ianuarie, participa la concertul extraordinar al Orchestrei Simfonice din Palermo, dirijata de maestrul Onofrio Claudio Gallina, sub patronajul sopranei Mariana Nicolesco. Tot din acest an devine solista a Operei Brasov, pe scena careia debuteaza in rolul “Maddalena” din opera “Rigoletto” de Verdi. Incepand din acest an va deveni o prezenta constanta in viata muzicala a Brasovului, atat prin rolurile interpretate pe scena operei, cat si prin numeroasele participări la “Recitalul de la ora 5”, organizat la Muzeul “Casa Muresenilor”.

     In paralel, continua sa colaboreze si cu alte teatre de operă: “Opera Maghiară Cluj-Napoca”, pe scena careia interpreteaza rolul “Iulius Cezar” din opera Iulius Cezar in Egipt, de Haendel, si Opera Nationala din Timisoara, unde participa la realizarea unui concert. Participa la concerte de lieduri din creatia compozitorilor Mozart, Strauss, Mahler, de Falla, Respighi, Ravel, Chausson, Chabrier si din creatia compozitorilor de lied romani. De asemenea participa la realizarea spectacolului-concert dedicat reginelor donizettiene in cadrul festivalului “Darclée” în 2007, cu rolurile Giovana, din opera Anna Bolena, si Sara, din opera “Roberto Devereux”.

       Incheie anul cu rolul “La Poncia” din opera contemporana “Casa Bernardei Alba”, pe muzica lui Miguel Ortega, o coproductie romano-spaniola pe scena Operei Brașov, in luna decembrie 2007.

      In anul 2008 efectueaza un turneu in Franta (la Cannes si Niort) si in Belgia (la Antwerpen), cu spectacolul “Traviata” (in rolul Flora Bervoix), in colaborare cu Filarmonica Transilvania din Cluj-Napoca. In aprilie 2008 colaboreaza cu Filarmonica de Stat Oradea intr-o serie de concerte de arii si scene din opere. Sfarsitul anului ii aduce un nou rol pe scena Operei Brașov, in luna decembrie: “Marchiza de Berkenfield” din opera “Fiica regimentului de Donizetti”. Tot in decembrie colaboreaza cu Orchestra Medicilor Dr. „Ermil Nichifor” la realizarea unui concert festiv de Craciun si Anul Nou, pe scena Ateneului Roman din Bucuresti.”» (scrie wikipedia)

      Oameni de acest calibru, sa ne gandim doar la anii in care a exersat, fiind, cumva, cei fara copilarie, au trecut prin multe evenimente, dar au reusit. Trebuie sa le multumim si sa le urmam exemplul! 

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

Palatul Agriculturii din Braila - 1927

         Palatul Agriculturii din Braila este o constructie care dainuie de aproape 100 de ani. A rezistat cutremurelor, atat fizice cat si politice. Este o capodopera arhitectonica.

        "Scurta istorie: In 1888 s-a utilizat aici pentru prima data in tara betonul armat. In primul an al noului secol au fost introduse tramvaiul si becul electric. Se dezvolta puternic invatamantul si cultura, sistemul bancar, sustinute de comertul infloritor. In 1915 are loc la Braila intrunirea Ligii Nationale Culturale cu tema: "Cu niciun pret cu Austria!". Au participat: Vasile Lucaciu, Nicolae Filipescu, Barbu Ștefanescu Delavrancea si Octavian Goga.

       Dupa ocupatia din primul razboi mondial, se pune, în 1927, temelia “Palatului Agriculturii”, iar trei ani mai tarziu populatia asezarii a ajuns la 68.310 locuitori.

      

      In aceasta perioada la Braila se stabilea pretul cerealelor în Europa, la Bursa Agricola. Nicolae Iorga descrie Piata Traian, inima orasului in aceasta perioada: “Nici-un oraș din România n-are o astfel de piață, și ea-și află cu greu păreche chiar în centrele mai mici ale Apusului. În mijloc e un parc desăvârșit întreținut, care se desface la acest ceas de noapte, subt cerul mânios, în lumina felinarelor ce clipesc slab, ca o masă întunecată. Drumuri o străbat în toate sensurile, și o înconjură strade neobișnuit de largi, alcătuind un dreptunghi. Clădiri înalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli, Otelul Francez, formează zidurile care domină, pe când strade lungi își înfundă, în sus, în jos, în stânga, liniile de lumini; cafenelele, cofetăriile, tutungeriile, prăvăliile de stofe, de brânzeturi, de haine, de pălării, librăriile au încă vitrinele lor luminate: cumpărătorii și clienții sunt români, greci, italieni ba chiar olandezi din Rotterdam, care cer în franțuzește și englezește cărți poștale cu vederi din Brăila și lipesc pe ele, cu deosebită plăcere, mărci poștale cu chipul Regelui Carol.“

          Secvențe istorice

     O stire de ziar din anul 1893 care ne informează despre infiitntarea primului laborator de chimie pe langa o farmacie din Braila. "Laborator de chimie în Brăila. Dl. Nicolae Jaja, farmacist în Brăila, de origine din Ardeal, a instalat pe lângă farmacia sa un laborator de chimie sub conducerea dlui Iorgu Bogdan, care până acuma a fost șef de lucrări în laboratorul facultății de medicină din București și astfel în științele chimice are cele mai frumoase pregătiri". (rezumat wikipedia)

         Trebuie sa pretuim aceste valori, oameni care prin faptele lor au contribuit la dezvoltarea acestei asezari, in aceste vremuri de neliniste si haos politic. Aceste valori umane sunt inca de negasit astazi. Dar speram sa vina!

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

Anghel Saligny a infiintat prima societate nationala de navigatie maritima

         In 1913- s–a constituit prima societate nationala de navigatie maritima – "Romania" (presedinte Anghel Saligny), care incepe sa functioneze la 01.03.1914.

             Anghel I. Saligny s-a nascut la 19 aprilie 1854, in Serbanesti, judetul Galati – a decedat la 17 iunie 1925, in Bucuresti). Academician, inginer constructor, ministru si pedagog roman, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale in proiectarea si constructia podurilor si silozurilor cu structura metalica, respectiv de beton armat, unul dintre intemeietorii ingineriei romanesti.

        “Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergator mondial al stiintei constructiilor metalice si de beton armat, realizator de multiple inventii si solutii unice in proiectarea si construirea podurilor si a constructiilor industriale, pentru fundatia cheiurilor portuare si a docurilor, precum si a silozurilor de grau prin folosirea prefabricatelor de beton, toate in premiera mondiala. A proiectat liniile ferate Adjud - Targu Ocna, realizand primele poduri combinate - sosea si cale ferata din tara noastra (1881-1882). A proiectat si construit numeroase poduri metalice, inlocuindu-le pe cele necorespunzatoare, executate de firme straine, asa cum ar fi podul peste Siret, la Cosmesti, de 430 m lungime (1888). Sprijinindu-se pe inventii proprii, construieste, pentru prima oara in lume, silozuri din beton armat la Braila si Galati. Între 1884 - 1889 a lucrat la construcția docurilor și antrepozitelor de la Galați și Brăila, dand soluțti total originale, printre care: constructia fundatiilor pe straturi de fascine si piloti pentru cheiuri, a bazinelor de legatura cu Dunarea pentru silozuri si folosirea, pentru prima oara in lume, a betonului armat in constructia silozurilor.

          Pe baza unor inventii proprii, Anghel Saligny a construit, in premiera mondiala, silozurile din beton armat, de la Braila (1888) si Galati (1889), la numai doua decenii după ce francezul Joseph Monier (1823 - 1906) obtinuse, in 1867, primul brevet pentru elemente de constructii (grinzi, placi, stalpi) din beton armat, acest material putin studiat in acele timpuri. Silozurile proiectate si executate, sub directa indrumare a lui Anghel Saligny, puteau cuprinde peste 25.000 tone cereale (aveau 30m x 120 m la baza si peste 18 m inaltime). Peretii celulelor hexagonale ale silozurilor au fost realizati, tot in premiera mondiala, din piese fabricate la sol, sub forma de placi.

        Prefabricarea plăcilor la sol, colturile de rigidizare si de jonctiune, sudura barelor metalice si mecanizarea la montaj constituie alte prioritati pe plan mondial.

         In perioada 1884-1901, ca sef al Serviciului docuri, si din 1877, ca Sef al Serviciului lucrarilor noi din Directia Generala a Cailor Ferate Romane, solutioneaza problema inlocuirii podurilor de lemn cu poduri metalice, cu console fara culee, pe linia ferata Filiasi - Targu Jiu (1886).

        Lucrarea sa cea mai importantă este proiectarea in 1888 si constructia intre 1890-1895 a podului peste Dunare de la Cernavoda, care era, la acea vreme, cel mai lung din Europa si printre cele mai importante poduri metalice cu deschidere mare din lume. Proiectul elaborat de Saligny aducea doua mari inovatii in constructia de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului si folosirea otelului moale in locul fierului pudlat ca material de construcție pentru tabliere de poduri.

      Intre anii 1889 si 1909 a condus lucrarile de amenajare ale portului Constanta, introducand pentru prima oara in Romania pilotii si radierele din beton armat in constructiile portuare si proiectand silozurile de cereale si statia de petrol. Printre celelalte lucrari ale sale se numara linia de cale ferata Targu Jiu - Filiasi, tunelul de cale ferata din Valea Mostistei, portul Ramadan (Giurgiu), etc.” (rezumat wikipedia).

       Istoria ne demonstreaza ca oameni, precum Anghel Saligny, vor fi demni de urmat. Ei au crezut si au realizat. Si noi putem, trebuie sa crezi ca poti!

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

"Bazele cooperarii economice internaționale" – initiativa Romaniei

      26 noiembrie 1957: Adunarea Generala a ONU adopta in unanimitate rezolutia initiata de Romania, intitulata "Bazele cooperarii economice internaționale". 

       “Organizatia Natiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizatie internationala din lume. Fondata in 1945, dupa Al Doilea Razboi Mondial, are astazi 194 de state membre. Intemeierea ei a constat din semnarea, de catre membrii ei fondatori, a “Cartii Organizatiei Natiunilor Unite”. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondiala”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internaționala” si „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York.

       Consiliul de Securitate al ONU (CSNU) este unul din principalele organe ale Natiunilor Unite, insarcinat cu menținerea pacii si securitatii internationale. Rolul sau, descris in “Carta Natiunilor Unite”, include stabilirea de operatiuni de mentinere a pacii, instituirea de sanctiuni internationale, precum si autorizatia de actiuni militare. Rolul Consiliului de Securitate este exercitat prin intermediul rezolutiiilor Consiliului.

       Misiunea permanentă a Romaniei la ONU a fost infiintata la 23 martie 1956, data inmanarii scrisorilor de acreditare secretarului general al organizației.

       La 17 ianuarie 1946, Consiliul de Securitate a tinut prima sesiune la “Casa Bisericii”, Londra.” (scrie wikipedia).

      In prezent, Guvernul este autoritatea publica a puterii executive, care functioneaza pe baza votului de incredere acordat de Parlament si care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice. Numirea Guvernului se face de Presedintele Romaniei, pe baza votului de incredere acordat Guvernului de Parlament.

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

1715 = Inceput fanariot asupra Tarii Romanesti

        “Inceputul domniilor fanariote in Tara Romaneasca a fost prin instaurarea la domnie a lui Nicolae Mavrocordat. Domniile fanariote insemnau o prelungire a controlului exercitat de “Poarta” asupra Tarilor Romane, dar cu autonomie interna sporita.

        Fanarioții sau grecii fanarioți erau membri ai familiilor aristocratice grecești care locuiau in cartierul Fanari. Acesta era principalul cartier al grecilor din Constantinopol (Istanbul), unde se afla si sediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. Fanariotii dominau administratia Patriarhiei si interveneau deseori in alegerea inaltilor prelati, inclusiv a Patriarhului Ecumenic al Constantinopolului, care avea statutul de „Primul intre egali” in lumea episcopilor ortodocsi.

Dupa cucerirea Constantinopolului, cand sultanul Mahomed Cuceritorul i-a luat locul “de facto si de jure” imparatului bizantin, ca suveran al crestinilor imperiului cucerit. Sultanul a recunoscut Patriarhul Ecumenic ca lider national si religios (ethnarch) al grecilor si altor etnii care erau inclusi in Milletul ortodoxiei grecești.

       Intre 1711/1716 si 1821, unii dintre fanarioti au fost numiti domnitori (voievozi) ai Tarilor Romane Moldova si Tara Romaneasca, de obicei ca o promovare pentru functionarii dragomani. Aceasta perioada este cunoscuta in istoria Romaniei ca epoca fanariota.

In timpul domniilor avute, a cautat sa imbunatateasca starea supusilor. A fost domnul care a suprimat iobagia in Tarile romane: mai intai rumania in Tara Romaneasca (1746), apoi vecinia in Moldova (1749).

      S-a ingrijit si de cele cateva scoli existente, de cultura preotilor, carora le cerea sa stie carte romaneasca. A pus sa se tipareasca si carti bisericesti in romaneste.

In 1769, in timpul ultimei domnii (in Moldova), pe cand Rusia se afla in razboi cu Poarta Otomana, Constantin Mavrocordat cade prizonier si este ucis de un soldat rus.

Totusi,a fost inmormantat cu onorurile cuvenite unui domn.” (rezumat wikipedia).

         Din aceste scrieri, istoria face inca odata dovada faptelor unor oameni care au dorit binele unei natiuni. Acum, manualele de istorie nu scriu de asa ceva, copii invata doar despre telefoane mobile, pacat istoria unei generatii, unei natiuni, trebuie pastrata si data urmasilor.

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

“Originea speciilor” – publicatie contoversata

          In 1859 a fost publicata cartea "Originea speciilor" controversata lucrare a naturalistului englez Charles Robert Darwin (1809-1882). Charles Darwin, Este celebru naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți, fondatorul teoriei referitoare la evoluția speciilor (teoria evoluționista). A observat ca toate speciile de forme de viata au evoluat de-a lungul timpului din anumiți stramosi comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit „selectie naturala”, toate acestea fiind publicate in cea mai celebra scriere a sa, „Originea speciilor”, (1859).

      Teoria evoluționista a fost recunoscuta de catre comunitatea stiintifica si publicul larg inca din timpul vietii sale, in timp ce teoria selectiei naturale a fost considerata ca prim argument al procesului evolutiei abia prin anii 1930' iar acum constituie baza evolutionismului sintetic.

      Interesul lui Darwin pentru stiințele naturale s-a dezvoltat in perioada studiilor de medicina (neterminate) la Universitatea din Edinburgh si de teologie la Universitatea Cambridge. Multe din observatiile si datele pe care se bazeaza ipoteza sa, provin din timpul calatoriei pe mare, cu nava „Beagle”, in urma carora devine consacrat ca geolog, aducand de asemenea argumente pentru teoria uniformitarista a lui Charles Lyell. Prin publicarea lucrării „Călătorie pe Beagle”, Darwin devine un autor foarte popular. Observand minutios distribuția geografica a formelor salbatice de viata si colectand foarte multe fosile, elaboreaza in 1838 celebra sa teorie a selecției naturale.

       Desi a discutat cu mai multi naturalisti, lui Darwin i-a trebuit o buna perioada de timp pentru a-si continua observatiile in cadrul carora domeniul geologiei ocupa un loc important.

      Materialist si dialectician spontan, teoriile sale exprimă materialitatea lumii vii si sustin originea animala a omului ("Originea omului si selectia sexuala", 1871). Conceptia sa evoluțtonista (darvinismul) aflata in contradictie cu teoria fixista, creationista, a avut o mare influenta asupra filozofiei cunoasterii. Teoriile lui Darwin stau la baza biologiei moderne, ca o explicatie a biodiversitatii. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

Timpuri stravechi in Braila – cartier Chercea

  

     Nedelcu Panait Chercea s-a nascut la 7 iulie 1857 in orasul Braila si a fost un inginer, întreprinzător si filantrop roman, unul din cei mai importanti industrialisti ai Brailei. A fost fiul lui Chercea Panait si al Ilincai. In 1883 s-a casatorit cu Ana Cioroiu, fiica lui Radu Cioroiu si Alexandrei (Sanda).

         “Sunt cuvinte scrijelite în piatra in vremuri pentru unii tulburi, pentru alții de mare insemnatate pentru Braila; sunt, de fapt, testamentul lasat de Nedelcu P. Chercea brailenilor pe care i-a iubit si i-a cinstit mai presus de sine.”

        In anii 1918-1919, începe să schimbe fața satului Vatra Veche, (unde a vazut lumina zilei, care, peste ani, se va numi cartierul Nedelcu P. Chercea), construind, timp de noua ani, mai multe cladiri de interes general (scoala, biserica, primarie, dispensar).

In 1922, a ridicat clopotnita bisericii Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil din centrul Brailei.

În 1924 a donat Comunitatii Israelite din Braila un corp de cladiri pe strada Regala, pe care l-a transformat în dispensar.

        In anul 1928 se termina constructia Bisericii “Sfantul Mina”, familia Chercea daruind sfantului lacas două clopote: unul de 1000 kg si altul de 800 kg.

Tot in anul 1928 este inaugurata “Scoala de baieti si fete din Vatra Veche”, construita din banii sotilor Nedelcu P. Chercea si Ana P. Chercea.

Casa Nedelcu P. Chercea, construita in 1897

     Continuand opera de binefacere inceputa, sotii Chercea au mai construit o gradinita si un dispensar, toate aflate in apropierea scolii mai sus amintite. Mai tarziu, in anul 1938, marele filantrop si sotia sa construiesc o casa parohiala si o primarie in “Vatra Veche”, cladiri care vor deveni, in timpul “dictaturii proletariatului”, Caminul Cultural din cartier. Tot prin grija celor doi, Liceul de fete din Braila (actualul Colegiu National "Gh. Munteanu-Murgoci”) si Scoala primara din Ghecet (judetul Tulcea) sunt dotate cu mobilier si cu necesarul de material didactic din acea perioada.

Nu in ultimul rand, trebuie sa amintim de casa Nedelcu P. Chercea (construita in 1897 si aflata in strada 1 decembrie 1918 nr. 52), edificiu aflat pe lista monumentelor istorice din orasul Braila si care, de curand, a fost renovat, reprimind măcar o parte din stralucirea de altadata.

          In 1934, marele industrias si filantrop a intocmit un Act de donatie prin care lasa brailenilor primaria din comuna Nedelcu P. Chercea, dispensarul, “Scoala de baieti si fete” si Gradinita de copii.

Nedelcu P. Chercea a ctitorit si biserica Manastirii Vladimiresti din judetul Galati, infiintata de Maica Veronica, lacas sfant in care a fost inmormantat. In anii '50, comunistii i-au batjocorit mormantul si au desfiintat manastirea, arestand mare parte din cele 330 de calugarițe fecioare. Atunci, parintele Ioan Fratila a exhumat ramasitele marelui filantrop si le-a asezat in cripta construita de el insusi, la subsolul bisericii „Sf. Mina", unde se afla si astazi.

         In 1936 a ridicat un monument in memoria eroilor care au cazut pe campurile de lupta in Primul Razboi Mondial, pentru intregirea neamului, Obeliscul din cartierul Chercea are gravat urmatorul mesaj: „Ridicat din comuna Nedelcu P. Chercea cazuți in razboiul pentru întregirea neamului 1916 – 1919. Acest monument s-a ridicat cu ajutorul lui Dumneazeu, de mine Nedelcu P. Chercea, in anul 1936, sub domniea Majestatii Sale Regele Carol I”.
       Aceasta familie reprezinta un model pentru cai care, astazi, fiind foarte bogati, nu mai tin la ceilalti concetateni. Pacat, acesti oameni bogati nu stiu decat sa aduca bunastare doar familiei lor! De restul lumii nu ii intereseaza!

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

Timpuri stravechi in Braila – multe bresle

     

        Istoricii au studiat si au gasit izvoare narative, cronici, relatari ale unor calatori, descrieri de tinut, asezari, obiceiuri, etc. «Trebuiesc amintite cele doua cronici: Letopisetul Cantacuzinesc si Cronica Balenilor. In primul izvor, Braila este pomenita in legatura cu insasi intemeierea Tarii Romanești prin descalecat: „Iar noroadele ce pogorase cu dansul (cu Radu Voda), unii s-au dat pre supt podgorie ajungand pana in apa Siretului si pana la Braila; iar altii s-au intins in jos, peste tot locul, de au facut orașa si sate pana in marginea Dunarii si pana in Olt ”».

       Cronica Balenilor, desi foloseste vechiul letopiset scris in vremea lui Matei Basarab, utilizat si de Cantacuzino, aminteste doar ca domnul intemeietor „Radu Vodă... au inceput a-si tocmi si a-si indrepta tara cu judete, cu judecatori..., latindu-se pana la Dunare si pana la Siret... ”.

Izvoare exterioare Tarii Romanesti, “Letopisetul anonim al Moldovei”, “Cronica Moldo-germana”, “Letopisetele de la Putna (numarul 1 si numarul 2)” ne dau una si aceeasi stire, si anume aceea de a ardere a Brailei de catre Stefan cel Mare (1457 - 1504) la 27 februarie 1470, marti in saptamana branzei.

        In izvoarele narative externe, Braila este amintita relativ tarziu, adica in secolul al XIV-lea.

      Populatia de pe aria Brailei, atestata arheologic, inca din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvolta, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populatiei autohtone pe locul Brailei in secolele V-XII . In aceasta perioada populatia se regaseste in regiunea intermediara dintre Chiscani si Baldovinesti, adica pe locul Brailei si Brailitei. Numarul locuitorilor din aceasta regiune creste o data cu bunastarea lor. Facand comert activ cu pestele prins in balta vecina, vanzandu-l bizantinilor in schimbul perperilor de aur, trimitandu-l cu carele, atat in Muntenia si in Moldova, cat si mai departe, pana in Polonia, acesti locuitori dispun de venituri din ce în ce mai mari, iar numărul lor sporeste prin cei ce vin sa se aseze aici atrasi de castig. Vechiul sat pescaresc se transforma in targ, in asezare de caracter urban. La aceasta transformare a contribuit in mare masura portul, fapul ca sosesc aici corabii, aducand produse si marfuri straine, pe care le vand autohtonilor, cumparand produsele locului.

     Judecand dupa felul cum este mentionata Braila in secolul al XIV-lea, in timpul domniei lui Vlaicu Voda, consideram ca transformarea avusese loc cu mult înainte. (scrie wikipedia)

      In prezent, cei care locuiesc in acest oras, si care cunosc aceasta istorie sunt mandri! Trebuie sa facem mai mult pentru acest oras. Trebuie sa fie cunoscut, asta trebuie sa ne aminteasca de trecut, dar trebuie sa ne aminteasca ca si viitorul conteaza!

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

Arthur Garguromin Verona pictor brailean cu mare contributie in artele vizuale

 

       Arthur Garguromin Verona (nume la naștere Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona), s-a nascut in 1867 la Braila si a fost un pictor roman de origine aromana. A facut studii militare in cadrul Academiei Militare Tereziene de la Wiener Neustadt pe care a absolvit-o in anul 1891, devenind ofiter in Armata Comuna. Datorita vocatiei sale artistice manifestate inca din copilarie si-a continuat studiile, de aceasta data in domeniu artelor plastice, incepand din anul 1895 la Academia de Arte Frumoase din München ca elev al lui Fritz von Uhde. Acolo s-a dedicat exclusiv picturii si a intrat sub influenta miscarii seccesioniste.

Arthur Garguromin Verona s-a afirmat ca pictor in Romania incepand cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, în momentul in care realizarile lui Nicolae Grigorescu au inceput sa se impună in pictura romaneasca.

        Absolvent al marilor Academii de la München si din Paris, el s-a dovedit a fi un bun cunoscator al artelor occidentale. A fost un mare admirator al Renasterii si a fost atras prin educatie si structura de pictura clasica. Pictorul a fost de asemenea atras si de farmecul operei lui Grigorescu, dar s-a straduit pe parcursul celor cincizeci de ani de activitate sa gaseasca o formula care sa impace viziunea academica a unor mari compozitii pe care le-a facut cu spontaneitatea de care a dat dovada pictura de plein-air.

       A retinut de altfel, tematica grigoresciana, dar nu a putut renunta niciodata la apetenta sa spre compozitia de atelier. El a fost considerat la un moment dat ca fiind un continuator al operei lui Nicolae Grigorescu, dar opera sa apare astazi intr-o imagine eclectica revendicata de catre istoria picturii romaneșsi, datorita modului entuziast si plin de constiinciozitate cu care s-a manifestat Arthur Verona ca organizator si ca dascal.

       Verona nu a renuntat nici la forma nici la linie si a fost incapabil sa picteze altceva decat ceea ce a vazut, astfel el nu si-a putut insusi o reteta anume. Ca urmare, chiar daca in lucrarile pe care le-a realizat se poate vedea o puternica influenta impresionista prin stralucirea luminii redate, prin cromatica desfasurata sau prin folosirea tuturor elementelor derivate din avantajele picturii de plein-air pe care a agreat-o cu predilectie, el nu a ramas istoriei ca un impresionist.

        Celebre au ramas lucrarile in frescă pe care le-a realizat la Palatul Regal (Apoteoză), la Palatul lui Gheorghe Cantacuzino, la Palatul lui Ioan Kalinderu, la Capela Cimitirului Bellu, la Capela Castelului Bran, la Turnul lui Tepes si picturile monumentale “Valea Oltului” de la Ministerul Lucrarilor Publice din Bucuresti (frescă) si Cosasii (pe panza) aflat la Muzeul de Arta din Botosani. Ca un demn urmas al lui Nicolae Grigorescu, tematica idilic rurala a ramas istoriei prin picturile “În codrii Herței”, “Intre nalbe”, “Floarea soarelui”, “Petrecere campeneasca”, “Culesul merelor”, “Fete in Bucovina”, “Doua fete”, “Spartul horei”, “Painea cea de toate zilele”, “Taran pranzind”, “La vatra”, “Seceratori”, “Ciobanas”, “Drum de tara”, “Fii padurii”, “Nunta in Moldova”, “La iarba verde”, “Zi de sarbatoare”, “Ursarii” si o serie lunga de peisaje din Bucovina intitulate “Toamna” sau “Hore”. In pictura religioasa a executat in plus fata de cele enumerate, pictura murală din Capela de la Olmutz si de la Biserica Preany Kattor din Iugoslavia. In pictura de sevalet a ramas din creatia sa “Isus si samariteana”, “Isus potolind valurile”, “Sfantul Gheorghe”. Din tematica istorică pot fi enumerate “Judecata boierilor inainte de moartea lui Stefan cel Mare”, “Portretul lui Mihai Viteazul” si studii pentru portretele lui Bogdan I, Carol I si Neagoe Basarab. (scrie wikipedia).

 

         Una dintre cele mai pretioase capodopere realizate la Braila este “La pescuit pe Balta Brailei”, ulei pe lemn. Ca profesor, el a tinut cursuri la Academia libera de pictura, si multi din pictorii care conteaza astazi in arta romaneasca, se pot numara cu mandrie printre elevii lui. Verona a publicat si o carte despre tehnica picturii, un adevarat indreptar pentru tineretul artistic.

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

Teatru permanent la Braila din 1851

       Teatrul „Maria Filotti,” cunoscut si sub numele vechi ca Teatrul “Rally”, este o institutie de cultura inaugurata la 1864 in Braila. Istoria sa incepe mult mai devreme.

       Datand din jurul anilor 1840, cladirea initiala, proprietatea lui Ianache Rally, un armator grec, a avut destinatia de han. Dupa ce a ars in incendiul din 1859, reconstruita, va cunoaște numeroase transformări. Finalizarea constructiei si inaugurarea Teatrului “Rally” a avut loc in 1864. Adelina Patti (soprană de origine spaniola, considerata de unii drept cea mai mare cantareata de muzica de opera din a doua jumatate a secolului al XIX-lea) sustine in sala “Rally” sase reprezentatii succesive in 1867. Cecilia Ștefanescu-Goanga, nepoata lui Ianache Rally si mama renumitului bariton Petre Ștefanescu Goanga, concerteaza aici cu frecventa.

       Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, personalitati de prestigiu ale artei europene, printre care Bianca Bianchini, Sarah Bernhardt, Ernesto Rossi, Saliapin si George Enescu au oferit reprezentatii memorabile publicului brailean la Teatrul “Rally”. A fost de asemenea o perioada bogata in reprezentatii teatrale, sustinute de trupele de teatru ale lui Costache Halepliu, Mihail Pascaly, Fani Tardini, Costache si Iorgu Caragiale, Theodor Theodorini, Alexandru Davilla, Aristizza Romanescu, Matei Millo, Constantin Tanase.

        Dupa spectacolul dat in onoarea Maiestatii Sale, Domnul Carol, din 1878 va purta si denumirea de Teatrul Regal. Hariclea Darclée debuteaza aici in 1881. Mai tarziu, proprietarii George Rally si Demosthene Rally, decid sa modifice cladirea, se pare, imprumutand bani, cu ipoteca pe cladire, de la Dumitru Ionescu (afacerist de succes, consilier, presedinte al consiliului judetean, deputat, senator, primar al Brailei in perioada 1906-1910 - unul dintre cei mai mari filantropi ai orasului, alaturi de Nedelcu si Ana P. Chercea). Lucrarile s-au finalizat in 1895 si pe data de 11 decembrie s-a facut inaugurarea. George si Demosthene Rally nu au putut insa restitui imprumutul astfel incat pe 22 februarie 1900 proprietar devine Dumitru Ionescu. In cladire, pe langa teatru, au mai functionat in acea vreme hotelul “Princiar”, clubul “Regal”, localul “Monopol”, cafeneaua “Ciolacu-Crisan”, floraria “Wiscocil”, frizeria “Figaro”, tipografia “Ethnos-Leonidas Kostomiris”, “Bertrand” – blanarii si palarii, libraria “Cartea Rusa” (mai tarziu „Libraria Noastra”). Scrie wikipedia.

         Dumitru Ionescu cedeaza prin testament cladirea catre primarie si dupa moartea sa, 19 mai 1919, devine Teatrul Comunal. Testamentul datat noiembrie 1910 se incheie cu urmatoarele cuvinte: „Celor ce se vor folosi de ajutorul ce le las prin acest legat, le recomand din inima iubire de dreptate si adevar si mai presus aplicatiunea la munca neintrerupta si cinstita, ca numai in aceasta eu am gasit mai multa multumire in viata mea. Mila catre cei nenorociti si suferinzi si dragoste desavarsita catre religie si neam."

     

      Din 1954 teatrul ia denumirea de Teatrul de Stat Braila, iar în 1969 teatrul primeste numele actritei Maria Filotti, care a debutat pe scena sa in 1905 in rolul Giocondei. Declarata monument istoric, cladirea este inclusă în albumul UNESCO. 

       De-a lungul timpului spectatorii au vizionat spectacole in care au interpretat artisti de mare valoare, ceea ce se intampla si acum. Merita sa urmariti un spectacol la acest teatru!

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

15 noiembrie 1987 – Manifestatii
 

 impotriva comunismului

       1987: La Brasov au avut loc manifestatiile spontane ale muncitorilor de la uzinele "Roman" impotriva regimului ceausist, manifestatii la care s-a alaturat o mare parte din populatia orasului. Semintele revolutiei romane din 1989 au fost plantate inca spre sfarsitul anului 1986, pe masura ce muncitorii romani au inceput sa se mobilizeze impotriva politicilor economice ale liderului comunist Nicolae Ceausescu. Conflicte de munca spontane, dar limitate ca intensitate, au avut loc in centre industriale majore precum Cluj-Napoca (noiembrie 1986) si platforma Nicolina din Iasi (februarie 1987), culminand printr-o greva masiva in Brasov.

       Primele proteste au început practic pe 14 noiembrie 1987, la Sectia 440 „Matrite” a intreprinderii de autocamioane Steagul Rosu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumatate din bani. Pe fluturasii de salariu, in dreptul rubricii „Retineri” era scris cuvantul „social”. Fara sa fie organizati dinainte, muncitorii au decis sa nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au incercat sa obtina raspunsuri de la conducerea intreprinderii, insa seful de sectie din acea noapte i-a tratat cu dispret si a anuntat conducerea administrativa despre intreruperea lucrului abia la ora 5 dimineata. La ora 7.00 au sosit si muncitorii din schimbul I, asa ca starea de agitatie si protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar in jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunati la portile acesteia. In jurul orei 11.00 ei au luat hotararea sa mearga la sediul Comitetului Judetean al PCR, ca sa se faca ascultati. La iesirea din intreprindere, majoritatea protestatarilor ezita si se retrag, iar coloana care porneste spre Consiliul Judetean al P.C.R. este alcatuita doar din circa 400 de oameni.

      Initial demonstrantii au scandat revendicari sociale: „Vrem mancare si caldura!”, „Vrem banii nostri!”, „Vrem mancare la copii!”, „Vrem lumina si caldura!” si „Vrem paine fara cartela!”. In dreptul Spitalului Judetean, ei au cantat imnul revoluțtei de la 1848, „Desteapta-te, romane!”. Ajungand in centrul orasului, coloanei de manifestanti i s-au alaturat mii de muncitori de la fabrica “Tractorul Brasov”, fabrica “Hidromecanica”, elevi, studenți si alti locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat intr-unul politic, iar oamenii au sustinut ulterior ca ar fi scandat sloganuri precum „Jos Ceausescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”. Deja în timpul marsului, printre manifestanti s-au infiltrat membri ai Securitatii deghizati in muncitori, rolul lor fiind acela de a observa si de a retine figuri. Altii au ramas pe margine in ipostaza de spectatori, fotografiind sau chiar filmand. 

     Masurile draconice luate de Ceausescu implicau reducerea consumului energetic si alimentar, precum si scaderea veniturilor lucratorilor, conducand spre ceea ce politologul Vladimir Tismaneanu numea „nemulțumire generalizată” si facand ca Romania sa devina „cea mai vulnerabilă tara din Blocul Estic la o revoluție”. Desi Romania va fi ultima tara din Europa de Est care se va scutura de regimul comunist, prin Revolutia din 1989, aceasta a avut drept una din cauze volatilitatea sociala si economica a tarii de la sfarsitul anilor '80. Revolta de la Brașov reflecta aceasta instabilitate; mai mult, a fost una din primele revolte pe scara larga impotriva regimului ceausist. (scrie wikipedia)

      Dupa aceasta perioada de tulburari sociale si politice, noi, ca popor, inca mai speram la o viata mai buna, la un guvern care sa fie alaturi de populatie si sa ofere certitudinea ca atunci cand muncesti ai asigarate atat pensia cat si asigurarile medicale de care fiecare are atata nevoie.

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

Brăila, orașul cu cele mai frumoase femei, atestată in anul 1234

printr-o scrisoare papală !

               BRĂILA, este un oraș multisecular, atestat printr-o scrisoare PAPALĂ în 1234, aflat în Muntenia.

            Muntenia este o regiune istorica din sudul Romaniei, parte componentă a Tarii Romanesti. Limitele sale sunt: la nord muntii Carpati (care o delimiteaza de Transilvania), la vest râul Olt (care o delimitează de Oltenia), la sud si est fluviul Dunărea (care o delimiteaza de Bulgaria si Dobrogea), iar la nord-est râurile Milcov, Putna si Siret (dincolo de care se afla Moldova).

            Are in componenta actualele judete : Arges, Braila, Buzau, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Ilfov, Prahova, Teleorman (fara comuna Islaz), Municipiul Bucuresti.

              Braila este o veche asezare pe malul stang al Dunarii, aparand cu numele "Drinago" intr-o veche descriere geografică si de calatorii spaniola, "Libro del conoscimiento" (1350), dar si pe cateva harti catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 si Angelino Dulcert, 1339). Este menționat ca Brayla in 1368 intr-un privilegiu de transport si comert acordat negutatorilor brasoveni. Orasul a fost ocupat de turci in 1538-1540, fiind (raia sau kaza) de la 1554 pana la sfarsitul razboiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioada in care este numit Ibrail. In secolul al XV-lea numele Brailei este amintit sub forma Breil, intr-o mentiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maxima inflorire o are la începutul secolului XX, cand este un important port de intrare-iesire a marfurilor din Romania. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici si medii.
        Orașul lui Terente, este considerat și acum, ORAȘUL CU CELE MAI FRUMOASE FEMEI. Au încercat mulți să contrazică această opinie, dar atunci când au vizitat orașul, s-au îndrăgostit!

Perioada antica

       Privilegiul comercial pentru brasoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atesta Braila ca asezare importanta a Tarii Romanesti. In 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Braila ca fiind "orasul dacilor, in care fac un comert mai mare decat in toate orasele tarii".

      Referitor la izvoarele narative, anale, cronici, relatari ale unor calatori, descrieri de tinut, asezari, obiceiuri, etc. trebuiesc amintite cele două cronici: “Letopisetul Cantacuzinesc” si “Cronica Balenilor”. In primul izvor, Braila este pomenita in legatura cu insasi intemeierea Tării Romanesti prin descalecat: „Iar noroadele ce pogorase cu dansul (cu Radu Voda), unii s-au dat pre supt podgorie ajungand pana in apa Siretului si pana la Braila; iar altii s-au intins in jos, peste tot locul, de au făcut orasa si sate pana in marginea Dunarii si pana in Olt ”. “Cronica Balenilor”, desi foloseste vechiul letopiset scris in vremea lui Matei Basarab, utilizat si de Cantacuzino, aminteste doar ca domnul intemeietor „Radu Voda... au inceput a-si tocmi si a-si indrepta țara cu judete, cu judecatori..., latindu-se pana la Dunare si pana la Siret... ”. (scrie wikipedia).

     Noi cei care traim in acest oras traim un sentiment de mandrie, suntem urmasi ai celor care au luptat pentru independenta, pentru libertatea si siguranta familiilor. 

  https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

”FENOMENUL” ȘTEFAN ȘERBAN - Nu plec din țară...

   

        "Fenomenul" Ștefan Șerban, cunoscutul pictor brăilean, care a expus în multe țări din Europa dar și în Japonia, este deseori invitat să participe la simpozioane cu și despre pictură. La acestea participă pictori de pe tot continentul, membri ai asociațiilor de artiști plastici din țările lor și să zicem tot adevărul sunt finanțate cu fonduri europene.

      Cu toate acestea artistul plastic refuză deseori, aceste invitații. Explicatia vine chiar de la maestru. Zilele trecute, la o șuietă într-o cafenea unde se adună pictori, acesta îmi mărturisea: ”Nu plec din țară, din respect pentru ELEVII mei. Am trei școli unde predau și nu vreau să las copii singuri. Dacă aș răspunde la toate invitațiile pe care l-e primesc, aș fi peste șase luni plecat în străinătate. La ultimele două simpozioane, cel de la Paris și cel de la Roma, am fost nevoit să renunț. Am în fiecare dintre cele trei școli, trei - patru studenți foarte talentați și ar fi păcat să-i las fără suportul meu, deoarece știu că aceștia vor ajunge departe în artele plastice”.

Într-un moment de sinceritate acesta mi-a spus că este onorat și mândru că o localitate unde a fost profesor, dorește să-l invite a deveni "Cetătean de Onoare".

     Este însă devreme a vă dezvălui acest mic secret al pictorului brăilean.

     Studenții "fenomenului" Șerban Ștefan, membru al Uniiunii Artiștilor Plastici din România, au de ce să fie mândri de profesorul care, prin dragostea sa pentru pictura, ii îndrumă, prin profesionalism, sa urmeze primii pași în tainele picturii de calitate.

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

CELE MAI FRUMOASE AVENTURI POLITISTE – AGATHA CHRISTIE

(127 ani de la nastere)

           Agatha Mary Clarissa, Lady Mallowan, cunoscuta in general ca Agatha Christie, a fost o scriitoare engleza de romane, povestiri scurte si piese de teatru politiste.

          A scris si romane de dragoste sub pseudonimul Mary Westmacott, dar acestea sunt mai putin cunoscute, nebucurandu-se de acelasi succes la public.

Operele sale, in principal cele ce au ca personaje principale pe “Hercule Poirot” sau “Miss Jane Marple”, au facut ca Agatha Christie sa fie numita “Regina Crimei”, ea fiind considerata ca unul dintre cei mai importanti si inovativi autori ai genului.

         Nascuta la Torquay, comitatul Devon, in Marea Britanie, la 15 septembrie 1890 a decedat la 12 ianuarie 1976. Parintii ei au fost Frederick Alvah Miller, un broker american bogat, si Clarissa Margaret Boehmer, fiica unui capitan din armata britanica. Cu toate ca era indreptatita, Christie nu a cerut niciodata cetatenia americana. A avut o sora, Margaret Frary Miller, (Madge), cu 11 ani mai mare, si un frate Louis Montant Miller (Monty). Tatal ei a murit cand Agatha avea doar 11 ani. A primit educatie acasa, sub indrumarea mamei sale, aceasta incurajand-o sa scrie de la o varsta frageda. De la varsta de 16 ani a urmat școala Doamnei Dryden din Paris, unde a studiat cantoul și pianul.

          Prima casatorie a avut loc in 1914, cu colonelul Archibald Christie, un aviator din Royal Flying Corps. Impreună au avut o fiica, Rosalind Hicks, nascută in 1919. In timpul Primului razboi mondial lucreaza la un spital, apoi intr-o farmacie, lucru ce ii va influenta cariera: numeroase crime din cartile sale se fac prin otravire. Casatoria a fost nefericita, incheindu-se cu un divort in 1928, la doi ani dupa ce Agatha a descoperit ca sotul sau o insela. In aceasta perioada (1920) a publicat primul sau roman, “Misterioasa Afacere de la Styles”.

       In 1930, Agatha se casatorește cu arheologul Max Mallowan, cu 14 ani mai tanar. Casatoria a fost una fericită in primii ani si a rezistat, in ciuda numeroaselor aventuri ale sotului din ultimii ani ai vietii Agathei.

        Agatha Christie a calatorit mult impreună cu sotul ei, numeroase destinatii din Orientul Mijlociu servindu-i drept decor in unele romane. “Crima din Orient Express”, unul dintre cele mai cunoscute romane ale sale, a fost scrisa la Hotelul Pera Palace din Istambul, camera sa fiind apoi pastrata ca un memorial dedicat scriitoarei. De asemenea, actiunea din “Moarte pe Nil” este situata in Egipt, iar actiunea din “Crima din Mesopotamia” este situata in Iraq. Actiunea din alte romane se desfasoara in Devon, regiunea natala a autoarei.

        Agatha Christie a murit la 12 ianuarie 1976, la varsta de 85 ani, din cauze naturale, la resedinta Winterbrook de lângă Wallingford, in Oxfordshire. Este inmormantata in cimitirul bisericii St. Marydin Cholsey. (scrie wikipedia).

      Aceasta scriitoare a inspirat multi scriitori, regizori, ca atare sunt ecranizate, din romanele scrise, o multime de filme, seriale, emisiuni etc. O femeie care trebuie respectata pentru viziunea ei, si nu este singura. 

  https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”

Mihai Manicatide – fondator al scolii romanesti de pediatrie

       In 1867 s-a nascut Mihai Manicatide, medic, unul dintre fondatorii scolii romanesti de pediatrie. “Mic la stat, dar cu suflet şi pricepere mare, Mihai Manicatide reprezintă o borna in medicina si pediatria romaneasca. Si-a format inca din tinerete o privire complexa asupra campului medicinii, lucrand alaturi de Victor Babes la Bucuresti si de pediatrii Jacques-Joseph Grancher, Victor Henri Hutinel, Antoine Bernard-Jean Marfan in Paris, Johann Otto Leonhard Heubner ori Adalbert Czerny in Germania.

     In tineretea sa a participat, in Germania, la examinarea unui pacient, alaturi de colegi şi a efectuat o autopsie unui cadavru (acolo si-a dat seama ca poate ajuta mult mai mult copiii, n.a.).

      Calitatile sale si experienta occidentala i-au ingaduit sa produca schimbarea de care era nevoie în clinica infantila. Presa relata fiecare miscare a sa: publicistica, sociala, antreprenoriala sau medicala. Scria pentru „Viata Romaneasca“, sustinea conferintele, avea contact direct cu pacientii, in mediul lor, frecventa congresele stiintifice internationale si propunea subiecte noi de cercetare. A fost distins cu premiul Academiei Romane pentru studiile intreprinse in domeniul bolilor infectioase, iar forurile stiintifice internationale l-au elogiat pe masura. Prin demersurile sale, a sustinut necesitatea construirii unei noi cladiri pentru clinica infantila din Iasi, care sa cuprinda „pe langa un pavilion mai mare pentru boalele comune, pavilioane mai mici, separate pentru fiecare din boalele contagioase mai frecvente: scarlatina, difteria, morbilli“. Din anul 1920 s-a transferat la Bucuresti, unde si-a continuat activitatea, cu acelasi elan.

     Pentru opera sa educativa, stiintifica si sociala, istoria medicinii romanesti il situeaza printre creatori, iar pentru bunatatea si daruirea sa intru ingrijirea si salvarea vietii atator copii, medicii acestei tari trebuie sa-l aiba ca model”., scrie site-ul Viata Medicala.

Mihail Manicatide nascut la 7 noiembrie 1867, in Giurgiu a decedat la 17 februarie 1954, la București. A fost profesor la Facultatile de Medicina din Iasi si Bucuresti. Este autorul a doua tratate de medicina infantila aparute în mai multe editii. In 1919 Mihail Manicatide a facut parte din comisia universitara care a selectionat corpul didactic al nou infiintatei Universitati din Cluj. A fost unul din elevii lui Victor Babes, realizand cercetari in domeniul meningitei cerebrospinale la copii si al seroterapiei tusei convulsive.

      Pediatria este o specialitate medicala care se ocupa cu studiul si tratarea bolilor intalnite la copii. Tratamentul acestor boli este diferit fata de cel al adultilor. (sursa wikipedia).

     Medicii au la indemana aceste lucrari si au invatat din aceste studii efectuate de acest om extraordinar. Se bazeaza pe aceste studii. Sa avem incredere in viitor, trecutul ne ajuta!

https://rural-braila.blogspot.com/”ca-pub-2475053416604585”