GEORGE
COSBUC (151 de ani de la nastere)
La
data 20 septembrie 1866, in satul Hordou, judetul Bistrita-Nasaud,
s-a nascut poetul si traducatorul George Cosbuc, azi comuna Cosbuc. A
fost de membru titular al
Academiei Române din 1916 (m. 1918). Poezia sa aparține
patrimoniului cultural național si,
desi
este considerat un poet care a scris poezii pentru
partidul comunist, creatia
sa il
recomanda
drept un autor clasic al literaturii romane.
Un
om cu un gust literar desavarsit
si
un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele scolare nici in
ziua de azi (desi se intampla). A
scos în evidență partea sufletului taranului roman.
A
colaborat cu I.L. Caragiale si Ion Slavici. A publicat in mai multe
reviste: “Scoala practica”, “Muza Someseana”, “Familia”,
“Tribuna”,
“Convorbiri literare”.
Poezia
“Nunta Zamfirei”, citita de poet, in data de 4 februarie 1890, in
cercul literar “Junimea”, a avut numai cuvinte de
lauda din partea criticului Titu Maiorescu. Este cea mai cunoscuta pana cand a publicat o alta pozie “Noi
vrem pamant”
(1894).
Mai
amintesc unele dintre poezii: “Iarna pe ulita”, “Vestitorii
primaverii”, “Toamna”, “Pasa Hasan”, “Povestea gastelor”,
etc.
Dar
acum va redau cateva strofe din “Noi vrem pamant”:
Flamand
si gol, far-adapost,
Mi-ai
pus pe umeri cat ai vrut,
Si
m-ai scuipat si m-ai batut
Si
caine eu ti-am fost!
Ciocoi
pribeag, adus de vant,
De
ai cu iadul legamant
Sa-ti
fim toti caini, loveste-n noi!
Rabdam
poveri, rabdam nevoi
Si
ham de cai, si jug de boi
Dar
vrem pamant!
O
coaja de malai de ieri
De-o
vezi la noi tu ne-o apuci.
Baietii
tu-n razboi ni-i duci,
Pe
fete ni le ceri.
Injuri
ce-avem noi drag si sfant:
Nici
mila n-ai, nici crezamant!
Flamanzi
copiii-n drum ne mor
Si
ne sfarsim de mila lor
Dar
toate le-am trai usor
De-ar
fi pamant! ….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!