Andrei Ciontu - radiolocație

(foto www.wikipedia.com)

România: Ziua radiolocației (marchează debutul existenței radiolocației ca armă distinctă în cadrul Armatei române, la 25 iulie 1955).

Andrei Ciontu (n. 12 iunie 1933, București – d. 30 mai 2016, București) a fost un inginer ofițer român, cercetător, inventator, cadru didactic, doctor în științe, membru în Divizia de Istoria Tehnicii a Comitetului Român de Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii al Academiei Române.

Biografie

S-a născut în 1933, în București. Urmează 4 clase primare (1940-1944) la Școala nr .7 Mixtă din sectorul 2, după care 7 clase liceale (1944-1951) la Liceul "Mihai Viteazul", devenit vremelnic Liceul de băieți 3/12. Urmează apoi studiile universitare (1951-1956) la Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Institutul Politehnic București, făcând parte din prima promoție de ingineri electroniști din România. Imediat după absolvirea facultății, secția Radiocomunicații (grupa 806), este selectat de Ministerul Apărării Naționale și devine ofițer inginer, meserie pe care o va îmbrățișa până la ieșirea la pensie, în 1990.

Între 1956 și 1969 își desfășoară activitatea de cadru didactic în învățământul militar tehnic de nivel post liceal și superior, la Școala Militară de Ofițeri de Radiolocație București (până în 1960), școală care s-a mutat la Brașov (pe atunci orașul Stalin), unindu-se cu școală militară de acolo și devenind Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație, iar din 1964 Școala Militară Superioară de Ofițeri de Rachete Antiaeriene și Radiolocație. Această școală forma ofițeri (locotenenți) tehnici într-o specialitate modernă, RADARUL, pentru Armata Română. Andrei Ciontu este încadrat inițial ca lector în cadrul catedrei de Bazele radiolocației, disciplină predată în anul doi de studiu.

În primii 4 ani, la Școala din București, a fost avansat la gradul de căpitan și trecut în funcția de lector superior. După mutarea la Brașov a fost avansat la gradul de maior și promovat locțiitor șef catedră, ulterior șef catedră.

A publicat în Sport și Tehnică, Tehnium, Buletinul tehnic MapN, etc, și a susținut comunicări la sesiunile științifice ale institutului. Între 1994 - 1996 a fost redactor coordonator la Tehnium în echipă cu Ilie Mihăescu. A fost colaborator la revista FRR Radiocomunicații și Radioamatorism (1996-2012), secretarul general al FRR și redactor-șef al revistei. A colaborat la publicarea unui număr de 9 cărți tehnice, împreună cu Ilie Mihăescu, Vasile Ciobăniță, Laurențiu-Horia Moisin, Ștefan Ianciu, Șerban Naicu, Marius Ungureanu. A fost „senior member” al asociației nonprofit „Pro radio antic” din Arad.

Începând din anul 2011 devine membru al Diviziei de Istoria Tehnicii a Comitetului Român de Istoria și Filozofia Științei și Tehnicii al Academiei Române.

Are 56 de inovații certificate precum și un număr de 9 invenții brevetate.

A decedat la 30 mai 2016 și a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Iancu Nou din București.

Muzeul Universității Politehnica din București adăpostește câteva exponate donate de Andrei Ciontu și care marchează momente din viața sa. (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com