Acum 71 de ani se adoptă o nouă reformă monetară

1947: În România se adoptă o nouă reformă monetară. În sume limitate, în funcție de profesia deținătorilor, schimbarea banilor s-a făcut la raportul de 20.000 lei vechi pentru 1 leu nou. Familiile de țărani puteau schimba cel mai mult: 5 milioane de lei, iar dacă aveau dovada că au livrat statului cota de produse mai aveau voie să schimbe în plus 2,5 milioane. Urmau apoi salariații, pensionarii și cei cu profesii liberale recunoscute oficial, cu 3 milioane de lei. Restul a avut dreptul să schimbe 1,5 milioane de lei vechi. Sumele neschimbate s-au blocat în conturi.

Denominarea este procedeul prin care se reduce valoarea nominală a unor însemne monetare. Procedeul este numit popular și „tăierea zerourilor”. Acest lucru se practică atunci când sumele de bani devin foarte mari în valoare absolută, datorită inflației.

Denominarea nu trebuie confundată cu stabilizarea monetară, care este o acțiune de stopare a inflației ce presupune încetarea emisiunii de sume bănești excedentare și eliminarea surplusului de bani din circulație. În timp de denominarea este o simplă operațiune aritmetică, stabilizarea este o măsură cu efecte mai profunde, însoțită de obicei de interdicția de a schimba sume de bani în noua monedă peste o limită stabilită de lege.

Leul românesc a trecut prin mai multe etape de stabilizare (o așa-numită „reformă monetară”) imediat după cel de-al doilea război mondial în 1947 și 1952 care au sărăcit populația și au creat un lanț de sinucigași datorită desfășurării acestui proces peste noapte, fără măsuri elementare de protejare a valorii relative. La 1 iulie 2005, după 15 ani de inflație ridicată, leul a fost denominat, astfel încât 10.000 de lei vechi (simbol bancar ROL) au devenit 1 leu nou (simbol bancar RON). (rezumat wikipedia)

https://rural-braila.blogspot.com