Tratatul de la Berlin: România devine complet independentă, acum 140 ani
1878:
Tratatul de la Berlin: Puterile europene redesenează harta
Balcanilor. Serbia, Muntenegru și România devin complet
independente de Imperiul Otoman. Tratatul de la Berlin (13 iunie S.V.
1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878) a fost tratatul internațional
care a pus capăt Războiului Ruso-Turc din anii 1877–1878. El avea
menirea de a revizui prevederile păcii de la San Stefano și a
reduce astfel influența obținută prin aceasta de Imperiul Rus în
Balcani. Prin acest tratat semnat în urma Conferinței de la Berlin
s-a recunoscut de jure independența României, Serbiei și
Muntenegrului.
Participanții la
conferință:
Cele 7 puteri europene
participante au fost: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria,
Franța, Imperiul Otoman, Italia și Rusia, iar cel care a dat dovadă
de abilitate diplomatică deosebită și care a influențat decisiv
luarea hotărârilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.
Tratatul de pace de la Berlin
avea în vedere ca toți participanții să ia în considerare
aportul României pe plan militar, la câștigarea Războiului de
Independență al României din 1877-1878 care consfințea
independența României. Deși se angaja să respecte toate
prevederiile tratatului, Rusia a luat în considerare alipirea unor
teritorii istorice care aparținuseră României:Județul Cahul,
Județul Ismail și Județul Bolgrad astăzi parte componentă a
Ucrainei din anul 1991, după dezmembrarea Uniunii Sovietice.
Prevederile Tratatului
de la Berlin
Franța era slăbită după
1871. Londra și Parisul erau dezinteresate de evoluția politică a
spațiului balcanic. Singurele țări care puteau reprezenta o
contrapondere față de influența rusă și frână al
expansionsmului adoptat de Petersburg erau Germania și
Austro-Ungaria. În ciuda încordatelor relații cu Viena, nu numai
din pricina Transilvaniei, dar și din cea a chestiunii Dunării și
a raporturilor comerciale, guvernul liberal al lui I. C. Brătianu
s-a apropiat treptat de Puterile Centrale, ajungându-se în 1883 la
semnarea unui tratat de alianță cu Austro-Ungaria, la care au
aderat apoi Germania și Italia.
Prevederi teritoriale
Muntenegru, România și
Serbia deveneau state suverane, egale în drepturi cu celelalte state
independente. Ca state ce se bucurau de independență deplină, ele
puteau să-și înfăptuiască nestingherite politica externă și
internă (Articolul XLIII); condiția pentru această recunoaștere
era ca aceste țări să acorde cetățenie tuturor locuitorilor,
indiferent de religie;
Principatul autonom
Bulgaria era simțitor micșorat în raport cu Tratatul de la San
Stefano. Se constituia provincia autonomă Rumelia Orientală,
condusă de un guvernator creștin, numit de Sublima Poartă;
România anexa Dobrogea de
Nord, inclusiv Delta Dunării și Insula Șerpilor;
Teritoriul organizat de
România sub forma județelor Cahul, Bolgrad și Ismail era
încorporat din nou Rusiei țariste;
Austro-Ungaria primea spre
administrare Bosnia și Herțegovina (Articolul XXV);
Regatul Unit lua Insula
Cipru, în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman. (rezumat
wikipedia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Daca aveti comentarii si completari sunteti bineveniti!