Powered By Blogger

marți, 31 iulie 2018

Primul reactor atomic românesc, acum 61 de ani

1957: A intrat în funcțiune primul reactor atomic românesc.
În prezent funcționează unitățile I și II, ce produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării.
Istorie:
Planul inițial, datând de la începutul anilor 1950, prevedea construcția a cinci unități. Unitatea I a fost terminată în 1996, are o putere electrică instalată de 706 MW și produce anual circa 5 TWh. Unitatea II a fost pornită pe 6 mai 2007, conectată la sistemul energetic național pe 7 august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007.
Centrala nucleară este o instalație modernă de producere a energiei electrice pe baza reacțiilor nucleare. Reactorul nuclear este o instalație complexă în care se realizează fisiunea nucleelor elementelor grele, printr-o reacție în lanț controlată, cu scopul de a permite utilizarea energiei degajate.
Zona activă a unei astfel de instalații este compusă din combustibilul nuclear Combustibilii nucleari sunt materiale care fisionează sau fuzioneză, producând energie nucleară. Sintagma de combustibili nucleari este folosită în analogie cu combustibilii fosili, deși nu suferă procese de combustie, ci de fisiune sau fuziune nucleară. Combustibilii nucleari utilizați în reactoarele nucleare conțin izotopi fisili (susceptibili să sufere reacții de fisiune nucleară). Similar, combustibilii nucleari de fuziune vor suferi reacții de fuziune nucleară.
Materialele fisionabile au proprietatea de a capta neutroni, iar în urma procesului elementar de fisiune emit alți neutroni, propagând reacția nucleară de fisiune. Cel mai cunoscut material fisionabil este U-235, un izotop al uraniului, aflat în amestecul izotopic natural într-un procent de 0,72 %. Alte exemple de izotopi fisionbili sunt U-233, Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo, centrul Pământului ca un reactor de fisiune, etc.)
Există și așa numiții izotopi fertili care, în urma unui process de activare neutronică sub neutron rapizi, se transformă în izotopi fisili (de exemplu, Th-232 se poate transforma în U-233, în timp ce U-238 trece în Pu-239, etc.).
Exemplul clasic de combustibil de fuziune este tritiul, un izotop al hidrogenului (H-3). Chiar dacă procesul de fuziune nucleară nu este complet controlat încă de către om, acesta are loc în natură (exemplul clasic, Soarele / stelele ca reactori nucleari de fuziune). (moderator, barele de control și agentul de răcire. În schimbătorul de căldură, apa se vaporizează și devine agentul producător de lucru mecanic, punând în funcțiune turbina. Generatorul electric este cel care convertește energia cinetică a turbinei în energie electrică. (rezumat wikipedia)

luni, 30 iulie 2018

Conferința la nivel înalt pentru securitate și cooperare în Europa, acum 43 de ani

Foto: AGERPRES
           1975: A început Conferința la nivel înalt pentru securitate și cooperare în Europa, de la Helsinki.
        Acordurile de la Helsinki (sau Actul Final) au fost semnate la 1 august 1975 la Helsinki (Finlanda) de 35 de state, între care cele două mari puteri (Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii), Canada și toate celelalte state europene, cu excepția Albaniei și Andorrei.
         Aceste text (care nu este un tratat în sensul juridic al termenului) a marcat sfârșitul Conferinței pentru Securitatea și Cooperarea în Europa (CSCE). A fost o tentativă de îmbunătățire a relațiilor dintre statele europene din blocul comunist și Occident.
        Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante (cunoscută și sub denumirea de Decalogul) a enumerat următoarele 10 puncte:
1 - Respectarea drepturilor inerente ale suveranității;
2 - Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței;
3 - Inviolabilitatea frontierelor;
4 - Integritatea teritorială a statelor;
5 - Reglementarea pașnică a diferendelor;
6 - Neintervenția în afacerile interne;
7 - Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
8 - Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele;
9 - Cooperarea între state;
10 - Îndeplinirea cu bună credința a obligațiilor asumate conform dreptului internațional;
       Pentru supravegherea acestor Acorduri a fost creat Helsinki Watch (care se află la originea organizației non guvernamentale „Human Rights Watch”).
    Printre semnatare a fost și țara noastră (pe atunci Republica Socialistă România). (rezumat wikipedia)

duminică, 29 iulie 2018

Agenția Internațională pentru Energie Atomică s-a înființat acum 61 de ani

1957: Și-a început activitatea Agenția Internațională pentru Energie Atomică.
         Agenția Internațională pentru Energie Atomică este o organizație internațională creată în 1957, sub egida ONU, cu sediul la Viena, care are ca principală sarcină să contribuie la dezvoltarea și folosirea practică a energiei atomice în scopuri pașnice și la dezvoltarea cercetărilor științifice în acest domeniu.
          Organele principale ale agenției sunt conferința generală, consiliul guvernatorilor și secretariatul.
           România este membră a acestei organizații chiar din momentul înființării sale.
         În 2005, agenția, împreună cu directorul ei de atunci, Mohammed El Baradei, au primit Premiul Nobel pentru Pace. (rezumat wikipedia)

sâmbătă, 28 iulie 2018

Începutul primului război mondial (1914-1918)


        1914: Primul război mondial: Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, fapt care a marcat începutul primului război mondial (1914-1918).
        Cronologic, evenimentele s-au desfășurat astfel:
           - în 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia (în 23 iulie 1914 Austro-Ungaria a dat un ultimatum, apreciat ca inacceptabil pentru un stat suveran, Serbiei - considerată responsabilă pentru atentatul de la Sarajevo, din 28 iunie 1914);
             - în 30 iulie 1914, Rusia, susținând Serbia, decretează mobilizarea generală;
în replică, Germania, aliata Austro-Ungariei, declară, la 1 august 1914, război Rusiei și, apoi, o zi mai târziu, la 3 august 1914, Franței;
           - la 4 august 1914 Germania a invadat Belgia, iar Anglia și dominioanele sale au declarat război Germaniei (5 august 1914); la rândul său, Austro-Ungaria declară război Rusiei (6 august 1914), iar Serbia, Germaniei (6 august 1914);
        - Franța declară război Austro-Ungariei (11 august 1914), urmată de Anglia (12 august 1914);
        - la 23 august 1914, Japonia declară război Germaniei (prin acest act, conflictul european devine mondial);
          - Turcia declară, la 12 noiembrie 1914, război Triplei Înțelegeri;
          - în 23 mai 1915 Italia declară război Austro-Ungariei;
       - în 27 august 1916 România a intrat în război alături de Antantă (Tripla Înțelegere), iar la 6 aprilie 1917 și Statele Unite ale Americii intră în război împotriva Puterilor Centrale.
           În 11 noiembrie 1918, la ora 05.00 s-a semnat actul de armistițiu și, astfel, la ora 11.00 dimineața, războiul a luat sfârșit. Combatanții războiului au fost Antanta și Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a implicat un număr atât de mare de militari și nu a implicat atâtea părți pe câmpul de luptă. În final, acest război a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai târziu, însă, cel de-al Doilea Război Mondial va face și mai multe victime. (rezumat wikipedia)

vineri, 27 iulie 2018

1865: România a aderat la Convenția telegrafică internațională. De ce?

                  1865: România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris, semnată la 17 mai 1865 (27 iulie/8 august).
            Uniunea Internațională pentru Telecomunicații (UIT), engleză: International Telecommunication Union (ITU), este cea mai importantă organizație de standardizare în domeniul telecomunicațiilor, aflată în prezent sub egida Organizației Națiunilor Unite. UIT este cea mai veche organizație internațională interguvernamentală. Sediul actual se află la Geneva, Elveția.
          UIT a fost creată la 17 mai 1865 prin semnarea la Paris, a unei convenții internaționale privind telegrafia, Uniunea Internațională pentru Telegrafie (International Telegraph Union - ITU), pentru a asigura interconectarea rețelelor naționale telegrafice.
           Conferința Radiotelegrafică Internațională de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor.
UIT a format în anul 1924 Comitetul consultativ internațional pentru telefonie (CCIF), în 1925 Comitetul consultativ internațional pentru telegrafie (CCIT) și în 1927 Comitetul consultativ internațional pentru radio (CCIR).
       În 1934 organizația și-a modificat numele în Uniunea Internațională pentru Telecomunicații (UIT).
        În 1947, prin acordul aprobat de Adunarea Generală a ONU, UIT a devenit o agenție specializată a ONU.
         În 1956, CCIF și CCIT s-au unit, formând Comitetul consultativ pentru telefonie și telegrafie (CCITT).
             Organizare:
       La ultima reorganizare din anul 1992, în cadrul UIT s-au format trei sectoare:
           - ITU-D (ITU – dezvoltare): care are ca obiectiv dezvoltarea comunicațiilor la nivel mondial, în special în țările în curs de dezvoltare.
     - ITU-R (ITU – radiocomunicații): problemele tehnice referitoare la radiocomunicații; gestionează spectrul de radiofrecvență precum și orbitele sateliților de radiocomunicații.
          - ITU-T (ITU telecomunicații): are ca obiectiv problemele tehnice referitoare la comunicațiile telefonice și telegrafice și stabilește standarde internaționale necesare interconectării rețelelor naționale de telecomunicații.
            Pe lângă state membre și observatori, UIT admite și membri de sector și membri asociați, care pot fi operatori, laboratoare de cercetare, producători de echipamente și alte organizații similare.
         Statele membre ITU: UIT are în componență 191 de state membre și 567 membri de sector. (rezumat wikipedia)

joi, 26 iulie 2018

Cum a fost cucerită Cetatea Albă, acum 77 de ani. De ce?


    1941: Este cucerită Cetatea Albă. Se încheie campania militară purtată de Armata Română, alături de cea germană, pentru eliberarea nordului Bucovinei și Basarabiei.
              Istorie:
   Cetatea Albă (în ucraineană Білгород-Дністровський, transliterat Bilhorod-Dnistrovskîi, în rusă Белгород-Днестровский, Аккерма́н) este un oraș în raionul omonim din regiunea istorică Bugeac, în Ucraina de astăzi (regiunea Odesa).
      În timpul lui Burebista, cetatea se numea Tyras și ținea de regatul dacic al acestuia. Cetatea s-a aflat sub suveranitatea moldovenilor între 1359 și 1484, când Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită de turci. Orașul devine parte a României între 1918 și 1940 (și iarăși în 1941–1944). Populația românească în oraș era de 2%, conform ultimului recensământ ucrainean din 2001. Teritorial, orașul are o formă aproape pătrată.
În 1917 prima Republică a Moldovei își proclamă independența în hotarele provinciei Basarabia, incluzînd Cetatea Albă. (rezumat wikipedia)

miercuri, 25 iulie 2018

Generalul Eremia Grigorescu a condus ofensiva de la Nămoloasa acum 101 ani

                        Istorie:
       Ofensiva de la Nămoloasa a fost o acțiune militară de nivel strategic, planificată inițial să se desfășoare în luna iulie 1917, în scopul ruperii apărării forțelor Puterilor Centrale, în sudul Moldovei. Ofensiva a fost anulată ca urmare a evoluțiilor negative de pe frontul rusesc din Galiția.
        În prima jumătate a anului 1917, armata Română retrasă în nordul Moldovei s-a refăcut și moral și material și în primele zile din luna iulie pornește să-și ocupe sectorul de luptă pe malul Siretului. Armata I Română, comandată de generalul Constantin Christescu, ocupă frontul de pe malul stâng al Siretului pe o lungime de aproximativ 40 km (cu 3 km mai sus de Biliești) prelungindu-se de-a lungul unei linii ce trecea prin localitățile Movilenii de Sus și Movilenii de Jos până în sud-est, la Crângeni și Olăneasca din județul Brăila. Armata I Română trebuia să dea lovitura principală rupând frontul inamic între Podul Huroaia și Olăneasca, în regiunea joasă a Siretului, la sud de Fundeni-Nămoloasa, apoi să înainteze în direcția sud-vest, spre Râmnicu Sărat, spre a cădea în spatele forțelor inamice din regiunea Focșani. Armata a IV-a Rusă avea menirea de a acoperi și a asigura manevra Armatei I Române, atacând sectorul Olăneasca-Latinu, pe Siretul de jos, pentru a cădea în spatele forțelor inamice din regiunea Brăila. Data ofensivei a fost fixată, după două amânări, pentru ziua de 22 iulie 1917.
              Transportată în această regiune, Armata I Română, căreia i s-a adăugat divizia a 80-a rusească, a fost organizată pe două corpuri de armată. Corpul al 6-lea de armată, constituit din divizia a 80-a rusă, brigada I de călărași și divizia a 9-a română, a fost așezată în sectorul de nord, de la Movileni până la Fundeni, inclusiv. Comanda acestui corp de armată a fost încredințată generalului Eremia Grigorescu, fostul comandant de la Oituz. Avea o misiune defensivă. El trebuia să atace forțele dușmane din față, ca să imobilizeze și să nu permită rezervelor de sector să se deplaseze spre sud, unde era să se dea atacul decisiv de străpungere.
          Corpul al III-lea de armată, de sub comanda generalului Iancovescu, era constituit din diviziile a 14-a la Nămoloasa-Gârlești și a 13-a la Blehani-Crîngeni. În linia a doua era divizia a 5-a la Hanu Conachi. Misiunea acestui corp de armată era ofensivă, el trebuia să facă ruptura frontului inamic între Podul Huroaia și Olăneasca. Această ruptură fiind făcută, corpul al 6-lea de armată trebuia să treacă Siretul și să participe la acțiunea ofensivă. (rezumat wikipedia)

marți, 24 iulie 2018

Alexandru Ioan Cuza a pus bazele instituției moderne de pază a frontierelor țării


Istorie:
1864: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza i-a unificat pe grănicerii munteni și moldoveni, punând bazele instituției moderne de pază a frontierelor țării. (wikipedia.ro)
Alegerea acestei date este legată de unirea celor două structuri grănicerești din Moldova și Ţara Românească de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, din data de 24 iulie 1864.
Prin Înaltul Decret Domnesc nr. 893 din 24 iulie 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se prevedea organizarea grănicerilor din Moldova după modelul celor din Ţara Românească și unirea celor două corpuri grănicerești.
Începând din mai 2008, Dreptcredinciosul Voievod Ştefan Cel Mare și Sfânt a fost consfințit ca protector spiritual al Poliției de Frontieră Române.
Poliția de Frontieră a luat ființă prin unificarea fostului Comandament Național al Grănicerilor cu Direcția Poliției de Frontieră. Până în anul 1998, la aceasta dată s-a sărbătorit ”Ziua grănicerilor”, marcând constituirea primului corp unificat al grănicerilor din România.
Prin Decretul nr. 892 din 24 iulie 1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza i-a unificat pe grănicerii munteni și moldoveni într-o singură structură, organizată pe zece batalioane grupate în patru „inspectorii”, punând bazele institutiei moderne de pază a frontierelor tării. (scrie probr.ro)
Instituţie care a luat fiinţă la 1.VII.1999, prin unificarea fostului Comandament Naţional al Grănicerilor cu Direcţia Poliţiei de Frontieră; până în anul 1998, la această dată s-a sărbătorit „Ziua grănicerilor” (care marca constituirea primului corp unificat al grănicerilor din România: la 24.VII.1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza i-a unificat pe grănicerii munteni şi moldoveni, punând bazele instituţiei moderne de pază a frontierelor ţării); data de 24 iulie a fost desemnată ca „Ziua Poliţiei de Frontieră Române” prin articolul nr. 45 din OUG nr.104/27.VI.2001. (scrie rador.ro)

luni, 23 iulie 2018

Acum 156 ani s-a înființat Direcția centrală a poștelor. Cum și de ce?

Istorie:
    1862: Serviciul de poștă a intrat în administrația statului; s-a înființat Direcția centrală a poștelor. (23 iulie/4 august)
       Prima atestare istorică a telecomunicațiilor de stat în Romania datează de acum un secol, în anul 1889 fiind instalată la București centrala telefonică manuală cu cinci abonați pentru Parlament și ministere. Tot în acea perioadă a fost dată în folosință o centrală telefonică automată, cu patru abonați, care a aparținut Casei Regale. Interesant de remarcat este faptul că de la începuturile creării comunicațiilor pentru vârfurile țării s-a pus problema protejării acestora. Astfel, din considerente strategice, încă de atunci aceste servicii se vor regăsi în structura Ministerului de Interne.
      În perioada 1918-1920 au existat nenumărate revendicări sindicale care solicitau trecerea Direcției poștelor, Telefoanelor și Telegrafului sub tutela Ministerului Lucrărilor Publice și Comunicațiilor, însă, autoritățile de atunci nu au dat curs favorabil acestor doleanțe, principala motivație fiind teama de greve care ar fi putut periclita securitatea statului. Totuși, după câțiva ani, aceste revendicări au fost acceptate, Direcția Poștelor, Telefoanelor și Telegrafului trecând în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice și Comunicațiilor. Concomitent, în cadrul Ministerului de Interne și Ministerului Apărării au început să se creeze organe speciale de transmisiuni. Până în 1948, legăturile de comunicații ale Casei Regale au fost asigurate de Oficiul Central care deservea și Parlamentul. Acesta, prin începerea militarizării structurilor statului, va deveni Direcția a-VIII-a Tehnică de pe lângă Direcția Generală a Securității Poporului. In anul 1953, direcția va trece în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. În anul 1969, ia ființă o unitate de transmisiuni, încadrată în Ministerul Afacerilor Interne care preia toate activitățile privind telecomunicațiile guvernamentale. La 1 iulie 1969, la conducerea Unității Speciale de Transmisiuni "R" este numit domnul Iuliu Plapcianu. Din anul 1973, unitatea va funcționa în cadrul Comandamentului pentru Tehnică Operativă și Transmisiuni din Ministerul de Interne. (scrie stsnet.ro)

duminică, 22 iulie 2018

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), funcționează, efectiv, de la 7 aprilie 1948, această organizație a fost înființată acum 72 de ani


1946: A fost creată Organizația Mondială a Sănătății (OMS), instituție specializată a Națiunilor Unite, cu sediul la Geneva; funcționează, efectiv, de la 7 aprilie 1948 (România este membru al OMS din 1948).
OMS „Organizația Mondială a Sănătății” (sau WHO - acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost înființată la 7 aprilie 1948, având în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani.
Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob.
Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre, contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări mobile: țările bogate plătesc mai mult iar cele sărace mai puțin (de ex. Belize plătește doar câteva mii de dolari americani pe an).
Istorie:
Cu ocazia unei conferințe ținute la Paris în martie - aprilie 1946 de către 18 membri ONU, un comitet tehnic a redactat un plan de constituție pentru o organizație mondială a sănătății. Erau descrise principiile de activitate și funcțiile pe care urma să le aibă organizația. Aceste propuneri au fost apoi prezentate delegațiilor naționale la o conferință ținută la New York în iunie-iulie 1946. Pe 19 iulie, 61 de state au semnat constituția. China și Regatul Unit au semnat necondiționat, iar celelalte delegații au semnat cu condiții. A fost dată autorizarea să se stabilească o comisie interimară cu 18 membri. Un canadian, dr. Brock Chisholm, a fost numit secretar-executiv al acestei comisii, care urma să conducă programul până când 26 de țări semnau constituția necondiționat. Această a 26-a semnătură a fost obținută pe data de 7 aprilie 1948- dată care este considerată ca zi de naștere a Organizației Mondiale a Sănătății.
Scopul OMS
Rolul organizației, stabilit în constituția ei, este menținerea în cea mai bună stare a sănătății populațiilor pe glob. Strategia de combatere a bolilor a fost formulată în „Declarația de la Alma-Ata” (1978) din Kazahstan.
Nivelul de sănătate atins trebuie să-i asigure omului o stare fizică și psihică pentru a putea deveni productiv și folositor societății.
Concepția despre sănătate și despre menținerea ei prin strategia combaterii bolilor este formulată în „Charta de la Ottawa” (1986). (rezumat wikipedia)

sâmbătă, 21 iulie 2018

Simion Bărnuțiu, om politic român, istoric, filozof, și profesor universitar, s-a născut acum 210 ani

Simion Bărnuțiu (n. 21 iulie 1808, Bocșa, Sălaj - d. 28 mai 1864, Sânmihaiu Almașului) a fost un om politic român, istoric, filozof, și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania.
Biografie
Născut într-o familie săracă, și-a început studiile la școala comunală de la 6 ani. După terminarea școlii, a urmat studiile la gimnaziul din Careii Mari, iar, apoi, Facultatea Teologică din Blaj, unde a fost hirotonit preot celib greco-catolic. De la 23 de ani, din anul 1831, predă istoria universală la Obergymnasium din Blaj. Nu și-a mai putut continua studiile istorice, drept consecință a unui proces în care a fost implicat. Din această cauză s-a mutat la Sibiu, unde a urmat Academia Săsească de Drepturi timp de 3 ani. În 1848 a răspândit prin Sibiu cunoscutul său manifest în care milita pentru egalitatea națională. Tot atunci se implică în revoluția română, fiind unul dintre principalii săi lideri. Pe 14 mai 1848 a ținut un important discurs în Catedrala din Blaj, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj.
Revoluția odată înfrântă, Bărnuțiu s-a refugiat la Viena, unde a urmat cursurile Universității până în 1853, când a fost forțat să renunțe, ca urmare a intervențiilor poliției imperiale. Se mută în Italia, la Pavia, unde se înscrie la cursurile Facultății Juridice. Își ia doctoratul, iar, apoi, revine la Viena, unde August Treboniu Laurian îi face propunerea de a veni la Iași să predea, invitație pe care o acceptă, fiind la Iași din decembrie 1854. Bărnuțiu a rămas la Iași timp de un deceniu.
În calitatea sa de profesor la Academia Mihăileană (1855-1860) și, apoi, la Universitatea din Iași (1860-1864), Bărnuțiu a format oameni cu o gândire nouă, oameni care, ulterior, au cerut reforme democratice, votul universal, exproprierea moșiilor boierești și a celor mănăstirești. (rezumat wikipedia)

vineri, 20 iulie 2018

Acum 197 ani s-a născut Alexandru Zane, inginer hotarnic (topograf), scriitor, traducător

                           Istorie:
      Alexandru Zane (uneori Zanne sau Zané), s-a născut la 20 iulie 1821 – și a decedat la 7 noiembrie 1880) a fost un inginer hotarnic (topograf), scriitor, traducător, publicist și pașoptist român din Țara Românească.
         În copilărie, Alexandru Zane a fost coleg cu Ion Ghica la Colegiul Sfântul Sava din București în anii 1831-1834.
      În timpul Revoluției de la 1848 a fost redactor la foaia guvernului provizoriu, Poporul suveran, și comisar al guvernului revoluționar la Pitești.
În decretul de exilare din 25 septembrie 1848 se află pe poziția 14, după Dimitrie Bolintineanu și înainte de clericul ortodox Iosafat Snagoveanul. Se refugiază, împreună cu alți revoluționari proscriși la Constantinopol, de unde guvernul turc îi internează la Brusa, în Turcia.
        Prin 1850, guvernul turc îi încredințează (împreună cu Serghiad și Pădeanu, alți revoluționari valahi) construirea drumului de la Ghemlek la Brusa.
Între 1857 și 1859 se află în insula Samos, invitat de Ion Ghica spre a dirija lucrările pentru construirea de drumuri pe această insulă, unde Ghica era guvernator cu titlul de Bey (Prinț).
       În anul 1859, printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este numit membru onorific al Eforiei spitalelor civile, condusă de doctorul Carol Davila, instituție care își avea sediul în București, pe strada Colței nr.38, pe locul unde se află astăzi Hotelul Intercontinental din București. În același an, la propunerea lui Dimitrie Bolintineanu, este numit de Alexandru Ioan Cuza șef la Cancelaria publicațiilor oficiale.
        Când Carol Popp de Szathmari a scos la 18 septembrie 1860 revista „Ilustrațiunea Română”, cu subtitlul Jurnal universal, l-a avut ca redactor și corector pe inginerul Alexandru Zane. (rezumat wikipedia)

joi, 19 iulie 2018

Acum 111 ani s-a scut Constantin Drâmbă, astronom și matematician român


           Constantin Drâmbă, astronom și matematician român, membru al Academiei Române (d. 1997).
       Constantin Drâmbă (n. 19 iulie 1907, Borșani, Bacău - d. 10 februarie 1997, București) a fost un matematician și astronom român, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A contribuit la studiul problemei celor trei corpuri din astrodinamică.
                    Biografie
      Tatăl său, învățător, i-a oferit primele cunoștințe matematice. Clasele primare le-a urmat la Galați, iar pe cele superioare la București. A fost licențiat în matematică în 1929.
       A lucrat ca observator, calculator la Observatorului Astronomic al Academiei Române, apoi avansat ca observator suplinitor.
        În 1934 a fost trimis la Paris pentru un stagiu de doi ani, unde a audiat cursurile profesorului Jean Chazy de la Sorbona.
     Reîntors în țară, devine astronom definitiv, apoi conferențiar la Catedra de Astronomie și Geofizică la Facultatea de Construcții din București, de unde de unde a trecut la Institutul de Geologie, predând și la Universitatea din București geometria descriptivă, analiza matematică și mecanica cerească (1949 - 1952).
        În perioada 1952 - 1961 este profesor, șef de catedră la Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești. În 1961 este definitivat ca profesor de astronomie la Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității din București, iar din 1963 director al Observatorului Astronomic al Academiei Române din București.
       În 1963 devine membru corespondent al Academiei, iar în 1990 a devenit membru titular.
           Activitate ştiinţifică
       A colaborat la Gazeta Matematică cu unele articole din geometria triunghiului.
     A colaborat cu Observatorul Astronomic din Pulkovo în cadrul Anului Ştiinţific Internaţional.
      A studiat curbele loxodromice pe o suprafaţă. În teza de doctorat a studiat problema celor trei corpuri şi a obţinut ecuaţiile traiectoriilor independent de mişcarea masei, partea originală a tezei fiind studiul ciocnirii duble imaginare, rezultatele sale fiind citate în lucrările lui Jean Chazy, ale astronomului Pierre Sémirot de la Observatorul din Bordeaux şi la Congresul Astronomic din 1952. (rezumat wikipedia)

miercuri, 18 iulie 2018

De ce SUA a declarat război României în 1942, acum 76 de ani


         1942: Al Doilea Război Mondial: Statele Unite declară război Ungariei, Bulgariei și României.
                          Istorie:
              Al Doilea Război Mondial a fost un război global care a durat din 1939 până în 1945, deși unele conflicte asociate lui au început și mai devreme. El a implicat marea majoritate a țărilor lumii - inclusiv toate marile puteri - care au format două alianțe militare opuse: Aliații și Axa. A fost cel mai întins război din istorie, și a implicat direct mai mult de 100 de milioane de oameni din peste 30 de țări. Cei mai importanți participanți și-au dedicat întreaga capabilitate economică, industrială și științifică efortului de război, într-o stare de „război total”, ștergând distincția între resursele civile și cele militare. Marcat de moartea masivă a civililor, inclusiv de Holocaust (în care au fost uciși aproximativ 11 milioane de oameni) și de bombardamentele strategice ale centrelor industriale și demografice (în care au murit aproximativ un milion de oameni, și în cadrul cărora s-au distins bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki), el a dus la între 50 și 85 de milioane de decese, mai mult decât orice alt conflict din istoria omenirii.
            Al Doilea Război Mondial a modificat alinierea politică și structura socială a lumii. S-a înființat Organizația Națiunilor Unite (ONU) pentru a promova cooperarea internațională și a preveni conflictele viitoare. Marile puteri victorioase - Statele Unite, Uniunea Sovietică, China, Regatul Unit și Franța - au devenit membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU. Uniunea Sovietică și Statele Unite au devenit superputeri rivale, pregătind scena pentru Războiul Rece, care a durat următorii 46 de ani. Între timp, influența unor mari puteri europene s-a diminuat, în timp ce a început decolonizarea Asiei și Africii. Cele mai multe țări ale căror industrii au fost afectate s-au reorientat spre redresarea economică⁠. Integrarea politică, mai ales în Europa, a apărut ca efort de a pune capăt dușmăniilor dinainte de război și de a crea o identitate comună. (rezumat wikipedia)

marți, 17 iulie 2018

Acum 87 de ani întră în vigoare Legea privind autonomia universitară în România


    1931: Legea privind autonomia universitară în România. Legea prevedea și transformarea "Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică" în "Academia de Muzică și Artă Dramatică". (scrie wikipedia)
                Constituţia Română - Art. 32 – Dreptul la învăţătură
    (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
   (2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
   (3) Dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
   (4) Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din familii defavorizate şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
   (5) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în unităţi de stat, particulare şi confesionale, în condiţiile legii.
     (6) Autonomia universitară este garantată.
   (7) Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.
(rezumat constitutiaromaniei.ro)

duminică, 15 iulie 2018

Proiectul “ro.wp”, versiunea românească a proiectului Wikipedia a luat ființă în 2003



Istorie:
2003: Ia naștere proiectul ro.wp, versiunea românească a proiectului Wikipedia.
Wikipedia în limba română (abreviată uneori „ro.wp”) este versiunea în limba română a Wikipediei și a fost lansată la 19 iunie 2003. La 12 iulie 2018, ora 13:34 (ora României), pe ro.wp există 387.376 articole scrise și 443.032 utilizatori înregistrați.
Versiunile inițiale ale paginii principale și ale primelor articole au fost scrise pe 12 iulie 2003. În 15 iulie Bogdan Stăncescu (cu numele de utilizator Gutza) a primit statutul de administrator și a început să traducă interfața din limba engleză. Tot el a făcut primele eforturi de atragere a contribuitorilor, adresându-se prin e-mail mai multor universități și Academiei Române. Aceste demersuri au fost curând remarcate de presă și au avut ca urmare publicarea unor articole de prezentare a Wikipediei.
Referitor la începuturile Wikipediei în limba română, Bogdan Stăncescu a mărturisit următoarele:
Pe mine m-a încântat conceptul pe care l-am descoperit la Wikipedia în engleză și i-am întrebat pe cei de acolo cum aș putea să ajut la cultivarea site-ului în română. Am și acum răspunsul în arhiva de mailuri: «Oh, you just want to be a sysop? Done!» («Tot ce vrei este să fii un sysop? S-a făcut!»). Așa că m-am apucat de treabă. Am tradus toată interfața — neașteptat de mult de lucru și tot au scăpat niște greșeli pe care mi le-au semnalat contribuitorii mai târziu — și m-am pus pe scris articole care să dea o formă și o direcție site-ului.”
Până la sfârșitul aceluiași an Wikipedia în limba română avea deja nu mai puțin de 3.000 de articole și ocupa astfel locul 16 în clasamentul edițiilor Wikipediei. Proiectul s-a dezvoltat în continuare ajungând la 10.000 de articole la 13 decembrie 2004, 50.000 de articole la 5 ianuarie 2007, depășind 100.000 de articole la data de 11 ianuarie 2008. În prezent există aproximativ 387000 de articole la Wikipedia în limba română și circa 443000 de utilizatori înregistrați. (rezumat wikipedia)

sâmbătă, 14 iulie 2018

Revoluția franceză – căderea Bastiliei, acum 229 ani, si aprobarea “Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului”

Istorie:
1789: Căderea Bastiliei a marcat începutul Revoluției franceze.
Revoluția franceză (în franceză Révolution française) a fost o serie de revolte sociale și politice radicale din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria modernă a Franței, ​​marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației și naționalismului.
Resentimentul popular față de privilegiile de care se bucurau clerul și aristocrația a crescut în timpul unei crize financiare în urma a trei războaie anglo-franceze costisitoare și a câtorva ani cu recolte proaste. Cereri de schimbare și reforme au fost formulate după idealuri iluministe, ceea ce a provocat convocarea Stărilor Generale în mai 1789.
Primul an al Revoluției a văzut membrii celei de-a treia stări preluând controlul, asaltul asupra Bastiliei în iulie, aprobarea “Declarației Drepturilor Omului și ale Cetățeanului” în luna august și un marș al femeilor către Versailles care a forțat curtea regală să plece la Paris, în octombrie. Un eveniment central al primei etape a fost desființarea feudalismului, taxelor, instanțelor și privilegiilor feudale la 4 august 1789. Următoarea etapă a fost dominată de lupte pentru aplicarea reformelor majore, între diverse grupări liberale și sprijinitori de dreapta ai monarhiei. Insurecția de la 10 august 1792 a fost decisivă pentru abolirea monarhiei, republica fiind proclamată la 21 septembrie 1792. (rezumat wikipedia)

vineri, 13 iulie 2018

Tratatul de la Berlin: România devine complet independentă, acum 140 ani



            1878: Tratatul de la Berlin: Puterile europene redesenează harta Balcanilor. Serbia, Muntenegru și România devin complet independente de Imperiul Otoman. Tratatul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878) a fost tratatul internațional care a pus capăt Războiului Ruso-Turc din anii 1877–1878. El avea menirea de a revizui prevederile păcii de la San Stefano și a reduce astfel influența obținută prin aceasta de Imperiul Rus în Balcani. Prin acest tratat semnat în urma Conferinței de la Berlin s-a recunoscut de jure independența României, Serbiei și Muntenegrului.
                               Participanții la conferință:
           Cele 7 puteri europene participante au fost: Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia și Rusia, iar cel care a dat dovadă de abilitate diplomatică deosebită și care a influențat decisiv luarea hotărârilor a fost cancelarul german Otto von Bismarck.
Tratatul de pace de la Berlin avea în vedere ca toți participanții să ia în considerare aportul României pe plan militar, la câștigarea Războiului de Independență al României din 1877-1878 care consfințea independența României. Deși se angaja să respecte toate prevederiile tratatului, Rusia a luat în considerare alipirea unor teritorii istorice care aparținuseră României:Județul Cahul, Județul Ismail și Județul Bolgrad astăzi parte componentă a Ucrainei din anul 1991, după dezmembrarea Uniunii Sovietice.
                       Prevederile Tratatului de la Berlin
      Franța era slăbită după 1871. Londra și Parisul erau dezinteresate de evoluția politică a spațiului balcanic. Singurele țări care puteau reprezenta o contrapondere față de influența rusă și frână al expansionsmului adoptat de Petersburg erau Germania și Austro-Ungaria. În ciuda încordatelor relații cu Viena, nu numai din pricina Transilvaniei, dar și din cea a chestiunii Dunării și a raporturilor comerciale, guvernul liberal al lui I. C. Brătianu s-a apropiat treptat de Puterile Centrale, ajungându-se în 1883 la semnarea unui tratat de alianță cu Austro-Ungaria, la care au aderat apoi Germania și Italia.
                          Prevederi teritoriale
        Muntenegru, România și Serbia deveneau state suverane, egale în drepturi cu celelalte state independente. Ca state ce se bucurau de independență deplină, ele puteau să-și înfăptuiască nestingherite politica externă și internă (Articolul XLIII); condiția pentru această recunoaștere era ca aceste țări să acorde cetățenie tuturor locuitorilor, indiferent de religie;
           Principatul autonom Bulgaria era simțitor micșorat în raport cu Tratatul de la San Stefano. Se constituia provincia autonomă Rumelia Orientală, condusă de un guvernator creștin, numit de Sublima Poartă;
România anexa Dobrogea de Nord, inclusiv Delta Dunării și Insula Șerpilor;
Teritoriul organizat de România sub forma județelor Cahul, Bolgrad și Ismail era încorporat din nou Rusiei țariste;
          Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia și Herțegovina (Articolul XXV);
Regatul Unit lua Insula Cipru, în urma unei înțelegeri cu Imperiul Otoman. (rezumat wikipedia)

joi, 12 iulie 2018

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza înființează, acum 159 ani, Oficiul Central de Statistică


Istorie:
1859: Alexandru Ioan Cuza înființează Oficiul Central de Statistică Administrativă precursor al actualului Institut Național de Statistica. Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.
Institutul Național de Statistică (INS) este un organ de specialitate al administrației publice centrale din România aflat în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Secretariatul General al Guvernului.
Statistica oficială în România se desfășoară prin serviciile de statistică oficială și este organizată și coordonată de acest institut.
Funcționarea INS se întemeiază pe principiile autonomiei, confidențialității, transparenței, relevanței, proporționalității, deontologiei statistice și raportului cost/eficiență. (rezumat wikipedia)


miercuri, 11 iulie 2018

Generalul Alexandru Averescu înfrânge armata germană, acum 101 ani, la Mărăști


Istorie:
1917: Primul război mondial: Bătălia de la Mărăști. Armata a II–a română, comandată de generalul Alexandru Averescu, înfrânge armata germană (11 iulie – 19 iulie).
Alexandru Averescu (n. 3 aprilie 1859, Babele, Principatele Unite – d. 2 octombrie 1938, București, România) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române din iunie 1923 și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.
Viața sa politică nu a fost lipsită de tensiuni. În primul rând, Alexandru Averescu a fost loial casei regale și s-a luptat să-și păstreze popularitatea pe treptele cele mai înalte în fața declinului. A fost prețuit de către regele Ferdinand. Când regele se afla pe patul de moarte l-a chemat pe Averescu la el ca să-i vorbească: „Averescu, multe s-au spus între noi; de mult însă n-am mai crezut nimic rău despre tine. Îți fac această mărturisire ca să intru ușurat în groapă”. În anul 1930 generalii Constantin Prezan și Alexandru Averescu sunt ridicați la cel mai înalt rang: mareșal al României, din dispoziția regelui Carol al II-lea. Spre finele vieții sale, bătrân și bolnav, se retrage din viața politică. Moare în octombrie 1938 la București. A fost membru de onoare al Academiei Române. (rezumat wikipedia)

1979: Trupa rock Pink Floyd lansează opera rock “The Wall” (foto www.wikipedia.com) Pink Floyd a fost o formație britanică de muzică...

Translate

Persoane interesate

stiri rurale Braila

stiri, evenimente, literatura, arta, sport

Faceți căutări pe acest blog