1920
– o lege prevedea
înființarea școlilor românești de studii superioare la Paris și
Roma
“Istoria învățământului românesc este parte integrantă a
istoriei sistemului educațional din România. Evoluția istorică a
sistemelor de învățământ a urmărit îndeaproape evoluția
sistemului politic și administrativ al formațiunilor statale de pe
actualul teritoriu al României.
O primă perioadă a fost cea medievală, încheiată la 1821,
caracterizată printr-un interes scăzut și limitat al elitei
conducătore, boierești și ecleziastice, de a dezvolta instituții
de învățământ de calitate și durabile. Cu câteva excepții de
marcă (cum au fost cazurile lui Vasile Lupu sau Iacob Heraclid
Despotul) domnii Țărilor Române nu au acordat practic nicio
atenție creării de școli și academii pentru educarea tineretului
țării. În toată această perioadă, populația formațiunilor
statale românești a fost practic analfabetă în cvasi-totalitatea
ei.
Începutul procesului de formare a statului român modern după
Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a dus și la
inițierea procesului de construcție a unor sisteme educaționale și
de învățământ naționale, proces care s-a desfășurat pe toată
perioada secolului XIX. Astfel au apărut și s-au dezvoltat
diferitele tipuri de instituții de învățământ (școli
elementare, gimnazii, colegii, pensioane, universități etc.).
Totodată au apărut o serie de legi de organizare și funcționare a
acestui sistem (Regulamentul Organic, legea lui Cuza, legile lui
Spiru Haret etc.). Învățământul în această perioadă e unul
destul de „elitist” deoarece accederea în formele sale
superioare și chiar în cele de bază presupunea o anumită stare
materială, pe care cea mai mare parte a populației nu o avea.
În perioada de după primul război mondial principala provocare a
constituit-o integrarea diferitelor sisteme educaționale, ca urmare
a realizării statului național unitar român. Sistemul de
învățământ atinge un nivel înalt de maturitate, reușindu-se
integrarea unui număr semnificativ din populația țării într-o
formă organizată de învățământ. Învățământul primar era
obligatoriu și gratuit pentru toți cetățenii, totuși
analfabetismul afecta încă o proporție semnificativă a populației
(în special segmentele vârstnice).
După cel de-al doilea război mondial și instaurarea regimului
comunist, sistemul educațional liberal a fost înlocuit cu un sistem
de tip sovietic, bazat pe ideologie și îndoctrinarea de masă. În
condițiile „deschiderii” din perioada 1965-1975 sistemul de
învățământ românesc a fost reformat printr-o serie de măsuri
vizând renunțarea la ideologizarea excesivă, recuperarea unor
tradiții naționale, studiul limbilor străine și al științelor
exacte, conectarea la evoluțiile din Occident etc. S-a reușit
astfel eliminarea practic a analfabetismului concomitent cu
obligativitatea și gratuitatea învățământului până la nivel
liceal sau profesional.” sursa: Wikipedia, enciclopedia liberă.
Acum, pentru ca oamenii sunt influentati din multiple surse de
informatii (tv, internet, etc.), nu mai cauta prin “carti”, ce
auzi la “colt” discuti. Societatea in care traim are importanta
pentru cei care ne vor urma. Cand vrei sa impui un punct de vedere,
pentru ca ai o varsta si ai trecut prin mai multe evenimente nu te
vor asculta. Peste un timp vor aprecia acest lucru. Viata nu are doar
roz, are si negru.