Acum 132 de ani s-a născut
Henri Coandă, inginerul român care a revoluționat industria
aeronautică
Henri Marie Coandă (n. 7
iunie 1886 - d. 25 noiembrie 1972) a fost un academician și inginer
român, pionier al aviației, fizician, inventator și descoperitor
al efectului care îi poartă numele. A fost fiul generalului
Constantin Coandă, prim-ministru al României în 1918. Tatăl lui a
fost generalul Constantin Coandă, fost profesor de matematică la
Școala națională de poduri și șosele din București și fost
prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp în
1918. Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave
Danet, originar din Bretania.
Încă din copilărie
viitorul inginer și fizician era fascinat de miracolul vântului,
după își va și aminti mai târziu. Henri Coandă a fost mai întâi
elev al Școlii Petrache Poenaru din București, apoi al Liceului Sf.
Sava 1896 unde a urmat primele 3 clase, după care, la 13 ani, a fost
trimis de tatăl său, care voia să-l îndrume spre cariera
militară, la Liceul Militar din Iași 1899. Termină liceul în 1903
primind gradul de sergent major și își continuă studiile la
Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină din București.
Detașat la un regiment de
artilerie de câmp din Germania 1904, este trimis la Technische
Hochschule (Universitatea Technică) din Berlin-Charlottenburg.
Pasionat de probleme tehnice și mai ales de tehnica aviaticii, în
1905 Coandă construiește un avion-rachetă pentru armata română.
Între 1907-1908 a urmat de asemenea cursuri universitare în Belgia,
la Liège, și la Institutul tehnic Montefiore. În 1908 se întoarce
în țară și e încadrat ofițer activ în Regimentul 2 de
artilerie. Datorită firii sale și spiritului inventiv care nu se
împăcau cu disciplina militară, el a cerut și obținut aprobarea
de a părăsi armata, după care, profitând de libertatea
recâștigată, a întreprins o lungă călătorie cu automobilul pe
ruta Isfahan - Teheran - Tibet. La întoarcere pleacă în Franța și
se înscrie la Școala superioară de aeronautică și construcții,
nou înființată la Paris 1909, al cărei absolvent devine în anul
următor 1910, ca șef al primei promoții de ingineri aeronautici.
Cu sprijinul inginerului
Gustave Eiffel și savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să
obțină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele
aerodinamice prealabile și a construit în atelierul de carosaj al
lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă de fapt un
avion cu reacție, fără elice, numit convențional Coandă-1910, pe
care l-a prezentat la al doilea Salon internațional aeronautic de la
Paris 1910.
În timpul unei încercări
de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de
lângă Paris, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub
control din cauza lipsei lui de experiență, s-a lovit de un zid de
la marginea terenului de decolare și a luat foc. Din fericire,
Coandă a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se
doar cu spaima și câteva contuzii minore pe față și pe mâini.
Pentru o perioadă de timp, Coandă a abandonat experimentele
datorită lipsei de interes din partea publicului și savanților
vremii. Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la
Uzinele de aviație din Bristol, Anglia și a construit avioane cu
elice de mare performanță, de concepție proprie. În următorii
ani se întoarce în Franța, unde a construit un avion de
recunoaștere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil
propulsată de un motor cu reacție, primul tren aerodinamic din lume
și altele. În 1934 obține un brevet de invenție francez pentru
Procedeu și dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce
pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit
astăzi Efectul Coandă", constând în devierea unui jet de
fluid care curge de-a lungul unui perete convex, fenomen observat
prima oară de el în 1910, cu prilejul probării motorului cu care
era echipat avionul său cu reacție. Această descoperire l-a condus
la importante cercetări aplicative privind hipersustentația
aerodinelor, realizarea unor atenuatoare de sunet și altele.
Henri Coandă revine
definitiv în țară în 1969 ca director al Institutului de creație
științifică și tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970,
devine membru al Academiei Române. Henri Coandă moare la București,
pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani. (rezumat
wikipedia)
