Powered By Blogger

marți, 16 ianuarie 2018

Conventia de Armistitiu din 1945 cu URSS – aparitia CENZURII

            1945: În urma “Convenției de Armistițiu”, care stabilea, la articolul 11, reparațiile de război datorate de România Uniunii Sovietice (300 de milioane de dolari), s-a semnat “Convenția economică asupra mărfurilor pe care România urmează să le livreze în compensarea daunelor cauzate de către România Uniunii Sovietice prin operațiunile militare și ocuparea teritoriului sovietic".
                Prezint cateva articole din acest armistitiu:
       Articolul 11. Pierderile pricinuite Uniunii Sovietice prin operațiunile militare și prin ocuparea de către România a teritoriului sovietic vor fi despăgubite de către România față de Uniunea Sovietică, însă, luând în considerare că România nu numai că s-a retras din război, dar a și declarat război și în fapt duce război contra Germaniei și Ungariei, Părțile sunt de acord ca compensațiile pentru pierderile menționate să nu fie plătite în întregime de România, ci numai în parte, și anume în suma de 300 milioane dolari ai Statelor Unite, plătibili în curs de 6 ani, în mărfuri (produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime și fluviale, diverse mașini etc.)
       Articolul 12. Guvernul român se obligă ca în termenele indicate de către Înaltul Comandament Aliat (Sovietic) să restituie Uniunii Sovietice, în desăvârșită bună stare, toate valorile materiale luate de pe teritoriile ei, în timpul războiului, aparținând Statului, organizațiilor publice și cooperative, întreprinderilor, instituțiilor sau cetățenilor particulari, precum și utilajul fabricilor și uzinelor, locomotive, vagoane de căi ferate, tractoare, autovehicule, monumente istorice, valori de muzeu și orice alte bunuri.
                  Cum a inceput cenzura in Romania:
    Articolul 16. Tipărirea, importul și răspândirea în România a publicațiilor periodice și neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru și a filmelor, funcționarea stațiunilor de T.F.F., poștă, telegraf și telefon vor fi efectuate în acord cu Înaltul Comandament Aliat (Sovietic).
Unul dintre semnatarii acestei Conventii de armistitiu este Lucretiu Patrascanu.
        În calitate de ministru al Justiției, Lucrețiu Pătrășcanu a fost promotor al epurărilor și proceselor de tip stalinist în spațiul românesc. În 1945, după ce prim-ministru devenise Petru Groza, a înființat Tribunalele Poporului, promovând în cadrul lor procurori precum Avram Bunaciu, Constanța Crăciun sau Alexandra Sidorovici (cea din urmă a fost soția lui Silviu Brucan). După instaurarea comunismului, ziarul american The New York Times aprecia că „industriașii, oamenii de afaceri (...) vor fi pedepsiți ca și criminalii de război”. Articolul critica totodată democrațiile populare ale Europei de Est și spunea că România are un „caracter birocratic și militarist”. (rezumat wikipedia si historia)

luni, 15 ianuarie 2018

EMINESCU, cum a dezvoltat limba romana

         
        La data de 15 ianuarie 1850 in Botosani, (acum 168 de ani), se naste poetul Mihai Eminescu,cel mai influent dezvoltator al limbii Romane. Mihail Eminovici a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care, Mihai Eminescu, a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un “Pantheon de voievozi”, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stéphane Mallarmé, bunăoară.
     Eminescu avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia “Critica rațiunii pure”, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă) și de teoriile lui Hegel.
       Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la “Timpul” a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era, la nevoie, și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
      Eminescu a fost activ în societatea politico-literară “Junimea”, și a lucrat ca redactor la “Timpul”, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
    Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

   Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național:
„ … toate dispozițiile câte ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene.” (rezumat wikipedia)

duminică, 14 ianuarie 2018

NARGHITA cantareata si dansatoare romanca


      Acum 79 de ani, in 1939, s-a nascut Maria Amarghioalei, cântăreață și dansatoare română, cunoscută sub numele Naarghita.
       Maria, mai bine cunoscută prin numele de scenă Naarghita (scris și Narghita), a fost o cântăreață și dansatoare română. Iubitoare a muzicii și a coregrafiilor din filmele indiene, interpreta s-a specializat pe acest repertoriu și a atins performanțe remarcabile, cunoscute și apreciate atât în patria ei, cât și în lume. Naarghita este supranumită „Cenușăreasa din Vrancea”.
     Când Maria avea trei ani, părinții ei s-au despărțit. În 1957, ea a debutat ca solistă în revista „O seară la estradă”, regizată de Nicolae Dinescu; aici a interpretat aria „Ciand” (lb. rom. „Luna”) din banda filmului Vagabondul. Publicul a primit numărul cântăreței cu entuziasm.
     Artista a început să se documenteze în privința culturii indiene. A învățat timp de patru ani limba hindi prin corespondență cu Centrul Hindi, cu sprijinul unui profesor din Universitatea București; acesta i-a procurat un sari (piesă de îmbrăcăminte specifică pentru indience), înregistrări și partituri cu muzică ușoară și de film din India.
     Pseudonimul ales de cântăreață este un joc de cuvinte, semnificând în limba hindi fie „cântul spiritului etern”, fie „cântecul tulpinii de lotus”; muzicologul George Sbârcea l-a tradus drept „cântec pentru cei luminați”. Întrebând-o de proveniența numelui ei, muzicianul Romeo Vanica (membru în anii 1960 al formației rock Mondial) a primit un răspuns glumeț: „Există Harghita, există Marghita, m-am gândit să existe și Narghita.”


    Primul disc Electrecord al Naarghitei a fost bine primit de public. După nouă ani de așteptare, interpretei i s-a înmânat atestatul “Oficiului de Spectacole și Turnee Artistice”, care îi dădea posibilitatea de a susține recitaluri și spectacole pe scenele din țară; cel care și-a dat acceptul în acest sens a fost baritonul Nicolae Herlea. În toamna lui 1967, prim-ministrul Indiei, Indira Gandhi, a vizitat România și a avut ocazia să o vadă pe Naarghita în spectacol. Foarte plăcut impresionată, ea a cerut să o cunoască pe tânăra cântăreață și dansatoare. Într-un dialog la care a participat și prim-ministrul român, Ion Gheorghe Maurer, Indira Gandhi a invitat-o pe Naarghita să viziteze India, iar acesta a răspuns aprobator. Nouă luni mai târziu (la scurt timp după asasinarea politicianului american Robert F. Kennedy, eveniment cu un impact puternic în toată lumea), Naarghita a fost primită călduros în New Delhi în ciuda doliului și a rămas scolo timp de jumătate de an, vizita fiindu-i sponsorizată de guvernul indian. Cu această ocazie, Naarghita făcut cunoștință cu idolul ei, actorul și regizorul Raj Kapoor, iar cei doi au devenit prieteni apropiați.

sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Legea organizarii meseriilor



            Acum 116 ani mai, precis in anul 1902, intră în vigoare „Legea pentru organizarea meseriilor”, cunoscută sub numele de “Legea Missir”, adoptată la 5 martie 1902.
Iata ce cuprinde aceasta lege:

               PARTEA I
        Exerciţiul meseriilor
CAP. I
     Dispoziţiuni generale
       1. Oricine este liber a exercita orice meserie, din cele mai jos enumărate, dacă îndeplineşte condiţiunile prescrise de legea de faţă.
          Aceste meserii sunt cele exercitate de: abagiu, alanutgiu, argintar, armurier; bărbier, blânar, boiangiu, brodistă, brutar; căldârar, caretaş, carlonagist, cavai, ceaprazar, ceascornicar, ceramist, ciselar, cioplitor de piatră, cismar, coafor, cofetar, cojocar, corsetier, croitor, cuferar, curelar, cusătoreasă, cuţitar; decorator, dogar, dulgher; ferar, floristă; giuvaergiu, gravor, giamgiu; incadrator, instalator de apă, gaz, electricitate, etc.; lăcătuş, lampist, legător de cărţi, litograf, lumânărar; mănuşar, mecanic, modistă, mozaist; olar, ornamentist; pălărier, pantofar, parchetai', pavator, perier, plăpumar, polcilor; rotar; săpunar, scărar, sculptor, sculptor în lemn, şelar, sobar, sforar, strungar, stucator; tăbăcar, tapetar, tapiţer, tâmplar, ţesător, tinichigiu, tipograf, tricotai', turnător de metale; umbrelar; văpsitor; zidar, zugrav.
         1. Nu sunt supuse legei de faţă fabricile, atelierele mari, industria casnică; asemenea nu intră în prescripţiunile legei prezente locuitorii rurali cari, la sate, pe lângă altă profesiune, exercită şi meseria de: cioplitor; dogar, dulgher, ferar; rotar; sobar; tâmplar; zidar; cojocar.
Aceste două tablouri se pot modifica de consiliul de miniştri, în urma referatului ministrului agriculturei, industriei, comerţului şi domeniilor, conform cu avizul dat de Camera de Comerţ şi Industrie.
      2. Femeile măritate cari, cu autorizaţiunea expresă sau tacică a bărbatului, exercită o meserie, nu mai au nevoie de nici o autorizaţiune pentru orice act privitor la meseria lor sau pentru a sta în judecată.
       3. Minorii pot fi emancipaţi în orice caz la vârsta de 18 ani împliniţi.
Minorii emancipaţi sunt consideraţi, în cât priveşte meseria lor, ca majori.
     4. Străinii spre a fi admişi, conform condiţiunilor acestei legi la exerciţiul unei meserii, vor trebui să dovedească că există în ţara lor dreptul pentru reciprocitate pentru români.
În lipsă de o asemenea dovadă, ei vor trebui să obţină autorizaţiunea prealabilă de la Camera de Comerciu şi Industrie.
        Prezenta lege nu derogă întru nimic la Convenţiunile internaţionale în această materie.
Străinii întrebuinţaţi la o întreprindere oarecare, pentru vreuna din meseriile prevăzute la art. l, în baza unui contract anterior legei de faţă, sunt scutiţi, pe tot timpul duratei acelui contract, de condiţiunile prescrise de această lege.
     5. Oricine poate exercita una sau mai multe meserii, dacă îndeplineşte condiţiunile ce se cer pentru exerciţiu fiecărei din ele.
    6. Orice meseriaş este liber aşi exercita meseria sa nu numai în localitatea unde există corporaţiunea din care face parte, ci şi în orice altă localitate.
În cazul din urmă, el va fi supus şi la sarcinele membrilor corporaţiunei din localitate, proporţional cu timpul exerciţiului meseriei, după cum se va regula prin statutele acelei corporaţiuni.
    7. Toate cestiunile privitoare la aplicarea legei de faţă se vor rezolva, după cererea oricărui interesat, de camera de comerciu şi Industrie şi cu drept de apel la ministrul agriculturei, industriei, comerciului şi domeniilor, conform art. 60.
                 CAP. II
           Condiţiunile de admisibilitate ia exerciţiul meseriilor
                 A.B. Patroni, maeştri.
    8. Nimeni nu e admis a exercita o meserie pe socoteala sa proprie şi a-şi face din exerciţiul meseriei principala sa preocupare, dacă nu va avea brevetul de maestru.
Numai maeştrii pot întrebuinţa în exerciţiul meseriei lor, elevi sau lucrători. În cazul acesta, ei se mai numesc patroni. Societăţile, precum şi orice particular, pot întreprinde exercitarea oricăreia din meseriile arătate la art. 1, întrebuinţând însă numai meseriaşi cari să îndeplinească condiţiunile prezentei legi.
      9. Brevetul se va libera în mod obligatoriu de comitetul corporaţiunei oricărei persoane:
               1. Care a fost lucrător la un patron cel puţin doi ani;
             2. Care are o diplomă de absolvirea unei şcoli speciale, diplomă recunoscută de minister ca echivalentă cu brevetul de maestru;
              3. Care va dovedi că a condus cel puţind doi ani un atelier în meseria pentru care are brevetul de maestru;
              4. Care va trece un examen înaintea unei comisiuni de trei membri,
                   După trecerea acestui termen, dacă nu se va fi liberat brevetul se va considera că comitetul a refuzat liberarea lui.
      10. În caz când comitetul corporaţiunei ar refuza sau ar libera fără drept brevetul prevăzut de articolul precedent, Camera de comerciu şi industrie va libera sau va anula brevetul.
Contra deciziunei Camerei de comerciu şi industrie se poate face de orice parte interesată, în termen de o lună de la data deciziunei, recurs la minister.
       11. Comitetul corporaţiunei va ţine un registru special de toate brevetele liberate.
       12. Orice lucrător trebuie să aibă un carnet.
       13. Carnetul se eliberează în mod obligatoriu de comitetul corporaţiunei oricărci persoane:
                        1. Care are un certificat de elev;
                        2. Care are un act recunoscut ca act echivalent cu certificatul de elev (art. 18);
                       3. Care va dovedi că a lucrat într'o fabrică, atelier sau şantier, în ţară sau în străinătate, cel puţin cinci ani în specialitatea sa;
                       4. Care va trece un examen conform art. 9. No. 4.
     14. Dispoziţiunile coprinse în aliniatul ultim de la art. 9, în art. 10 şi 11 se vor aplica şi la lucrători.

                  C). Elevi
        15. Elevul poate intra, cu plată sau fără plată, la un patron pentru învăţătura unei meserii.
        16. Copii care n'au împlinit 12 ani nu pot fi primiţi ca elevi.
Cu toate acestea, se poate face excepţiune, cu autorizaţia Camerei de comerciu şi industrie.
În meseriile însă cari pot fi vătămătoare sănătăţei sau nepotrivite cu forţele fizice ale copiilor, aceştia nu vor fi primiţi ca elevi de cât de la 14 ani împliniţi.
        17. Învăţătura la un patron va ţine de la trei ani cel puţin până la cinci ani cel mult.
Camera de comerciu şi industrie, cu aprobarea ministerului agriculturei, industriei, comerţului şi al domeniilor, poate admite exepţiuni pentru unele meserii.
Patronul este obligat a da elevului o dovadă de timpul cât a învăţat la dânsul.
Pe baza unor asemenea dovezi, comitetul corporaţiunei este obligat, în termen de 15 zile cel mult de la cerere, a libera elevului, după împlinirea termenului cerut pentru învăţătură, un certificat de elev.
       18. Ministrul, luând avizul Camerei de comerciu şi industrie, va hotărî pe cale reglementară cari sunt instituţiunile şcolare sau industriale din ţară ori din străinătate ale căror certificate vor fi considerate ca evhivalente cu certificatul de elevi.
Comitetul corporaţiunei este obligat a recunoaşte acele certificate ca certificate de elev. În caz de contestaţiuni, se vor aplica dispoziţiunile prevăzute de art. 10.
       19. Dispoziţiunile coprinse în art. 11 se aplică şi la elevi.
                    CAP. III

           Relaţiunite dintre patroni şi elevi, lucrători sau meseriaşi.
  A. Dispoziţiuni generale
    20. Relaţiunile dintre patron şi elevi, lucrători sau maeştri, se regulează prin legea de faţă şi prin convenţiunile părţilor.
În nici un caz, sub pedeapsa de nulitate, nu se poate deroga prin convenţiuni la dispoziţiunile cuprinse în art. 22.
     21. Contravenţiunile în numele minorilor se vor încheia în scris de reprezentanţii lor legali.
     22. Orice convenţiune dintre elevi, lucrători şi patroni, nu va fi definitivă de cât după trecerea unui termen de încercare.
Acest termen va fi de o lună pentru elevi şi de 15 zile pentru lucrători.

             B. Dintre patron şi elevi
     23. Elevul este supus disciplinei părinteşti a patronului; în lipsa acestui din urmă, el datoreşte ascultare lucrătorului care-i ţine locul.
     24. Elevii cari n'au împlinit 14 ani nu pot fi obligaţi să lucreze mai mult de 8 ore pe zi şi cei în vârstă de 14-16 ani nu pot fi obligaţi să lucreze mai mult de 10 ore, în cari să cuprindă şi orele de şcoală.
Acest timp de lucru nu va putea fi continuu, ci întrerupt cel puţin cu un repaus de o oră.
      25. Elevii mai tineri de 16 ani nu pot fi întrebuinţaţi noaptea la lucru, adică de la 8 ore seara până la 5 dimineaţa.
     26. Patronul este dator:
    1. Să înveţe pe elev meşteşugul prin povăţuire şi ocupaţiune;
    2. Să îngrijească de creşterea morală şi religioasă a elevului, lăsându-i timp liber de a azista la serviciul divin în zilele de sărbătoare ale religiei lui şi priveghând ca elevul să îndeplinească această îndatorire;
     3. Să oblige pe elev să meargă la şcoală;
     4. Să vestească pe părinţii elevului sau pe reprezentanţii lui legali, precum şi pe directorul şcoalei, despre veri-o boală de care ar suferi, precum şi despre orice eveniment grav ce ar putea să-i intereseze.
     27. Patronul va întrebuinţa pe elev numai la lucrările meşteşugului şi potrivit cu vârsta şi cu puterea lui fizică.
          El nu-l poate obliga a face servicii domestice.
          El e dator să vegheze ca elevul să nu fie jignit în demnitatea sa de către oamenii casei.
    28. În cazul în care elevul ar fugi de la patronul său, reprezentanţii săi legali vor fi somaţi de comitetul corporaţiunei să-l readucă în serviciu, şi, în cazul în care nu s'ar supune la această somaţiune, dânşii vor fi responsabili de păgubiri către patron.
      29. Patronul care, cu bună ştiinţă, va fi primit pe un elev fugar, este obligat solidar cu elevul să despăgubească pe fostul patron de paguba ce i-a cauzat fuga elevului.
     30. Patronul poate rezilia imediat contractul: 
               1) Dacă elevul comite veri-un furt, abus de încredere sau escrocherie; 
               2) Dacă loveşte sau insultă grav pe patron sau pe o persoană din familia lui; 
               3) Dacă elevul este atins de o boală contagioasă.
     31. Patronul va putea rezilia contractul după o denunţare cu 15 zile înainte; 
               1) Dacă elevul nu'şi îndeplineşte datoriile impuse prin lege sau prin convenţiune; 
               2) Dacă elevul este incapabil să înveţe meşteşugul;
               3) Dacă elevul este atins de o boală care ţine mai mult de două luni; 
               4) Dacă patronul voeşte să înceteze exerciţiul meseriei sale.
În cazul din urmă, patronul este dator să despăgubească pe elev de cheltuielile ce va avea până la intrarea lui la alt patron.
     32. Elevul sau reprezentatul său legal poate rezilia imediat contractul: 
              1) Dacă patronul abuzează de dreptul său de disciplină părintească; 
              2) Dapă patronul comite acte imorale sau pedepsite de lege contra elevului; 
              3) Dacă viaţa sau sănătatea elevului ar fi compromisă în caz cînd ar continua cu lucrul.
    33. Elevul sau reprezentatul său legal poate rezilia contractul, după o denunţare făcută cu 15 zile înainte: 
              1) Dacă patronul nu îndeplineşte datoriile pe cari legea sau contractul părţilor i le impune faţă de elev; 
               2) Dacă patronul se strămută cu meseria sa într'o altă comună; 
               3) Dacă patronul e atins de o boală care ţine mai mult de două luni şi nu'şi pune un locţiitor; 
               4) Dacă patronul este declarat în stare de faliment; 
               5) Dacă elevul vrea să îmbrăţişeze o altă meserie sau o altă carieră.
În cazul prevăzut la No.4, rezilierea va putea avea loc în acelaşi mod şi din partea sindicului falimentului; în cazul prevăzut la No.5, patronului se cuvine o dreaptă despăgubire.
 
C. Dintre patron şi lucrători
       34. Patronul nu poate impune lucrătorilor muncă străină meşteşugului lor sau convenţiunei lor.
În ori-ce caz, munca trebue să fie într'o măsură potrivită cu puterea lor fizică.
El nu-i poate obliga, dacă nu există obligaţiune convenită, a face servicii casnice.
     35. Un patron nu poate lua un lucrător al cărui contract cu un alt patron n'a expirat sau n'a fost reziliat.
În caz contrariu, ambii sunt responsabili solidar de despăgubirea cuvenită patronului părăsit.
      36. Patronul are drept să ceară ori cât de la lucrător ca să'i încredinţeze carnetul spre păstrare.
Acest carnet se va prezenta de patron la ori-ce cerere a autorităţilor competinte.
      37. Când lucrătorul părăseşte lucrul patronului, acesta este dator să'i restitue carnetul, împlinind cu conseciinţă numai însemnările coprinse în acel carnet.
      38. Convenţiunea dintre patron şi lucrător poate fi reziliată, afară de stipulaţiune contrarie, printr'o denunţare făcute cu 15 zile înainte.
Cu toate acestea, lucrătorul nu va putea uza de această facultate de cât după ce va fi terminat lucrul început, dacă s'a învoit cu bucata; sau, în caz când a primit un avans asupra salariului, până ce n'a făcut lucrarea potrivit acelui avans, afară numai dacă ar preferi să restitue avansul.
       39. Patronul care dă drumului unui lucrător înainte de împlinirea termenului de denunţare arătat în articolul precedent, este dator să'i plătească, la plecare, salariul la care lucrătorul avea drept în cursul acelui termen, şi acest salariu va fi îndoit dacă lucrătorul primea şi hrană.
      40. Patronul poate rezilia imediat contractul: 1) Dacă lucrătorul nu îndeplineşte condiţiunile contractului; 2) Dacă lucrătorul este atins de o boală contagioasă; 3) Dacă lucrătorul a lovit sau insultat grav pe patron sau pe ori-cine din ai casei; 4) Dacă lucrătorul a săvârşit veri-un furt, abus de încredere sau escrocherie; 5) Dacă lucrătorul, prin imprudenţă şi fără a ţine seamă de poveţile ce i se dau, pune în pericol siguranţa casei sau a stabilimentului.
      41. Dacă lucrătorul este chemat la serviciul militar, convenţiunea se resiliazâ de drept şi fără despăgubiri.
Dacă este chemat la concentrări, convenţiunea nu se reziliază, dar lucrătorul n'are drept la salariu pe timpul cât lipseşte.
      42. Lucrătorul poate rezilia imediat contractul: 1) Dacă patronul nu îndeplineşte datoriile luate prin contract; 2) Dacă patronul este atins de o boală contagioasă; 3) Dacă patronul sau alt cine-va al casei loveşte sau insultă grav pe lucrător; 4) Dacă sănătatea ori viaţa lucrătorului ar fi în pericol când ar continua cu lucrul; 5) Dacă patronul săvârşeşte sau îndeamnă pe lucrător să săvârşească acte imorale.

D. Dintre patron şi maeştri.
43. Dispoziţiunile coprinse în art. 34, 35 şi 38-42 se aplică şi la maeştri cari se angajează să lucreze la un patron.

Partea II
Corporaţiunile
          CAP. I
    Dispoziţuni generale

     44. În orice comună, meseriaşii de aceiaşi meserie sau de meserii similare, sau chiar de orice meserii, pot constitui o corporaţiune.
          Spre acest sfârşit, se cere că numărul meseriaşilor să fie cel puţin de 50, cari să aibă exerciţiul drepturilor civile şi politice 1/2 din numărul total al meseriaşilor să hotărască prin majoritatea lor despre constituirea corporaţiunei.
        Când meseriaşii sunt de diferite meserii, se cere consimţământul majoritâţei fie-cărei specialităţi.
Dacâ într'o comună nu va fi numărul suficient de meseriaşi spre a constitui o corporaţiune, ori-ce meseriaş este în drept a se înscrie la corporaţiunea din comuna învecinată.
     45. Orice meseriaş din comună face parte de drept şi în mod obligatoriu din corporaţiunea specialitâţei sale.
      46. Nimeni nu poate face parte din mai multe corporaţiuni, chiar dacă exercita mai multe meserii.
În cazul din urmă, el poate alege corporaţiunea din care voeşte a face parte.
     47. Într'o corporaţiune nu poate fi admis ca membru onorar de cât un maestru care a încetat de a mai exercita meseria.
     48. Corporaţiunile sunt persoane juridice.
Ele însă nu vor putea dobândi imobilele de cât cele necesare pentru sediul lor sau al diferitelor instituţiuni ce vor crea.
Asemenea nu pot împrumuta, înstrăina şi impoteca averea lor fără aprobarea Camerei de comerciu şi industrie, conform art. 49.
     49. În caz când corporaţiunea ar dobândi imobile în contra dispoziţiunilor prevăzute de alin.2 de sub articolul precedent, se va putea cere de ori-ce partea interesata anularea dobândirei pe tot timpul cât imobilele vor fi patrimoniul corporaţiunei, până la introducerea cererei procuratorului tribunalului situaţiunei imobilelor de a se vinde prin licitaţiune publică.
Preţul se va vărsa la casa corporaţiunei.
     50. Corporaţiunile nu pot face comerciu, nici organiza întreprinderi de lucrări, nici exercita meserii pe socoteala lor proprie.
Ele nu se pot abate nici într'un chip de la scopul pentru care sunt create prin legea de faţă.
     51. Orice corporaţiune trebue să-şi aibă statutele sale, aprobate de Camera de comerciu şi industrie, conform articolului următor.
     52. Camera de comerciu şi industrie e datoare a se pronunţa asupra aprobărei statutelor unei corporaţiuni în termen de o lună de la comunicarea ce i se va face acelor statute.
În contra încheerei Camerei de comerciu pot apela: la ministrul agriculturei, industriei comerciului şi domeniilor, ori-ce membru din corporaţiune, precum şi comisarul guvernului, în termen de 15 zile de la darea acelei încheeri. Ministrul se va pronunţa de odată asupra cererilor de apel, în termen de 14 zile de la expirarea termenului de apel.
       53. Statutele vor conţine:
           1) Meseriile cari au să formeze corporaţiunea; 
           2) Drepturile şi datoriile membrilor corporaţiunei; 
          3) Cuantumul cotizaţiunilor fie-cărui membru, care însă nu va putea trece peste 4, din salariul anual al unui membru; 
          4) Modul compunerei şi alegerei, precum şi întinderea atribuţiunilor comitetului corporaţiunei; 
          5) Modul de constituire şi de funcţionare al adunărei generale a corporaţiunei; 
         6) Modul de administrare şi de control al averei corporaţiunei, precum şi modul de verificare al bilanţului anual; 
         7) Dispoziţiunile privitoare la persoanele cari au să reprezinte corporaţiunea afară sau pe lângă comitetul corporaţiunei, faţă de autorităţi sau faţă de cei de al treilea; 
          8) Condiţiunile în care se pot schimba statutele.
    54. Statutele corporaţiunei nu vor conţine nici o dispoziţiune care să restrângă sau să paralizeze drepturile asigurate membrilor prin legea de faţă.
55. Corporaţiunea are de scop:
                     1) De a des volta onoarea profesională şi de a menţine ordinea şi unirea între meseriaşi; 
            2) De a apăra interesele comunale ale meseriei sau ale meseriilor cari formează corporaţiunea; 
                    3) De a îngriji de starea morală şi de perfecţionarea cunoştinţelor technice ale lucrătorilor şi elevilor; 
                   4) De a organiza ajutorul mutual printre meseriaşi; 
                5) De a face ca meseriaşii să se deprindă a supune rezolvarea neînţelegerilor dintre ei la comisiunea de arbitri.
     
           56. Corporaţiunile sunt datoare potrivit mijloacelor de care vor putea dispune: 
                      1) Să înfiinţeze case de asigurări sau să asigure pe membrii corporaţiunei la societăţi de asigurare contra boalelor, accidentelor, infirmităţilor, cazurilor de moarte; 
                     2) Să înfiinţeze birouri pentru plasare de elevi şi lucrători; 
                     3) Să înfiinţeze sau să subvenţioneze şcoli speciale şi de adulţi.
În aceste şcoli numărul şcolarilor români va fi, în orice caz, cel puţin 3/4.
      57. În toate cazurile din articolul precedent, corporaţiunea va face statute speciale, cari vor fi aprobate conform art. 52.
Veniturile şi cheltuielile fie-cărei din aceste instituţiuni vor face obiectul unei contabilităţi speciale şi a unei gestiuni deosebite de aceea a averei corporaţiunei.
Fondul în numerar sau efecte se va conserva la Casa de depuneri.
       58. Două sau mai multe corporaţiuni se pot asocia pentru îndeplinirea în comun a îndatoririlor ce li sunt impuse de art. 56.
        59. Două sau mai multe corporaţiuni pot să fuzioneze şi să formeze o singură corporaţiune.
În cazul acesta averea fiecărei corporaţiuni va servi întâiu la plata datoriilor şi împlinirea obligaţiunilor contractate şi restul va deveni averea nouei corporaţiuni.
       60. Corporaţiunile sunt sub privigherea şi autoritatea Camerei de comerciu şi industrie în a cărei circumscripţiune se află.
Orice hotărâre a adunărei generale sau a comitetului corporaţiunei poate fi atacată cu apel la Camera de comerciu şi industrie.
Termenul de apel este de o lună de la data încheierei hotărârei.
Hotărârile Camerei de comerciu şi industrie sunt supuse recursului, în termen de 15 zile de la data închierei lor, la ministerul de agricultură, industrie, comerciu şi domenii.
Dreptul de apel şi de recurs se va putea exercita de comisarul guvernului, de comitetul corporaţiunei şi de un număr de cinci membrii ai corporaţiunei.
Atât apelul, cât şi recursul, exercitat de comisarul guvernului, suspendă executarea hotărârilor.
      61. Pe lângă fiecare corporaţiune, ministerul de agricultură, comerciu, industrie şi domenii numeşte dintre membrii corporaţiunei un comisar al guvernului, care are să vegheze ca legea şi statutele să fie observate.
El trebuie să fie încunoştiinţat despre orice convocare a adunărei generale a membrilor corporaţiunei şi trebuie să ia parte la toate adunările.
El îndeplineşte însărcinările sale în mod gratuit.
Ministerul va putea numi inspectorii cari să supravegheze aplicarea legei, regulamentelor şi statutelor.
     62. Organele de administraţiuni şi reprezentaţiune ale corporaţiunei sunt adunarea generală şi comitetul corporaţiunei.

CAP. II
Adunarea generală
      63. Adunarea generală ordinară a corporaţiunei se compune din toţi membrii corporaţiunei, fără deosebire dacă sunt patroni, maeştri sau lucratori, afară de dispoziţiunile contrarii prevăzute prin statute, sau de excepţiunile coprinse în legea de faţă.
Comisarul guvernului face parte din adunarea generală şi o presidează până' şi alege preşedintele.
      64. Pot lua parte la adunarea generală toţi membrii corporaţiunei cari sunt majori şi n'au perdut exerciţiul drepturilor civile şi politice.
      65. Atribuţiunile adunărei generale ordinare sunt : 1) Alegerea preşedintelui adunărei; 2) Votarea regulamentului interior al adunărei; 3. Votarea budgetului anual al corporaţiunei; 4) Examinarea şi aprobarea socotelilor; 5) Aprobarea cotizaţiunilor fixate de comitetul corporaţiunei. Votarea şi modificarea statutelor, precum şi alegerea membrilor comitetului corporaţiunei, se va face în adunări speciale, compuse numai din membrii corporaţiunei cari se bucură de toate drepturile civile şi politice.
     66. Adunarea generală trebue să fie întrunită cel puţin odată pe an. Epoca întrunirei şi durata adunărei generale se vor fixa prin statute.
Convocarea adunărei generale se poate face ori-când atât de comitetetul corporaţiunei, cât şi de comisarul guvernului.
Ei sunt datori să o convoace când o va cere o treime din membrii corporaţiunei.
       67. Membrii corporaţiunei, cari nu vor fi achitat cotizaţiunile lor, pot fi opriţi prin statute de a lua parte pe un timp mărginit la adunarea generala.
Adunarea generală nu va alege comitetul corporaţiunei, el se va numi de Camera de comerţ şi industrie, cu aprobarea ministrului agriculturei, industriei, comerţului şi domeniilor.
     70. Numai membrii corporaţiunei cari se bucură de drepturile civile şi politice pot fi aleşi în comitetul corporaţiunei.
     71. Nimeni nu poate refuza alegerea făcută în persoana sa de preşedinte sau membru al comitetului corporaţiunei.
Ei îndeplinesc îndatoririle lor în mod gratuit.
       72. Comitetul corporaţiunei rezolvă toate afacerile ce, prin lege sau prin statute, nu sunt rezervate adunărei generale sau altor organe speciale.
În comunele unde nu vor exista corporaţiuni, atribuţiunile comitetului, în cazurile prevăzute de art. 9, 11, 13 şi 14, vor trece la comitetul corporaţiunei din comuna cea mai apropiată, după cum se va fixa prin regulamentul de administraţiune publică.

CAP. IV
Comisiunea de arbitri

        73. În fiecare corporaţiune se va întocmi o comisiune de arbitri chemată a dezlega neînţelegerile dintre meseriaşi.
Ea va încerca mai întâi să împace pe părţi. Dacă nu va reuşi, va judeca în mod sumar şi va da hotărârea cu majoritate de voturi.
      74. Comisiunea de arbitri se compune din cinci persoane: din comisarul guvernului, ca preşedinte; din doui membri aleşi de patroni şi din doui membrii aleşi de lucrători.
Va fi un număr egal de supleanţi aleşi în acelaşi mod ca şi membrii. Asemenea se va numi şi un supleant al comisarului guvernului.
Alegerea membrilor şi supleanţilor se face în adunări deosebite de patroni şi de lucrători şi pe timp de trei ani. Aceşti patroni şi lucrători vor fi majori şi se va bucura de exerciţiul drepturilor lor civile şi politice. Li se poate acorda prin statute o indemnitate pentru fiecare şedinţă.
       75. Înaintea comisiunei de arbitri părţile se prezintă şi se apără singure, fără advocat sau sfătuitor.
     76. Meseriaşii nu se vor putea adresa la justiţia ordinară, pentru ori-ce afacere care intră în competinţa comisiunei arbitrale, până ce mai întâiu nu se vor fi prezentat înaintea acestei comisiuni spre a'i împăca şi până ce nu se va fi constatat, printr'un proces-verbal încheiat de ea, că s'a făcut această încercare şi care a fost rezultatul.
Pentru împăciuire, comisiunea de arbitri poate să lucreze şi în număr de trei.
        77. Dacă se va constata, în modul arătat prin articolul precedent că părţile nu s'au putut împăca, şi dacă ele vor consimţi, prin act scris, a se supune judecăţei comisiunei de arbitri, renunţând la orice mijloc de a ataca hotărârea ce se va pronunţa, acea hotărâre va fi definitivă, irevocabilă şi executorie.
În ori-ce caz, hotărârea deşi definitivă şi executorie, va putea fi anulată dacă partea nemulţumită va introduce în termen de 10 zile libere, o acţiune la tribunalele ordinare.Trecând acest termen fără a se introduce acţiunea, hotărârea devine irevocabilă, adică nu se mai poate anula.
Hotărârea se execută prin agenţii administrativi.
Executarea se va putea suspenda dacă partea condamnată va dovedi că, prin hotărârea care se execută, i se aduce o vătămare ireparabilă ori dacă va da cauţiune suficientă.
     78. Un regulament de administraţiune publică va regula procedura de urmat dinaintea comsiunei de arbitrii.

PARTEA III
Dispoziţiuni penale şi tranzitorii

CAP. I
Dispoziţiuni penaie

    79. Pentru orice abatere de la lege, regulamente sau statute, se poate da avertismente oricărui meseriaşi de comitetul corporaţiunei, iar comitetul corporaţunei de Camera de comerţ şi industrie şi de ministrul agirculturei, industriei, comerţului şi domeniilor.
    80. Se vor pedepsi cu amendă de la 5-100 lei toţi aceia cari se vor abate de la art. 4,5,12,16,26,27,29,35,36 şi 37.
Asemenea se va pedepsi cu aceiaşi amendă şi lucrătorul care a părăsit fără just motiv pe patron şi i-a lăsat lucrul în suferinţă.
     81. Se vor pedepsi cu amendă de la 50-300 lei toţi aceia cari se vor abate de la art. 8,24, 25 şi 34.
    82. Afară de pedeapsa amendei, autorităţile administrative, după cererea comitetului corporaţiunei, vor opri de a exercita meseria pe aceia cari nu vor avea brevetul de maestru prevăzut de articolul 8, sau carnetul de lucrător prevăzut de articolul 12.
    83. Patronilor cari vor fi condamnaţi pentru abaterile prevăzute de art. 26 sau 27, Camera de comerţ şi industrie le va putea ridica pe timp mărginit dreptul de a avea elevi sau lucrători minori.
     84. În caz când comitetul corporaţiunei, comisiunea de arbitri sau ori-ce alt organ al corporaţiunei nu se conformă legei, regulamentelor şi statutelor, ministrul agriculturei, industriei, comerţului şi domeniilor, ascultând avizul Camerei de comerţ şi industrie, le poate dizolva. În asemenea cazuri, se va procede la no ui alegeri, iar până la alegerea comitetetelor se va numi unul provizoriu, conform art. 69 aliniatul ultim.
El poate inchide ori-ce adunare genrală a corporaţiunilor pentru aceleaşi abateri.
În cazurile de mai sus, el poate dizolva, după împrejurări, însăşi corporaţiunea, având însă avizul conform al Camerei de comerţ şi industrie.
În caz de dizolvare a corporaţiunei, averea va trece la comun unde se află reşedinţa corporaţiunei. Venitul va aparţine comunei până se va putea reînfiinţa corporaţiunea dizolvată spre a-şi relua averea.
     85. Ori-care nu s'ar supune la dizolvarea, închiderea sau suspendarea prevăzute în articolul precedent, se va pedepsi cu amendă de la 200-1.000 lei. afară de pedepsele prevăzute la alte legi pentru faptele săvârşite.
          86. Amenzile pronunţate în baza acestei legi se vor vărsa la casa corporaţiunei.
       87. Judecătoriile de ocoale judecă contravenţiunile prevăzute de art. 80 în prima şi ultima instanţă, iar cclc prevăzute de art. 81 şi 85 cu drept de apel.
       * 88. Acţiunea publică se poate exercita de cei interesaţi, sau de comitetul corporaţiunei, sau de comisarul guvernului.
Asemenea şi apelul.
Acţiunea publică se stinge prin împăciuirea părţilor în ori-ce stare a fi procesul pendinte.
        89. Acţiunea publică, pentru urmărirea faptelor prevăzute prin această lege, se prescrie în patru luni dela săvârşirea lor.

CAP. II
Dispoziţiuni tranzitorii

          90. Legea de faţă intră în vigoare şease luni după publicarea ei în Monitorul Oficial.
         91. Toţi cei cari, la publicarea acestei legi. vor fi exercitat timp de doui ani o meserie pe propria lor socoteală, se vor considera prin exepţiunc ca maeştri şi li se va elibera brevetul de către Camera de comerţ şi industrie.
Ei vor trebui să justifice, in momentul cererei brevetului, că au plătit toate dările către Stat, judeţ şi comună, datoritele anul care precede cererea.
În caz când camera de comerţ şi industrie ar refuza sau ar libera fără drept un brevet, se poate face de cei interesaţi apel la ministrul agriculturei, industriei, comerţului şi domeniilor, care va statua definitiv.
Ministrul poate delega această facultate unei comisiuni speciale, compusă din 3 funcţionari superiori din minister.
       92. Tuturor lucrătorilor cari, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, vor dovedi că au lucrat efectiv într'o meserie cel puţin doui ani, li se va libera prin excepţiune carnetul de lucrător, conform celor prescrise în articolul precedent în privinţa brevetului de maestru.
Se va putea libera carnetul de lucrător asemenea persoanelor cari au absolvit o şcoală specială, precum şi lucrătorilor sau elevilor aflători în serviciu, recomandaţi de patronii lor.
Ei vor trebui să justifice, în momentul'cererei carnetului, că au plătit toate dările către Stat, judeţ şi comună, datorite pe şease luni cari preced cererea.
        93. Ministerul agriculturei, industriei, comerţului şi domeniilor va numi, imediat după publicarea prezentei legi, unul sau mai mulţi delegaţi ai guvernului în fie-care comună unde va fi numărul necesar de meseriaşi pentru constituire de corporaţiune.
Aceşti delegaţi vor convoca înparte pe meseriaşii fie-cărei specialităţi, spre a se pronunţa pentru formarea unei corporaţiuni şi a se constitui conform celor prescrise prin prezenta lege.

PARTEA IV
Dispoziţiuni finale

        94. Prin regulamente de administraţiune publică se vor arăta toate măsurile şi amănuntele necesare pentru aplicarea legei de faţă, precum şi aceia cari vor avea să le execute.
         95. În toate întreprinderile sau furniturile Statului, judeţelor, comunelor şi ale celor-alte autorităţi civile şi militare, cari nu trec peste 30. lei. Românii vor fi preferiţi chiar dacă ofertele lor vor fi mai scumpe cu 5 % decât a celor alţi concurenţi.
Societăţile de meseriaşi români, constituite legalmente, vor fi admise a depune numai jumătate din garanţia cerută la licitaţiile publice.
Întreprizătorii şi societăţile prevăzute mai sus nu vor putea ceda întreprinderile lor, altor persoane; în caz contrariu, ei perd de drept,chiar dela încheierea contractului, avantagiile acordate prin cele două aliniate de mai sus.
Se vor aplica aceste dispoziţiuni şi în cazul când întreprinzătorii şi societăţile vor servi de persoane interpuse.
Antreprenorii străini nu vor fi primiţi la licitaţiuni de cât dacă vor fi dovedit că există în ţara lor un drept de reciprocitate penru Români.
În caetele de sarcini de lucruri publice sau de furnituri ale Statului, judeţelor, comunelor şi celorlalte autorităţi civile şi militare, se va prevede clauza că antreprenorul nu va putea întrebuinţa meseriaşi străini de cât în proporţiunea fixată de administraţiune, după natura lucrărilor şi regiunea unde ele se execută.
              96. Toate actele făcute în baza legei de faţă nu sunt supuse legei timbrului şi de înregistrare. Se vor supune, printr'un regulament public, brevetele de maeştri şi carnetele de lucrători la o taxă mică.
         97. Camera de comerţ şi industrie, pentru a exercita atribuţiunile ce i se dau prin prezenta lege, va forma o secţiune deosebită. Ea se va compune în Bucureşti din 12 membri, dintre cari şease vor fi delegaţi de Camera de comerţ şi industrie, iar cei-alţi şease se vor alege de adunarea comitetelor corporaţiunilor din Capitală.
În cele alte localităţi secţia va fi compusă din şease membri, din cari trei delegaţi de Camera de comerţ şi industrie şi trei aleşi de adunarea comitetelor corporaţiunilor din circumscripţia corespondentă.
Delegaţii Camerei de comerţ şi cei aleşi de comitetele corporaţiunilor vor funcţiona pe timp de trei ani. (rezumat wikipedia)

vineri, 12 ianuarie 2018

ZAVAIDOC - istorie


     
        Marin Teodorescu, cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc, s-a nascut la 8 martie 1896, in Pitești si a decedat la 13 ianuarie 1945, in București. El a fost un cântăreț român de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică. Primele îndrumări muzicale le primește de la tatăl său, care-i cumpără o chitară. La vârsta de 13 ani tatăl său moare, astfel începe să cânte într-o mică formație cu frații săi, denumită “Frații Teodorescu”: Vasile - vioară, Zoe - armonică, Marin - chitară și voce.
         În data de 3 octombrie 1916 este luat în armată și participă la Primul Război Mondial făcând parte din echipele artistice ale armatei care au susținut concerte și spectacole prin spitale. În această perioadă are ocazia să cânte răniților pe linia frontului din Moldova și să evolueze alături de cântăreața Elena Zamora, taraful lui Fănică Luca și de compozitorul George Enescu.
       Între anii 1930-1940 are o intensă activitate de diseur, devenind vedeta restaurantelor bucureștene unde avea angajamente: „Vișoiu”, „Carpați”, „Parcul Trandafirilor”, „Unic”, „Bufetul” (de la Șosea), „Coșna” (de lângă Piața Buzești), „Mărășești”, „Cireșica”, „La cotitură”, „Slepincar”, „Roata lumii”, „Marița Borțoasa” (peste drum de Atelierele C.F.R. Grivița) și, nu în ultimul rând, „Berbec”, de lângă Cișmigiu. Aici toți vatmanii tramvaielor opreau strigând „Stația Zavaidoc! Dă-te neamule jos, să mănânci pește batoc și să-ți cânte Zavaidoc.” Mărturia autografă a Elenei Zamora.
        În 1934 efectuează un turneu la Focșani, unde o cunoaște pe Constanța. Se căsătorește cu aceasta (mai tânără decât artistul cu 15 ani), având împreună trei copii.
În 1937 participă alături de orchestra lui Grigoraș Dinicu la Expoziția Internațională de la Paris însoțind delegația românească. Face senzație aici, în Cartierul Latin, la restaurantul românesc condus de George Botez – fratele renumitului diseur Titi Botez.
      „Când cânta «Maria neichii, Marie»... ehe... plângea lumea... și plâng și eu acum... Cânta multe cântece.: «De când ne-a aflat mulțimea», cânta și romanțe, cântece de petrecere, cânta de toate... El încheia programul. Ridica sala-n picioare. Era un bărbat cuminte, la locul lui, iubit de public și de femei. Nu era înalt. Era arătos.” spunea Florea Voinicilă, violonist în taraful lui Zavaidoc. (rezumat wikipedia)

1979: Trupa rock Pink Floyd lansează opera rock “The Wall” (foto www.wikipedia.com) Pink Floyd a fost o formație britanică de muzică...

Translate

Persoane interesate

stiri rurale Braila

stiri, evenimente, literatura, arta, sport

Faceți căutări pe acest blog